Publicat de: Mihai A. Pop | Aprilie 3, 2017

Cultura gardurilor

Ma bate gandul sa ma inham la o casa pe pamant, si as vrea sa nu fie putin pamant, ci mai mult, cat sa insemne ca locuiesti intr-o casa, nu doar ca esti la bloc, dar de unul singur.

Dar am o problema cu gardurile. Nu suport gardul, ok, traiesc cu tufisuri… pardon tuia coafata in gard, dar nu cu un gard care poate desparti realmente pe cineva care vrea sa intre la tine in curte.

E cultural la noi sa traiesti intr-o puscarie.

Chiar ma gandeam daca stiu pe undeva case care n-au garduri, si singurele care mi-au venit in minte sunt in Paradisul Verde din Corbeanca. Acolo, dintre toate locurile din tara asta ai putea sa locuiesti mai liber, asta daca vrei casa, ca altfel blocuri cu gard sunt prea putine, si-ti poti alege destule locuri.

Cred ca intr-adevar suntem formati de cultura unui popor de hoti, de navalitori, de abuzatori de proprietate.

Iar apoi m-am gandit, cum ar fi sa-mi iau o casa intr-un rand de casa, si sa fiu eu singurul fara gard, oare cum ar fi?

Va urez vise neingradite,

Mihai

Anunțuri

Responses

  1. Hehehe, si in Paradisul Verde e un gard Mihai, dar e unul mare-mare dimprejurul intregului complex.

  2. ti-as reconmanda eu o zona fara garduri, fara grilaje la geamuri, unde nu se fura din curte si unde poti sa lasi usa descuiata la casa fara sa iti faci probleme ca intra cineva peste tine… din pacate cred ca e cam departe de 😉

  3. […] casa pe pamant fara gard, intr-un cartier foarte bun, doua masini si sanatate […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii