Din ce pamant ne tragem

– Analiza seriosa cu tente tragi-comice –

Se spune ca toate celulele din corp se schimba o data la 7-10 ani. E o afirmatie cu ceva adevar in ea, dar nu perfect adevarata, insa o folosesc ca atare in analiza. Unele celule se schimba foarte rar, insa marea majoritate mult mai des.

Pentru a schimba aceste celule, avem nevoie de altele in loc, iar acestea se produc din compusi obtinuti de tesuturile noastre mai ales din reconvertirea alimentelor, si prin utilizarea energiei obtinute din consumul zilnic (de alimente, aer, apa). Evident o parte din produsi sunt obtinuti chiar din celulele inlocuite, dar din nou linia asta nu ne foloseste.

Asadar, cu toate aceste paranteze, care tind sa nu fie chiar neglijabile, putem spune ca la fiecare 10 ani ne schimbam prin alimentatie (am sarit deja aerul, pentru ca asta e mai ales folosit ca energie).

Si cum se spune la tara, ca din pamant te tragi si in pamant te intorci, cred ca vine cazul sa analizam din ce pamant ne tragem.

In urma cu mai bine de 20 de ani, era aproape clar ca ne cam trageam din pamantul de aici, legumelele, fructele, carnea, mirodeniile, sucurile, apa, de fapt cam toata alimentatia, venea din Romania. Poate mai putin crevetii din Vietnam, caviarul din URSS si putinele fructe tropicale.

Orisicum, putem spune ca romanii se trageau din pamantul romanesc.

Inca doua generatii in urma, cred ca putem spune ca romanii se cam trageau din ograda lor, din satul lor, poate putin din deal, si putin de la campie, dar chiar se tragea din pamantul in care avea sa fie inmormantat mai incolo.

Insa deja au trecut vreo 10 ani de cand multe din cumparaturile noastre se fac la un hypermarket/supermarket dintr-un lant international. Produsele sunt aduse pe baza de cost de oriunde din lume, si chiar daca unele dintre produsele traditionale inca sunt din Romania, au aparut o serie intreaga de produse noi, marea majoritate fiind internationale.

Asa ca mancam de peste tot din lume, cu precadere din regiunea noastra, apoi din Europa, iar produsele mai speciale calatoresc pentru noi de pe toate continentele.

In ziua de azi putem spune ca ne tragem din pamantul din Spania, din Germania, din Franta, din Grecia, din Turcia, din Iran, din Polonia, din Italia, din China, din Ecuador… cam la fel de usor cum putem spune „din Romania”. Aici nici apa locului nu mai e buna, noroc ca macar cea din comert vine inca preponderent din Romania.

Devenim niste fiinte globale, nu doar prin cunoastere, chiar prin compozitie.

Opresc analiza asta, prin a spune ca si un porc de ferma din Spania mananca cereale din Romania, crescute cu ingrasaminte din Azerbaidjan, si apoi se transforma in jamon, pe care il poti cumpara intr-un sandwich de la vendomatul din aeroportul din Sao Paulo la plecarea spre New York. Porcul global.

Pe cand oare aerul va fi adus din Amazon? Am auzit ca deja s-au gandit unii.

Mai conteaza din ce ne tragem? A contat vreodata? Eu cred ca ne apropiem de oameni globali, citim pe Google News, primim de veste pe Gmail, ne place Facebookul, cam la fel ca unui indonezian, unui sri lankez, unui danez sau unui chilian.

De ce mai conteaza frontierele, doar ca sa fim impozitati diferiti? Tind sa cred ca asta e partea din mostenire pe care trebuie s-o schimbam.

Aici ne trageam din mielul si vaca din Asia Centrala

Pentru finalul articolului, vin cu o recomandare gastronomica, de fapt anti-gastronomica. Un documentar simplu, dar eficient legat de mancarea fast-food, Super size me, din 2004. Filmul indica rezultatele pe care le poti obtine din mancatul nesanatos, cand asta continua intr-un mod concentrat, practic ca un atac impotriva corpului tau. Nu e recomandat pentru fanii McDonald’s.

mihai