Postat de: Mihai A. Pop | iulie 20, 2016

Prima vizita de afaceri in Serbia

Am fost saptamana trecuta in prima vizita de afaceri in Serbia. Pana aici nimic greu, dar facand ce fac, am poate usile mai deschise la dedesubturile unei societati, asa ca redau aici cu destul voal cateva dintre informatiile care m-au urcat repede pe curba cunoasterii.

  1. In Serbia GDP/capita, in real si PPP, sunt la jumatate fata de Romania, la fel si salariile, insa pe strada nu si masinile, care arata ca prin 2007 in Romania. Ce frapeaza e pretul la imobiliare in Belgrad unde 1 mp de apartament central din 1950 poate ajunge la EUR 4k, si este in mod normal la peste 2.5k. In suburbiile muncitoresti este la 1.2k. Mult peste Bucuresti, si ma intreb de ce, daca in fata apartamentelor parcheaza cate o Zastava din 1978…
  2. Administratia locala e aservita politic, certata cu computerul, aplica legile dupa cum „simt” si cauta spaga mica ca mod de trai, iar spaga mare merge in sus la stapanire.
  3. In Serbia suntem inca in capitalismul salbatic, statul n-a privatizat tot, asa ca banii mari inca se fac pe baza prieteniilor cu aparatul politic/administrativ. Mai primesti un credit fara nevoie de rambursare, cu care cumperi o fabrica, si finantezi partidul, si totul e bine.
  4. Daca nu-ti plac casele impunatoare si masinile, te poti orienta catre elicoptere, o afacere infloritoare, sau poate yachturi in Muntenegru.
  5. Modelele de afaceristi care impun respect sunt adesea spirituali, educati si in fata si in spatele blocului, buni vorbitori de engleza, franceza si rusa, foarte respectuosi fata de persoana lui Nikola Tesla, mai degraba celibatari, si astazi au opinii si editoriale in variate cotidiene de oarecare circulatie. Asta fara sa mentionam ca au facut contrabanda cu petrol, arme, oameni, aur, droguri, in Yugoslavia, intre Est si Vest, in Africa, in America Latina, pentru decenii intregi, in general cuprinse intre 1960 si 2000.
  6. Daca esti o beizadea, sau doar prin patura de sus, fara sa fi avut inca noroc, nu face inca nimic, asteapta… vine si ziua ta sa dai un tun, bea cu lumea, poate o sa cunosti pe cineva sa te ajute. Munca nu e o activitate apreciata, nici inovatia, ci abilitatea de a fi omul potrivit in locul potrivit sa arbitrajezi o situatie.
  7. Din 2011, 4 banci au intrat in faliment, toate de stat, aparent doar cativa domni sunt cei care au generat gaurile.
  8. Speta unuia care ar fi imprumutat EUR 1.2bn zice anecdotic ca ar fi dat inapoi la banci o treime, ar fi finantat achizitiile si afacerile cu inca o treime, si o treime ar fi fost disparuti, cat despre el acum, e sarac, banii luati, si „prietenii” sunt demult uitati.
  9. Daca ai probleme cu statul sarb, nu e prea rau, mergi in Muntenegru (alta tara) si e ca acasa, doar ca acolo politia/justitia/administratia are pret afisat, si chiar daca te prinde, te poti rascumpara, iar ei vor declara ca te-au identificat gresit.
  10. Oameni politici au o coloana vertebrala a reformarii, azi prim-ministru democrat pro-EU, pro-americani, ieri dizident politic ultra-nationalist (pseudo-nazist) anti-american si pro razboi pentru unificarea Yugoslaviei. Exemplele sunt multiple, am luat doar unul de pe televizor.
  11. Un lider musulman regional mai extremist, a cerut bani de la populatie, ca sa ii apere in Serbia, bani cu care si-a cumparat locul in parlament, si acum nu poate fi urmarit nici de enoriasi, nici de stat.
  12. Dar oamenii de rand doresc sa traiasca ca’n Austria si Germania, dar fara sa fie aserviti cultural ca slovenii, sa fie condusi de un megaoligarh ca Putin sau Medvedev, dar fara sa li se puna calus, economia sa infloreasca pe baza armelor, agriculturii, turismului si femeilor frumoase, toata lumea sa stea in centrul Belgradului si sa conduca limuzine germane negre noi, sa manace foarte bine gatit in casa, si pentru distractie sa poata paria la fotbal, sa bea 1l de alcool pur per zi per om, sa vizioneze sporturi cu oameni inalti, despre munca, nimic cu placere.

