Draga Ion,

Iti scriu o scrisoare deschisa, desi exista o urma de gelozie din copilarie – ai fost primul presendinte de tara care n-am fost eu. E o poveste lunga, dar, copil fiind, ma gandeam ca Ceausescu va fi presedinte, pana voi fi eu…

Stiu ca nu ma cunosti, si nici nu m-as fi asteptat la asa ceva, insa am avut ocazia sa vorbim minute bune despre politica intr-un cadru relaxat. Ai prezentat socialismul uman, sau comunismul social, intr-o versiune proto-suedeza. La momentul respectiv am dezavuat instinctual pozitia ta, eram tanar, eram liberal intr-un mod nemarginit. Acum am dovada ca sistemul propus de tine, ar fi fost un alt sistem falimentar, avand la baza doar o iluminare a comunismului, o constructie bazata pe caste, fixa si rezistenta la lumea reala, bazata pe un control de sus in jos, fara input invers.

Dar sa revenim la influenta ta asupra vietii mele.

Sigur ai fost la putere, cand n-am inteles atunci ce rol ai avut, de ce libertatea era buna la televizor, dar nu in realitate, dar am putut sa ma bucur ca n-ai fost acolo cand Romania a carmit-o spre Vest. Pe de alta parte trebuie sa-ti multumesc pentru sucurile Tec si Tropicana, ciocolata Africana, ziarul venit cu abonament acasa, program complet la TV si cablu international, lectii de engleza la scoala, parinti prost platiti, someri, si mai tarziu angajati in privat, calatoriile peste granita sa aduca lumea ceva la privatizati, consignatiile, si cate si mai cate ale inceputurilor de tranzitie. Peste ani astea vor ramane, nu faptul ca ti-ai dorit sa fi un alt presedinte al unui comunism cu fata catre popor, doar ca n-ai reusit, si micul capitalist a furat comunismul.

Si unde mai pui ca faci meme foarte bune!?

In concluzie, am trait o parte interesanta din copilarie si din facultate sub obladuirea coruptiei sistemului politic pe care l-ai sprijinit, sunt si mahnit, dar si bucuros ca sunt aici sa le pot asterne pe net.

PS. La nivel de gluma, cred ca puteam publica scrisoarea asta si peste ani pentru ca Ion va mai fi printre noi inca multa vreme.

Draga Nicule,

Stiu ca esti decedat in conditii cel putin indoielnice, si n-ai sa-mi raspunzi, dar scrisoarea asta ma ajuta sa inchid un capitol din viata mea. Viata ta s-a incheiat demult.

La momentul 1989, aveam 7 ani, o multitudine de vise, si o viata plina de curiozitatea inainte.

Viata in timpul tau a fost frumoasa pentru ca a fost in timpul copilariei mele, in timpul in care ningea iarna, nameti de 2m, in timpul in care mancam rosii cu gust, si ridichi de la care plangeai, si cand mergeam descult prin Baneasa si faceam baie in Herastrau, printre oile venite de pe campuri si cand puteai sa stai dezbracat la plaja, pentru ca erai un copchil.

Si totusi cu trecerea timpului am aflat despre vremurile de atunci lucruri pe care vreau sa le pun in scris si sa le scot din mine.

M-am nascut la spitalul Elias, spitalul dedicat tie si sotiei tale, si care era pus la dispozitia ta cand iti doreai. Asa ca la nastere mi s-a facut o incizie in tampla si mi s-a luat sange, probabil ca sa-ti intinereasca tie preamarite conducator sangele pangarit de batranete. Sper ca l-ai varsat cum trebuie, iar eu iti multumesc ca in urma politicii decreteilor eu exist.

In copilaria frageda, parintii munceau, munceau in Bucuresti si asta era bine pentru ei, dar munceau 6 zile pe saptamana, cat despre timpul pentru ingrijirea copilului era de pana la 6 luni, asa ca am fost crescut pana spre 2 ani la tara, la bunici. Bunicii erau la tara, si n-ar fi putut fi mutati in Bucuresti, pentru ca desi bunicul petrecuse vreo 4 ani in Siberia in slujba patriei, el fusese prin puscarie pentru ca era anticomunist – taiase un vitel din curtea lui pentru mancat impreuna cu familia lui cu 7 copii. Cred ca si el iti multumeste pentru fosta ta existenta.

In copilarie am beneficiat de alimentatia sanatoasa disponibila din comert si din curtea bunicilor, asa ca am ajuns sa fiu anemic. O mica bucurie care a facut din ceilalti bunici mici traficanti de medicamente cu fier. Dar ilegalitatile erau frecvente, incalzirea in apartamentul bunicilor sau al parintilor era primavaratica, asa ca toata iarna locuiam sub haine groase, in pat, si ne foloseam de o soba mobila, modificata in casa, cu care sa ne incalzim cu gaz de la bucatarie. Pentru astea iti multumesc in mod special.

Desenele animate, mai ales Jetstars in bulgara, au fost preferatele mele, dar scuze, astea nu erau de la tine, erau din cauza ta. Am vazut si ceva desene date de PCR la televizor, ba chiar unele date de comunistii rusi.

Totusi cand e vorba de televizor, cel mai mult imi placeau vizitele tale la CAPuri, la fabrici, la taieri de panglici, si mai ales prin strainatate, in tari despre care stiam doar din povesti. Te adoram, erai ca o magie, erai peste tot, faceai tot felul de chestii pe care nu le intelegeam, te luptai tot timpul pentru bunastarea noastra, si noua nici macar nu ne era asa bine, ba chiar toti isi aminteau de vremuri mai bune.

Ajunsesem la varsta 6 ani sa-mi doresc sa mai traiesti inca mult si bine, dar macar 15 ani ca sa poti sa-mi dai mie mandatul de presedinte, desi am aflat ca tu aveai deja un fiu aliniat la monarhie. Probabil am fi fost si noi ca-n Coreea de Nord. Bine ca nu exista vreun zeu care sa-mi asculte rugamintile…

Ca marea majoritate de supusi, in comunism, nimeni nu prea stia ce nu stia, si eu cu atat mai putin, asa ca eu pe la 5 ani am decis ca o sa fiu un cowboy, o sa am o ferma in prerie, unde va fi cald, nu ca acasa, voi avea o sotie inteligenta, frumoasa si blonda, cu care voi avea 5 copii care sa ne ajute in ferma. Ferma era doar un concept de imobil mare, prin comparatie cu apartamentul de 55mp in care locuiam 3 familii.

Si nu prea intelegeam ceea ce vad la televizor – filme cu cowboy, insa nimeni niciunde nu intalnise niciodata un cowboy, si nu fusese niciodata undeva unde ar exista acesta creatura magica, iar vacarii pe care-i stiam de la tara aveau un bat, o palarie si erau desculti. Pregatirea mea cinematografica era bazata pur pe interes, mai vedeam doar filme cu politisti, care executau urmariri maiestre, asta in America, la noi doar cereau spaga.

Ca sa inteleg lumea mare imi amintesc de secretul cu care se asculta Radio Europa Libera, intr-o bucatarie antifonata, cu un sonor minim, iar informatia de acolo nu se discuta niciodata cu nimeni, nici macar in familie, se zicea am auzit la radio, si atat.

Tot atunci am capatat interesul pentru automobile vechi, arareori vedeai unele noi, asa ca orice vedeam in parcul auto mi se parea interesant, si il studiam cu atentie. Eram la curent cu marcile comuniste, si intelesesem deja ca oricine isi permitea un automobil iesit din comun, era un mare comunist (sau nomenklaturist), ca in zicala timpului – Toti suntem egali, iar unii mai egali ca ceilalti. Tot de atunci am invatat ca bunicul, singurul cu automobil avea un numar par de imatriculare, si tot de atunci imi amintesc de mirosul benzinei pusa la pastrare in canistre, si a gazolinei folosita la tara.

Imi amintesc cu frica de statul la coada, de randul la coada, de incolonari, de mainile la spate. Mi era frica si de povestile celor care dintr-un motiv intemeiat puteau sa iasa din tara, si spre uimirea tuturor cerlorlalti se intorceau – ma intrebam oare de ce toti credeau ca e asa bine afara, doar noi traiam in Epoca de Aur.

Imi amintesc de colectarea de borcane, si cum imi faceam un mic ban de buzunar. Imi amintesc ca incercau sa te fure la rest oriunde, imi amintesc ca desi traiam intr-o tara bogata, traiam si intr-o mentalitatea saraca, si ca toti nu se refereau la ce aveau, erau doar concentrati pe ce n-aveau – mancare, caldura, electricitate, o punga, manusi, asta pana la un TV, un automobil, o casa etc. Asta tocmai pentru ca n-aveau mare lucru.

Am avut ocazia sa zaresc casa ta o data, alta data avionul tau (le-am vizitat pe amandoua dupa trecerea ta in nefiinta), , alta data chiar o coloana oficiala, si poate chiar si pe tine. Eram un mare norocos, puteam sa povestesc celor de la tara ca il atinsesem pe Dumnezeu pe picior.