Cam atat dupa o singura vizita.

Obligatoriu de vazut Pisica alba, pisica neagra – Crna macka, beli macor din 1998, un Kusturica care ajuta sa intelegem emotiile sociale care persista in societatea sarba.

m

Postat de: Mihai A. Pop | aprilie 13, 2016

Sunt inconjurat de frumos

Probabil ca n-am avut parte de doza normala de depresie primavara asta, dar mi se pare mie ca sunt inconjurat de frumos, si asta la tot pasul.

Parca oamenii pe care ii vad sunt mai frumosi, mai naturali, mai veseli, mai plini de viitor. Parca se rade mai mult si mai putin estompat, parca se schimba mai multe sentimente calde, parca vezi mai mult prin mastile celorlalti, parca munca zdrobeste mai putin caracterele, parca tineretea fuge de varsta si se instaleaza la mansarde, parca gustul dulce aduce a copilarie mai mult decat in trecut.

Parca arhitectura incepe sa aduca pe langa ergonomic, util si pretul pe metru patrat si frumosul.

Parca si vestimentatia incepe sa treaca de la o foamete de epatare si snobism, intr-un natural ales sa sublinieze, si nicidecum sa defineasca.

Parca natura trece peste efectele antropizarii parca mai frumoasa, si mai multa, mai verde si mai cautata de ochii mei.

Poate sunt doar Ferdinand.

Dar daca asta inseamna sa fii mai fericit, probabil ca mi-o merit. E si o primavara frumoasa.

mihai

Postat de: Mihai A. Pop | februarie 19, 2016

Pe undeva suntem infecti

Toti suntem pentru noi insine mai buni decat media, decat multimea, decat norma. Toti! Asa ca avem nu de putine ori mesaje inveninate la adresa celorlalti, care fiind ceea ce sunt, si ce suntem, calca in strachini. Acest defect, merge prea bine in mana cu aceasta capacitate de a uita repede.

O sa ma folosesc de prilejul in care primii trei oameni in stat au luat apararea motanului. E rau? sigur, si sunt oameni si ei, si sunt politicieni si ei, si poarta interese si ei, si asa din slava in care i-am ridicat, cel putin Iohannis si Ciolos (Tariceanu se taraie prin mocirla de multa vreme), i-am si terfelit. Si apoi vom uita. A venit stirea, ne infierbantam, dam unlike, apoi ne spalam pe dinti si mergem la culcare.

Pai asa e frumos? Asta e caracterul pe care vrem sa construim o societate mai buna?

Mai dau un exemplu, de data asta unul sordid si deja uitat. Dar cum altfel? Asadar erau o data vreo 8 golani prin Vaslui care au violat o fata. A fost drama nationala, si nici nu se putea altfel, si s-au ales cu ceva pedepse, probabil mai putin decat o astepta restul gloatei de microbisti. Dar genele din ei, sunt si in noi, si noi suntem asa, cum facem sa nu ne trezim ca gloata, ca facem vreo nefacuta?

Mai precis cum ne educam noi insine, si prin noi pe cei din jurul nostru, ca sa nu ne lasam noi si prin noi pe cei cativa politicieni, probabil mai putin de 8, sa violeze o tara? Si asta fara venin.

Am opinii, am pareri, dar inainte sa dau sfaturi, ma retrag sa cuget inainte sa predic. Si sunt destul de sigur ca asta ma va face mai cumpatat in decizii si holistic in abordare decat ai nostri presedinte, prim-ministru si sef al senatului.

O tara se faureste prin actiuni simple, dar cugetate, nu prin discursuri si din scursuri. Si asta e Romania mea!

mihai

Postat de: Mihai A. Pop | noiembrie 11, 2015

Tranzitivitatea mortii

„Inca o victima a incendiului si-a pierdut viata”, citea deunazi un titlu referitor la oribilul incendiu de la Colectiv. Dar Descartes e mort de sute de ani, si inca mai pastram prea mult din istoria lui in gandirea de azi.

La ce ma refer?

Descartes e un fel de inventator al sufletului, practic el e cel care a dat notiunii samanice o forma acceptabila de catre crestinism, si prin formularea trairii separate a unui suflet intr-un corp, a dat materialitate „ridicarii la cer” a oamenilor, prin faptul ca de fapt nu se ridica persoana la cer, ci doar sufletul ei. Inainte de el, credinta era mai aproape de o ridicare fizica, similara povestilor cu Isus.

Nota: sufletul in limba romana e pre-Descartes, dar se refera la ce zice cuvantul – suflul vietii, si a fost adus la statul actual de spirit prin religie.

Asadar, chiar daca in ziua de azi incercam sa avem un comportament, ne-ocult, ne-credul, laic, totusi ne dam in vileag ca in titlul de mai sus. Cand o persoana moare, ei nu-i mai supravietuieste sufletul, fapt evident daca folosim cuvantul in etimologia lui, ca la randul lui acest suflet sa-si piarda viata, ci este doar factual, trece din forma de agregare viata, in cea minerala. Iar daca e vorba de o forma tranzitiva, noi, cei ramasi, i-am pierdut viata, victima n-a pierdut nimic, a dat tot.

Cred ca simpla notiune de ne-existenta a sufletului e greu comprehensibila pentru larga majoritate, atat de inradacinata a devenit.

Despre Colectiv nu pot vorbi, nu inca.

mihai

Postat de: Mihai A. Pop | noiembrie 7, 2015

Purtatorii de adevar, cu masura

Emulatia pe care o simti pe strada n-ai cum s-o reproduci nicicum pe net sau la televizor, sau ceasul de noapte, sunt acolo oameni ce si-au pierdut o parte din ei in Colectiv, sunt hipsteri, sunt golani, sunt cei din spatele blocului, sunt corporatisti, sunt intelectuali, sunt homelessi, sunt muntomani, sunt instigatori, sunt parinti, sunt copii, sunt habarnisti, sunt mai multi din astia in fiecare dintre noi.

Esti un om, devii altul acolo. Si daca citesti presa, mai devii inca unul.

Sunt acolo oameni care vor dreptate pentru tinerii din Colectiv, pentru politistul Gigina, pentru intamplarile de la Tanacu, pentru votul din strainatate, pentru ora de religie, pentru spaga de la spital, pentru mizeria de la TV, sunt acolo unii care nu vor nimic, sunt acolo unii care ar vrea sa fie cu altii, si in fiecare din noi sunt mai multi din astia.

Esti om si cand ajungi acolo iti amintesti ca ai avut si tu iluziile tale de mult mai bine.

Dar sa nu uitam ca defectele noastre sunt si ele parte din ceea ce numai noi putem indrepta.

Fac o lista de lucruri aleatoare ce nu par la prima vedere deplasate, dar care sunt, si pe care le-am auzit ca rationalizare a „ce vrea piata”.