Chiar in ajunul iernii din ’89 m-am indragostit pentru prima oara, de o fata mai mare ca mine de la tara, care mi-a spus ca visul ei era sa mearga la oras, poate chiar la Bucuresti. Nu stiam ce sa fac cu informatia asta. Eu vroiam o ferma si 5 copii in pasunile calde, ea visa la Bucuresti.

Tot din perioada asta imi vine si apropierea de ciclism, imi placea atat de mult libertatea de miscare pe care ti-o dadea bicicleta, si mi-o amintesc direct conectata cu frica de cainii vagabonzi, ascunsi pe la fiecare scara de bloc – cel mai fioros de la scarea mea era chiar Ceausescu. Frica asta a locuit cu mine inca ani buni dupa ce cainii au disparut.

Imi aduc aminte de carti, ca toti aveau multe, si chiar citeau, ca nu erau multe altele de facut, si toate cartile aveau fata ta pe la inceput, dar chiar si atunci cartile cele mai cautate erau cele interzise, cele care se dadeau pe prietenie. Imi amintesc de cartile cu povesti istorice, dovedite mai apoi niste fabricatii de propaganda, si care au alterat inca pentru alte generatii modul in care percepem conceptul de roman.

La fel si povestea cu VCR-urile, pe care le aveau multi, pentru ca nu le puteau avea niciunii. Asa am vazut primul film color, un film care era mai in varsta decat parintii.

Si poate cate altele.

Aveam pana la 7 ani atunci.

Multumesc pentru ca am supravietuit, si multumesc pentru ca ai disparut, ai fi putut face mult mai putine pentru tine, si cred ca am fi fost mult mai fericiti amandoi.

P.S. Mai stii GRUistul ala care credeai ca era nominalizat sa te succeada? Chiar a facut asta, si a stat la putere vreo 10 ani, ba chiar mai e inca in viata.

PS. Am scris articolul acesta fix acum 10 ani, si cred ca s-a copt timpul sa-l public.

***

Contemplam, citind mai multe carti, la gandul ca pentru marile transformari ai nevoie mici transformari.

Si ma gandeam cum as vrea sa fie concetatenii mei peste ani (pot fi romani, europeeni, sau fiece), si ce mici schimbari ar trebuie facute azi ca sa induci acele mari transformari.

Sunt cateva lucruri pe care le vad ca fiind, foarte mici schimbari, dar cu potential astronomic, si anume:

1. Trasarea unui plan prin care limba engleza sa devina a doua limba de stat pe un termen de 25 ani. Pentru asta trebuie facut aproape nimic in fiecare an, si totusi dupa 25 ani sa ai un activ extraordinar.
2. Adaugarea la formarea adresei in mod obligatoriu a sintagmei – European Union sau Uniunea Europeana pentru, ca de acolo suntem, si cu ocazia asta ideea de Romania devine doar o alta componenta, dar nu componenta care le include pe toate.
3. Publicarea unei strategii de tara a fiecarei generatii politice pe 50 de ani, care sa poata doar altera marginal strategia anterioara. Daca as face asta acum as pune accent pe agricultura, logistica, energie si IT. Atat, nu trebuie o mare actiune acum, desi ea sigur transforma micile accente in valuri in tunamiuri pe parcursul a doua generatii.
4. Schimbarea in toata administratia a ideei de Nume, Prenume in Prenume, Nume, lucru mic, dar care da individului un sens mai mare decat descendenta.
5. Eliminarea din documente a adresei individului. Nu suntem adresa la care locuim.
6. Cultivarea istoriei corecte, si sa uitam de constructiile istorice comuniste, gen daco-getii, unirea principatelor sub Mihai, revolutiile taranesti. Sa corectam istoria inainte sa ne faca ea niste barbari la marginea civilizatiei.

mihai

Comunismul ne-a aratat ca se poate trai si muncind foarte putin, foarte prost, ineficient, in conditii de stres, intr-un sistem regimentat, condus de o clica nomenclaturista formata tot din oameni simpli, neducati si prost-intentionati, dar care trebuiau sa ofere fiecarui individ traiul de zi cu zi, si sa-l tina minim ocupat sau controlat incat sa-i piara cheful de revolta.