  1. Vrem sa interzicem comunistii si securistii din pozitii! (Lustratia) Oamenii trebuie judecati prin ceea ce sunt, nu prin ce au fost, inlocuiti comunistii cu hipsterii, si intelegeti de ce sa limitam prin istoria noastra nu se poate, se poate prin aptitudini, prin merite.
  2. Sa fie excluse intr-un fel sau altul persoanele care au gresit cu ceva, fie coruptie, fie, fie… (Eliminarea coruptilor) De acord ca sunt tratati usor momentan, dar cati dintre noi n-au circulat peste viteza maxim admisa, cati n-am mers cu autobuzul fara bilet, suntem niste curati? Toleranta catre cei ce si-au platit greselile trebuie sa existe, asa ca solutia e ca ei sa plateasca, dar sa nu li se ia sansa de a reveni in viata publica, cu limitari de a nu mai avea functii publice.
  3. Limitarea celor care intra in parlament la doar cei cu educatie si experienta! Pai si Mos Ion Roata? Sa nu uitam ca noi toti suntem 2 generatii in urma tarani. Toti!
  4. Sa se dea si sa se faca! Totul costa, ne costa pe noi, costa natura, costa! Sa se dea daca merita si daca exista venit dupa un calcul transparent, si meritul sa fie masurat, explicat si sa sa nu fie perpetuat in vesnicie doar pentru ca asa a fost.
  5. Sa se elimine religia din viata publica! [Nu credeam ca o sa ajung sa iau partea religiei vreodata, dar ma cheama Pop, si iata-ma!] E clar ca acum avem de-a face cu un flagel al bisericii, preotilor, credulismului, religiei si cultelor in general, e groaznic cum ai sentimentul ca sunt mai multi oameni ce cred in bau-bau, decat in ei. Dar avem nevoie de spiritualitate, avem nevoie de incluziune, si trebuie sa ne conducem dupa ideea ca cei diferiti de noi pot fi mai valorosi, decat altii ca noi, atata timp cat e loc de toti.
  6. Sa facem o revolutie, sa rupem stabilitatea. Revolutia costa mai mult, obtine mai putin si este modul prin care se pierde controlul, evolutia este calea pe care trebuie s-o luam, si frumusetea democratiei e ca da evolutiei sansa de a nu avea nevoie de revolutii, cat despre a rupe stabilitatea, incearca sa incepi sa respiri fum de acum incolo…

Amintiti-va ca nu suntem purtatori de adevar, ci doar vectori momentani ai lui, si ca doar impreauna suntem mai puternici.

Restul e istorie.

mihai

„Cand Iorga, cu orgoliul lui, ii spune lui Ionel Bratianu: ” Ce sa invat eu de la un inginer!?”, Bratianu, care era prim-ministru, ii raspunde: „Masura, domnule profesor, masura!”
(povestit de Petre Tutea)

Postat de: Mihai A. Pop | noiembrie 4, 2015

Sunt un criminal

Eu, in lumea mea mica, nu stiam de Colectiv, nu stiam de Goodbye to Gravity, si cel mai probabil nu stiam niciunul dintre cei care au fost in noaptea aia in locul ala… Intamplarea face sa fi fost eu insumi intr-un club, intr-o fost pivnita, la o distractie chiar atunci, atunci cand citeam si-mi veneau imagini in minte.

Eu, in lumea mea mica, stiu ce se intampla cand ard peretii intr-o cutie mica inchisa, si tu respiri acolo… Intamplarea face ca am invatat chimie si fizica decent, si am mai participat activ la salvat lume la o alta petrecere incendiara, si ca am am astm si inteleg cum e sa nu respiri.

Eu, in lumea mea mica, nu-l stiam dupa nume nici pe Oprea, dupa fata e greu sa-l uiti, si nici pe Scaraotchi de la BOR, dar e greu sa-l uiti dupa rochie, numele tot nu-l stiu, pe Victor Viorel si pe Piedone ii stiu… Intamplarea face, ca putem sa ne spalam pe maini de ei, si de altii de teapa lor, si sa isi gaseasca locul la latrina istoriei.

Dar eu, in lumea mica, sunt un criminal, alaturi de voi.

Eu las lucrurile sa mearga si asa, si voi. Pana azi. Si eu stiu ca pana nu realizam ca nu o revolutie prin a schimba fetele lor schimonosite, cu criminalii din noi, ci printr-o evolutie, in care fetele de orice fel ar fi ele sa nu mai poata urca acolo sus fara sa poarte interesul general mai intai, fara sa fie transparente, fara sa raspunda pentru ceea ce fac si ce nu fac, fara sa fie oameni, nu se poate. Si fara evolutie nu se poate, am invatat si biologie bine… Intamplarea face ca avem din nou oportunitatea sa facem ceva.