Cresterea gig-economy cu fratiorul work-from-home, ne da o alta perspectiva comunismului:

1. trebuie sa muncesti prost, in sensul in care faci ce-ti place azi, dar care ajunge o povara fara dezvoltarea si varietatea venita intr-un cadru institutional
2. muncesti spart, cu sesiuni de munca, peste distractie, peste viata, in asa fel incat sa te mentii tot timpul ocupat si sa-ti piara cheful de revolta
3. stresul este firul care uneste toate zilele de munca, cu cele de weekend, cu diminetile, cu pranzurile, cu serile, cu zilele de nastere, cu vacantele (mai putine si astea), cu mesele, pana si cu statul pe WC
4. sistemul liber la care te supui, este liber si similar cu deja o mare parte a economiei, fapt ce-l face deja institutional
5. conducerea ta, e data de companii mici sau alti gig-operators, prin contracte, sparte pe diviziunea muncii, pana la un nivel de AI, fapt ce face sa interactionezi cu oameni cu ganduri simple, lipsiti de educatie si neintentionati (ei efectuand muncii repetitive date de AI)
6. si toti pasii astia iti confera doar tie intreaga responsabilitate a organizarii unui trai de zi cu zi pentru tine si familia ta

In concluzie, pare un fel de comunism autoadministrat, in care doar se scapa de riscul de revolta si de se externalizeaza catre tine (sa-ti spunem autonomenclaturist) ecuatia de a te face util societatii intr-o masura care sa-ti asigure traiul.

O fi bine, o fi rau?

m

Am lasat tarile europeene mai la urma vizitelor, exact cu rostul de a le vizita impreuna cu copii, si bine am facut. Nu stiam prea multe despre Norvegia, decat ca e frig si ploua, sunt vreo 5 milioane, mananca somon, sunt exploratori, au majoritatea fiordurilor din lume, sunt urmasi ai vikingilor, sunt inalti, au un nivel de trai foarte inalt, au o tara de marime mijlocie dar nu foarte accesibila si sunt foarte preocupati de mentinarea unui echilibru cu natura, si in plus, ma asteaptam sa fie verde tot timpul, si ca aurora boreala sa fie foarte greu vizibila.

Din temele pe care le-am facut, va puteti da seama ca am primit altceva decat ne asteptam.

Asadar,

1. Nu ne-a plouat deloc, de fapt am vazut nori intr-o dimineata, si apoi intr-o alta zi pe doua piscuri inalte, atat, timp de 8 zile.
2. E o tara enorma, mijlocie doar pe harta, astfel ca un drum sud-nord dureaza si 40h fara pauze, drum ce va include si destule treceri cu feribotul, plata caruia intra in taxele de drum.
3. Sunt 5 milioane, dar lasa mult loc intre ei, asta nu doar cand sunt in aceeasi camera, dar in toate localitatile, in toate comunitatile. Astfel ca sunt distanti insa omenosi.
4. Natura e intr-adevar foarte frumoasa, foarte putin ingradita, minim atinsa de industrie, insa destul de agricola avand in vedere ca doar 20% din tara poate fi agricola.
5. Aurora se poate vedea, si e magica! Adica e magica si in poze, e clar, dar in realitatea e o imersiune in magie.
6. Nu mananca somon, si nu prea mamanca peste; mielul e la mare cautare.
7. Chiar daca acum sunt bogati (in medie), nu mai departe de acum 60 de ani, erau mai la mijlocul tabelului cu un GDP per capita jumatate cat al Germaniei, acum fiind in pozitie inversa.
8. Pentru ca apreciaza natura, si in urma cu doua generatii o duceau greu, casele sunt simple, sunt din lemn, cu un ochi pentru comfort, dar cu celalalt pe un pret acceptabil, si o integrare in natura.
9. Tara e de o frumusete rara, as putea spune ca e mai scenica decat imi amintesc Elvetia, dar cum frumusetea e in ochii calatorului… mergeti si voi sa vedeti!

Drum bun!

m

Am trecut de 40 de ani si ma asteptam, ca influenta a culturii, sa am idei mai fixe, poate si mai putine. Probabil ca am fost expus la cultura gresita, pentru ca e clar ca nu e asa.

Ultimii cinci ani (circa) au transformat modul in care ma raportez la majoritatea ideilor comune societatii, asta chiar daca pe undeva caut sa nu-mi transform total imaginea publica, totusi incep sa deviez.

Dar cum e usor sa pui niste cuvinte mari, e mai greu sa le dai semnificatie, asadar in exemple:

1. Consider ca ultimele generatii ale lumii civilizate (acelea care creeaza continut cultural pentru intreaga lume) s-au concentrat pe productia de confort si distratie (cu intelesul de entertainment).
   • Exact lucrurile pe care l-am urmat cu oarecare ambitie pentru ultimii 20 de ani, si anume sa ai o cariera, din a carei fructe sa dispui de anumite obiecte materiale, care sa dea un confort cat mai mare omului fizic.
   • Majoritatea timpului neutilizat in avansul carierei si petrecut cu familia l-am folosit pentru calatorii in jurul lumii, distractii cu prietenii, vizionarea unei intregi cinemateci, citirea unor carti usurele (gen self-help, pop science sau beletrisctica), si doar in subsidiar pentru educatie – chiar si aceasta centrata pe cariera.
   • Am cochetat cu idea de implicare politica pentru idealul imbunatatirii societatii.
     • In concluzie o importanta etapa a vietii s-a consumat pentru construirea unor mijloace de subzistenta, deintegrare in paradigma curenta a societatii si de relaxare.
2. De acum circa cinci ani au inceput sa se ridice intrebari care mi-au dat pace din clasa a 11-a, intrebari despre conducerea unei vieti, despre intelegerea adanca a sinelui, in forma lui la care ma pot relationa, dar si a sinelor total diferite (de multe ori patologic diferite), a lumii externe – a societatilor (umane si altele), a vietii, a fizicii-chimiei etc, despre istorie asa cum n-am avut niciodata invatator sa ne-o predea, si cate altele!
   • Sunt recunoscator confortului, dar am aflat ca o mare implinire se afla exact in afara lui.
   • Sunt recunoscator confortului, insa multumirea vine indiferent de el, iar fericirea maxima este din tranchilitate.
   • Sunt impresionat si atras de distractie, dar opusul ei (atractia?) e ceea ce mi-a generat aceasta revolutie, iar calatoria pana acum a fost foarte placuta.
   • Paradigma in care traim este ca mintea noastra trebuie sa se concentreze pe activitati productive si activitati distractive, iar orice alta fateta este constisitoare energetic, nicidecum atat de valoroasa si de evitat. Realitatea e mai complexa, mai satisfacatoare, si probabil nelimitata (in contextul vietii limitate).

Asadar, va provoc la a va redescoperi intrebarile neraspunse despre lumea intr-adevar mare din liceu, la a reface un pic verticala lumii fiecaruia dintre noi in baza virtutilor greco-romane, la a creste calitatea interactiunilor cu cei din jur la peste doar discutii despre oameni si fapte, si la a multiplica vietile noastre.

La revolutie!

m

PS Suntem expusi atat de mult la limba engleza incat confort a devenimt coMfort.

Peste toate sentimentele trezite in miliardele de oameni din interpretarea Bibliei, si frenetismul religios in jurul oamenilor care pretind ca o interpreteaza, peste toate astea exista chiar Biblia, cartea, care se poate citi si intelege.

Clar nu ma astept sa putem citi Vechiul Testament in ebraica si aramaica, asa cum ar trebui, ca sa-l intelegem ca cei care l-au scris, si nici Noul Testament in greaca – de notat ca o cartea despre evrei ce nu vorbeau greaca a fost scrisa in totalitate in greaca, totusi trebuie inteleasa istoria poporului evreu, pentru ca tot ce se intampla in Biblie e scrisa pentru si in sentimentul cultural evreiesc. Astea sunt faptele, nu interpretari.

Referitor la carte, de fapt carti, ca au fost scrise peste circa 1000 de ani, cu interpretari variate, iar variantele care sunt astazi puse in scriptura, sunt exact asta, niste variante cu interpretari, asa ca trebuie dibuite rolurile lor initiale in forma actuala.

Totusi inteleg de ce a fost, si intr-un fel ramane atat de interesanta Biblia, si am pus mai jos subiectele cuprinse azi in genuri diferite, cuprinse direct in Biblie, pentru un anumit moment al dezvoltarii culturii ebraice mai intai, si apoi elenistice tarzii sau levante.