Inainte in liniste.

mihai

 

Postat de: Mihai A. Pop | iulie 20, 2015

Sfaturi de dragul sfaturilor

Ca un preambul, admit ca si eu la randul meu sunt „sfatos”, si-mi arog o anumita importanta, respectiv caut ca o parte din ceea ce zic sa nimereasca o ureche ascultatoare. Si totusi azi am ales sa scriu exact pentru inversul situatiei.

Eu am o situatie atenuanta, pentru ca sfaturile mele ajung sa fie platite, eu avand o formare de consultant, iar aceasta consultanta tind sa nu o ofer gratuit.

Revenind. Am cateva cunostiinte pe facebook si linkedin, a caror viata inseamna doar asta, doar sfatuirea gratuita. Tot timpul vad in relatie cu ei 10 cai de a… si 11 pasi catre… sau 22 de lucruri de incercat, sau fericirea explicata de catre…, sau cum sa cuceresti sexul opus prin…, sau ce sa vizitezi in timp ce esti nushunde sau sau sau…

Daca pe facebook, lucrurile astea se curata foarte simplu, desi sunt foarte multe si dese, cu linkedin a devenit complicat ca se preiau si de la prietenii prietenilor. Practic calitatea stream-ului a scazut, si muncesti mai mult sa obtii esenta.

Punctul pe care vreau sa-l fac este ca ar trebui sa ne straduim cu totii sa facem ceva cu insemnatate mai mare, si sa nu irosim vietile celorlalti doar pentru un moment de distractie personala. Think before you share!

Over & out

mihai

Postat de: Mihai A. Pop | iulie 10, 2015

Roti istorice pe pasiuni alpine si drumuri forestiere

Cand revii de la o tura cu un Aro de acum 40 de ani si conduci un turism modern, nu putine iti sunt uimirile, asta chiar daca turismul e automobilul tau de zi cu zi: ambreiajul prea usor, vitezele care se nimeresc singure, suspensiile hidraulice, geamurile si capota… dar iti lipseste drumul in panta.

A fost o data ca niciodata o zi de dimineata in care am avut norocul, placerea si toate emotiile conexe sa merg cu un Aro pe drumuri de munte ca pentru revista Cutezatorii. Un 241 militar bine intretinut, in primul rand in viata, cu un motor diesel (schimbat fata de cel de Armata), cu o servo-directie grea, dar care in rest se simte ca un automobil istoric.

Si l-am pus la treaba, intr-o tura care a durat peste 10h, si a inclus si o pauza de gatit pe coclaurii frumosi ai tarii. Ma simt si acum, la aproape o saptamana uimit de ce s-a putut stoarce dintr-un astfel de automobil, impreuna cu o echipa de oameni inimosi si pasionati, dar mai ales hotarati sa mearga inainte, pe drumuri greu de imaginat pentru orice SUV ce ia cu asalt azi trotuarele din Bucuresti.

Namolul de pe incaltaminte, si de pe parbriz, indicatiile din maini pentru trecerile prin sleaurile cazute ale drumurilor de munte, imbusul pentru blocatoarele 4×2/4×4, mirosul de motorina in padure, mioarele, fragii, 30 de incercari sa treci o coama, gonitul la viteza maxima de 60km/h, vaselina de pe maini, toate au facut povestea frumoasa a unei zi de vara pana in noapte.

Si mai am inca si acum adrenalina in sange.

Mai vreau!

Postat de: Mihai A. Pop | iunie 5, 2015

Alo, alooo, Lenovo se aude?!?

Alo, aloooo… cred ca am innebunit, am inceput sa vorbesc singur. Pai cum de?

Pai mi-am luat Lenovo, telefon Lenovo.

De unde aveam Iphone 5S, un Lenovo S850 (dar sunt nesigur ca deja am uitat modelul de cand nu am mai vazut telefonul) la un sfert din pret, n-a fost o mare schimbare, ba era cu ecran mai mare, cu camera mai buna, se misca mai repede (cateodata), si chiar daca n-are chip de miscare, si deci nu stie chiar foarte bine pe unde esti, a reprezentat o achizitie foarte buna. Luat pe un abonament de RDS cu nelimitat, nelimitat, nelimitat si ce e limitat e la niste cifre de n-o sa ajungi niciodata, am devenit un client fericit.