Asadar, avem in biblie:

1. Psihoterapie, cartea fiind nascuta din trairi puternice, de frica, adulatie, iubire, ura, invinovatiri, si tratamentele timpului pentru ele
2. Psihanaliza – analiza de visuri, simboluri pre-culturale
3. Psihologie clinica, cu sfaturi pentru criminali, mincinosi compulsivi, masochisti, nevrotici, sadici, complexul victimei, fie el aparut la personaje umane, zei, semi-zei, sau natura personificata
4. Psihopatie bipolara/multipolara – paradoxuri flagrante, razgandiri, recreeari de personaje principale
5. Filozofie – naturala, nihilism, anarhism si totalitarism
6. Istorie, inclusiv reportaje de lupta, genealogie si transformarea istoriei pentru cultul invingatorului, indicatii pentru genocid, fratricid, asasinari, segregare, gropi comune si discrimare de gen, strategii ofensive si defensive, epurare culturala si religioasa
7. Geografia levantului, orientului mijlociu, arabiei si nord-estului africii
8. Manual de buna purtare, traditii si ritualuri, dar si bullying
9. Manual de moravuri si morala sociala, povete, proverbe
10. Parenting, de la iubire la violenta impotriva copiilor
11. Drama, in modul cel mai telenovelistic mod posibil, cu rapiri, violuri, minciuna, intoarceri de situatie, reveniri, imposibilul invinge, si apoi toate atribuite in functie de placul divinitatii in bune si rele; poezie, cantece – inclusiv de dragoste
12. Organizarea si administrarea societatii – conducere, realizarea recensamintelor, urbanism
13. Juridice, legi, practica legala, construirea curtilor, drept civil, proprietatea privata, notarizari
14. Science-fiction, de la varstele unor personaje, la aparitii, intalniri de gradul doi sau trei
15. Basme si povesti populare cu trecere in perioada, necromantie
16. Agricultura, zootehnie (cresterea, sacrificarea si transarea animalelor), pomicultura, viticultura
17. Meteorologie
18. Astrologie
19. Medicina, inclusiv sexologie, incluzand circumcizia si menstruatia, dermatologie
20. Nutritionism, ganditi-va la kosher
21. Fitness si lifestyle, cu solutiile pentru implementarea Sambetei
22. Moda si vestimentatie
23. Politica, poate mai cruda decat cea moderna, dar la fel de sordida ca cea din evul mediu
24. Conversatie, debate, monolog
25. Constructii DIY si logistica
26. Finante – plati, imprumuturi, investitii diversificate, evaluarea activelor imobile (rezidentiale si terenuri), evaluarea animalelor vii, tranzactii
27. Guerilla marketing
28. Autocitate (citeaza din ea insasi pentru autoritate, desi face asta din cantece sau figuri minore)

Si pentru ca Biblia a fost construita pentru a conduce un popor (apoi mai multe), toate subiectele atinse sunt tratate autoritar, astfel incat orice alt punct de vedere devine doar o parere oareceare.

Paradoxal, pare sa fie un potpourri cu de toate, care cu greu ar putea transmite ceva, si tocmai aceasta combinatie face ca in cartea asta sa fie ceva pentru orisicine, si cat de interesant sa poti citi in ziua de azi intregi povesti si intamplari si de acum 3000 de ani! Si cred ca asta va face ca Biblia sa mai aiba substanta inca ceva vreme de acum incolo.

Eu recunosc ca am pus Biblia pe lista de citit, dupa ce am citit o istorie a evreilor si una a arabilor, si am decis sa citesc din povestile si poeziile lor, recomandarea clara fiind sa citesc Biblia si Coranul, doar sa le iau pentru ceea ce sunt, si nu pentru ce alte institutii sociale vor sa le atribuie. Si daca e sa le citesc trebuie citite in ordine, Vechiul Testament, Noul Testament, Coranul, ca vor vorbi mai mult despre evolutia timpurilor, dar si despre evolutia religiilor, cat despre Torah si Tanakh… astea intr-o viata ulterioara.

Urmatorul e Coranul, din care mai spicuisem anterior, si de la care am asteptari mai degraba estetice, desi pana acum, desi pare mai amalgamat, e mult mai omogen si mai putin autoritar, deci mai tolerant.

P.S. Cateva intrebari care ma cauta de cand citesc la Biblie, dar pe care le-am adaugat dupa:

1. Religia nu e o insulta pentru o divinitate ce tinde la perfectiune?
2. Daca supusii sunt facuti dupa modelul divinitatii, cum pot ei percepe miracolele? N-ar trebui miracolele sa le para naturale? Sau sunt ele miracole si pentru divinitate?
3. Cum ar fi fost Imperiul Roman, daca n-ar fi existat crestinismul sa distruga educatia, justitia, bibliotecile, cultura antica, arta, scolile, increderea in sine, natura ludica, toleranta si diversitatea opiniilor? Ar fi salvat Europa 1000 de ani? Ar fi supravietuit Imperiul Roman si ar fi devenit ca o unitate, cum a devenit China?
4. Cum se face ca multi sfinti respectati si celebrati cu acordul organizatiei bisericii, au savarsit fapte penale pentru care in ziua noastra si-ar petrece viata in penitenciar, sau oricum ar fi la marginea societatii, insa biserica cauta sa-i aduleze?
5. De ce a ramas termenul vandalizare ca descriere de distrugere a sacrului in atatea limbi, si nu crestinare, acesta fiind termenul corect istoric?

PS2. Una peste alta, a fost o lectura total diferita de asteptarile initiale. Merita investit timpul, atata timp cat nu pleci cu o citire ghidata.

Cand scriu cuvintele acestea, razboiul din Ucraina se afla la un moment in care situatia e departe de a fi decisa, iar incertitudinea planeaza asupra ce vom numi peste ani ca ce e corect intr-un razboi, ce e acceptabil sa stii despre viata altora si totusi sa nu actionezi, ce inseamna un cerut de ajutor, si unde se opreste oferirea lui. Destule elemente care vor rescrie umanitatea secolului 21, fie ca un progres, fie ca un cosmar.

Totusi luptele se dau intre actori, si actorii de azi Rusia, Ucraina si Belarus, se definesc ca state nationale, iar conceptul de stat national, desi destul de lax in cazul de fata. Cand un stat decide sa numeasca o natiune in cadrul altei natiuni, in profund dezacord cu legea internationala, atunci incepem sa ne ducem la intelegerea primordiala.

Asta ma lanseaza intr-o discutie cu privire la statul nationals fata in fata cu natiunea.

Ce a fost mai intai statul national sau natiunea?, si cred ca raspunsul e simplu, natiunea/nationalitatea, si care doar in lumea de dupa Napoleon a inceput sa nasca state nationale. Aceasta nastere de state nationale, incepand cu Franta, dar continuand cu constructia de state, ca Germania, Italia, dar si Romania, face parte inca din metafora de nastere a statelor nationale – bine, trebuie recunoscut ca sunt si altfel de nasteri de state, bazate pe religie, ca Belgia, sau statele musulmane, dar si bazate pe idei, ca SUA sau Elvetia.

Totusi as vrea sa remarc ca si acest stat national s-a nascut intr-o lume:

• In care educatia ideatica se invartea in jurul religiilor sau clasei conducatoare.
• In care marea majoritatea a celor educati erau legati de cultura urbana.
• Rata de urbanizare era de 10%, unde ceilalti 90% erau legati de agricultura, in mare parte de subzistenta.
• Conducerea in toate situatiile era exercitata din mediul urban, iar mediul urban era mult mai uniform, si actiona in majoritatea momentelor ca o clica de familii extinse.
• Preluarea si impunea statului national a fost facuta prin motivarea generatiilor noi si educate ale claselor mijlocii urbane cu ajutorul iluziei de progres pentru clasele de jos urbane sau conducatoare rurale, cateodata a educat si clasa educatoare aflata la putere, dar de cele mai multe ori a insemnat inlaturarea ei.

In acest moment statul national se afla pe cu totul alte baze care poate duce la o reinterpretare a lui in viitorul apropiat:

• Educatia este mult mai democratizata, iar calitatea ei pregateste clasele pentru industrializare, si mai putin pentru logica si executarea ratiunii puterii.
• Cultura progresista e cu precadere urbana, dar educatia o poarta relativ repede si in mediul rural.
• Rata de urbanizare e de peste 60% la nivel mondial, dar in culturile mai evoluate ratele sunt chiar mai mari.
• Conducerea e mult mai democratica, dar cum ideile si centrele de putere sunt urbane, reflecta inca o agenda urbana.
• Statul national se bazeaza acum mai mult pe educatia civica primara, media si sistemul administrativ care-si prelungeste viata.

Avand in vedere distanta foarte mare parcursa de socitate intre inventarea statului national si ziua de azi, si folosirea ideii de stat national azi cu aceeasi convingere ca acum 150 de ani da nastere unor monstri rationali.

Cred ca viitorul statelor, nu va mai fi national, ci va fi mai degraba legal, economic, dar tinzand la un locuitor global, iar interesul aservit geografiei sa se rasfranga asupra locuitorilor indiferent de pasaport, limba sau cultura. Mai apoi nu mai cred in statele monolit, impuse, sistemice, ci in statele care-si vor cunoaste membrii, si mai cred intr-o intoarcere catre umanitate a statului, si, in paralel, o intoarcere catre natura.