Eh, asta s-a terminat cand telefonul Lenovo a cazut in metrou si si-a spart carcasa spate. Cand am realizat ca e chiar din sticla, desi n-avea nevoie sa fie, dar pentru fashionistas din noi da mai bine asa.

Ghinion zic, ma duc si-o schimb. Asta e primul pas al nebuniei, sa crezi ca poti sa schimbi o carcasa de telefon, putin mai exotic, insa vandut la pachet, deci relativ comun pentru importator.

Pai s-o crezi tu! Te duci la Depanero (o firma de panificatie in Dero), care ti-l confisca 15 zile !!! ca sa ti-l repare, impreuna cu certificatul de garantie. Ca sa schimbi carcasa, dureaza pentru un nepriceput 3 minute… evident, daca ai de gand sa faci asta.

Pentru ca tu esti Lenovo si nu-ti pasa de clientii tai, faci contract cu painea din dero si dureaza 15 zile… dupa fix o saptamana (azi) ma suna de la service-ul cu pricina sa-mi spuna ca au observat ca intr-adevar e sparta carcasa, ma costa 130 de lei reparatia si dureaza 30 de zile!!!!, nu 30 de minute.

Motivul real pentru intarziere este ca seful Lenovo Romania, va merge cu delegatia in China abia atunci, si va aduce cu manuta lui carcasa-mi de sticla, intr-o ceremonie la care vor canta presedintele Chinei si Romaniei. Si dureaza pana respectivii capata voce si invata versurile care reprezinta o reprezentare lirica a Aventurilor lui Munchausen si sunt in limba farsi.

Abia dupa care vor intra 246,(3) de minioni pe linia de montare, si-mi vor pune carcasa la loc, in cadrul unui concert Robbie Williams de la TW Classic din Werchter de pe 4 iulie. Motiv pentru care shipping-ul de acolo va dura inca cateva zile peste cele 30.

__

Din deformatie profesionala am facut urmatorul process management timetable, pe zile, ca pe ore nu ma tin balamalele, pe care l-am completat eu, si daca altii cred ca am gresit pe undeva, sa ma corecteze.

Ziua -5 – clientul foloseste telefonul cu spor pana cand i se intampla isprava, si pana la ziua 1 il tot foloseste fara probleme tehnice, dar devine inestetic si decide sa nu traiasca cu Broken Windows effect

Ziua 1 (plecarea in desert) – Front desk de la DePaneRo, primeste telefonul (evident fara telefon la schimb), constata ca functioneaza, dar ca are carcasa spate sparta, completeaza in sistem, anunta clientul ca cele 15 zile sunt destul de fixe pentru reparatie, iar daca se grabeste si e intr-adevar urgenta, se poate repara mai repede, in circa 13-14 zile… Pune certificatul de garantie si telefonul intr-o punguta cu cod. Se inregistreaza tot. Procesul incepe

Ziua 2 – e Duminica, zi sfanta la romani

Ziua 3 – 1 Iunie, zi libera la minioni

Ziua 4 – e Marti, cateva ceasuri rele, si cum lucram cu produse globale pe toate fusele, nu stim cand sunt si nu lucram

Ziua 5 – ne uitam la produse, se aduna, e frumos afara

Ziua 6 – si azi e frumos afara, tre’ sa fie si un sfant ceva pe undeva

Ziua 7 – sa demonstram ca nu ne odihnim, ne uitam la produs: Da!, e sparta carcasa! facem plan de bataie si anuntam clientul ca se poate rezolva, la un search pe net, gasim produsul, dam click pentru comanda, un pret pe care-l inmultim cu 2 ca sa iasa si profit si suntem gata

Ziua 8 – eu cand vreau sa fluier, fluier

Ziua 9 – ma doare gatul de la fluierat

Ziua 10 – ascultam cum creste iarba

Ziua 11 – ne inmultim, si nu matematic

Ziua 12 – organizam teserea covorului pentru ceremonia de sosire a CEO Lenovo Romania cu carcasa de sticla in manuta-i

Ziua 13 – e cu ghinion

Ziua 14 – au trecut 2 saptamani!