Anul 2021, a fost intr-un fel o versiune mai putin amuzanta, mai putin de luat peste picior al 2020, intr-un fel parca gluma s-a ingrosat. Pe de alta parte, daca am ascultat de sfatul medicului, libertartile au fost mai semnificative.

Prin contrast cu anul anterior, anul 2021 a fost mai activ, mai intreprinzator, si s-au adunat mai repede cele 10 puncte care fac ca trecerea acestui an are insemnatate:

1. M-am vaccinat anti-Covid relativ repede, cu vaccinul pe care mi l-am propus, asa ca am avut libertate de miscare mare, chiar si acolo unde au fost restrictii. Nu am facut nici Covid, desi suspectez ca prin 2020 am facut.
2. In cadrul echipei de la Balbec, am inceput sa acopar mai mult din regiune, si am reinceput calatoriile de lucru, dar care au fost o contramasura a lucrului de acasa, care a devenit regula.
3. Am si invatat foarte multe, iar proiectele din anul asta au avut cu totul alt calibru decat cel din experienta anterioara.
4. Fetele au fost in marea majoritatea a timpului la scoala/gradinita, iar programul optionalelor a fost chiar usor de gestionat, avand in vedere ca in anul asta totul a fost la scurta distanta – mers pe jos/ bicicleta.
5. Am un nou moment preferat al zilei, seara cand inainte de culcare, toti stam si citim din carti adecvate varstei fiecaruia.
6. Am apucat sa avem doua vacante impreuna in Grecia si Portugalia, ambele au fost road trips.
7. Am avut parte de mai multe petreceri de Craciun ca in timpurile bune, insa mult mai asezate!
8. Si in general m-am vazut mult mai mult cu prietenii in format fizic!
9. Am continuat bunul obicei de a alerga o data pe saptamana cate 10km, de a manca mai putin, inclusiv mai putina carne.
10. Anul asta mi-am atins si tinta de citit, si am intrat prin sofisti si am studiat mai mult istoria popoarelor semitice, asa ca ma paste o intalnire cu Noul si Vechiul Testament si Coranul, si chiar daca nu am vazut la fel de multe filme, am revenit la completarea listei din toate editiile 1001 Movies to see before you die.

In final, concluzionez ca a fost si un an bun, si ca trebuie sa ne pregatim de anul viitor, care se arata a fi tot interesant.

Numai de bine,

mihai

E foarte greu sa vorbesti in Romania despre rasism, segregare sociala, despre integrarea tiganilor, despre educatia celor saraci, despre canal, despre pogromuri, despre holocaust, despre epurarile rasiale, despre colonizarile conduse de stat, despre exportarea evreilor, despre secuime, e greu pana si despre casatorie, avort si discriminarea de gen.

Asa ca sa nu vorbim de barna din ochi, totusi hai sa vorbim despre doua milenii de istorie a unor barne din ochi.

Si pentru ca am doua fiice mi-a fost simplu sa va duc la doua cuvinte si incarcaturile pe care le cara ele.

Asadar, azi avem fete si baieti.

Cuvantal fata, e are aceeasi origine latina, ca verbul a fata (a naste), azi folosit doar relatia cu zamislirea de pui la animalele domestice – ex. a fatat scroafa. Iar cuvantul de origine feta din latina, el fiind si inrudit, dar si rezultat al indo-europeanului, care a dat la noi verbul de activitate sexuala. Nah, ziceam ca sa stiti.

Asa ca de fiecare data cand complimentati o fetita, sa aveti barna in ochi cu etimologia cuvantului si semnificatia lui, sa stim si noi ce zicem.

Sa aducem si cuvantul baiat in discutie. Dupa cum se poate intui, baiat vine de la baie, si spalat, si nu cunoaste feminin. Ati spune si ce-i cu asta?! Pai asta inseamna ca vine de pe vremea cand femeile nu aveau voie la altar, sau in biserica, si mai ales pe cand nu erau crestine, pentru ca nu se botezau. De aici si imbaiatul, pentru ca doar barbatii se botezau, se imbaiau, de fapt barbatii erau mai degraba numiti oameni, spre deosebire de femei, care erau muieri, ca in ex. omul si muierea lui.

Ce invatam de aici? Atunci cand complimentam un baietel, cuvantul ne duce cu gandul la vremurile de curand apuse, cand femeia, credinta ei, apartenenta ei, erau neintersectabile cu biserica, iar masura ei era prin prisma omului.

Cam asta vroiam sa va deschid despre fete si baieti, si istoria barnelor din ochii nostri.

m