Ziua 15 – e o alta zi

Ziua 16 – da-ti scroll!

Ziua 17 – tot aici esti?

Ziua 18 – vreau sa dorm si dorm

Ziua 19 – cei de la Lenovo au terminat de citit Munchausen?

Ziua 20 – avem ganduri culturale

Ziua 21 – nu putem scapa de ele

Ziua 22 – oare teatrul absurdului avea nevoie de scena?

Ziua 23 – ardem timpul

Ziua 24 – frecam menta

Ziua 25 – ne uitam la luna

Ziua 26 – ne holbam pe geam

Ziua 27 – pierdem timpul

Ziua 28 – ahm, stam?

Ziua 29 – mai stam un pic?

Ziua 30 – luam lectii de la cei de la stat

Ziua 31 – invatam bine

Ziua 32 – stam

Ziua 33 – shedem

Ziua 34 – …

Ziua 35 – raman in pana de idei

Ziua 36 – chiar am ramas in pana de idei

Ziua 37 – Concert Robbie Williams intr-un oras de care n-am auzit!! Intre 2 melodii o sa schimbam carcasa prostului. Gata!

Ziua 38 – se returneaza clientului telefonul mobil, se percepe pretul, si se continua viata

… saga continua, o sa editez articolul cand si daca ajungem aici, dar oricum in ziua 40 tre’ sa ne reintoarcem din desert

Nota. Am incercat sa inteleg daca se pot primi lamuriri, daca pot sa ajut cu ceva, sa imbunatatesc serviciul, dar „nu se poate”, nici la Depanero, nici la Lenovo. Oamenii citesc Munchausen de zor.

Concluzie: Daca vrei un telefon Lenovo in Romania, ia-ti un Iphone, se schimba carcasa in 3 minute, pentru ca importatorilor le pasa.

mihai

PS. Chiar n-am putut sa fiu serios, am incercat, dar „nu se poate”.

PS2. Eu chiar folosesc telefonul, nu l-am luat pentru fitza de sticla, dar evident ca asta chiar nu conteaza daca vinzi telefoane, important e sa le vinzi, nu sa si mearga.

PS3. Va scutesc de povestea de la RDS, cand solutia lor a fost sa merg la Timisoara … sau inainte de ora 6 … Kafka.

Postat de: Mihai A. Pop | mai 28, 2015

Sunt viu ?/!

Pentru copiii din noi merita sa ne mai intrebam din cand in cand daca Suntem vii.

Asa ca pentru ei am pus o lista de mici lucuri care arata ca am fost viu de curand.

  1. Ultima ocazie cand m-am uitat sau mi-am adulmecat mai mult de 2 secunde una dintre palmele mele, doar pentru ca imi deservesc o mare parte din nevoi – pentru narcisistul din mine.
  2. Ultima data cand am ras copios cu oameni pe care nu-i prea cunosc si nici n-am un interes in a o face – pentru introvertitul din mine.
  3. Ultima data cand am plans de emotie preluata din empatie, nu din propriile mele necazuri – pentru empaticul din mine.
  4. Ultima data cand am dansat fara sa-mi pese de privirile sau parerile celor din jur – pentru politicosul din mine.
  5. Ultima data cand mi-am pierdut controlul in lasandu-ma doar in grija partenerului – pentru romanticul din mine.
  6. Ultima data cand mi-am propus ceva improbabil, posibil irealizabil, si am facut pasi reali in a-l atinge – pentru credinciosul din mine.
  7. Ultima data cand am avut o revelatie placuta – pentru curiosul din mine.

Zambesti?

Esti leapsa.

Daca nu zambesti, poate ar trebui sa mai alergi.

mihai

Older Posts »

Categorii