Publicat de: Mihai A. Pop | decembrie 31, 2016

10 pentru 2016

  1. Am primit-o pe Ana Sonia pe lume, a doua noastra fetita
  2. Am implinit 16 de cand impart lumea cu Cristina, 3 ani de cand o impart cu Maria Eva si aproape 9 luni de cand o impart si cu Ana Sonia.
  3. Am inotat din nou (a cata oara ?) in Marea Neagra la Vama Veche si mi-am umplut mintea cu meduze argintii aprinse in noapte
  4. Am fost intr-o aventura de iarna cu Maria prin turlele unor biserici sasesti fortificate
  5. Am fost in Petra si in Ierusalim, si prin alte parti de Israel si Iordania
  6. Am citit cat am putut (nu e loc de prea mult citit, dar fac ce pot), notabil – Why Nations Fail, Business Adventures, Why beautiful people have more daughters, Capital in 21st century, Intelligent investor
  7. Am lucrat la proiecte in Romania, Serbia, Slovenia, Ungaria, Bulgaria si Cipru – si ca urmare am calatorit mult regional
  8. Am inchis destule tranzactii incat sa fiu fericit, dar am si pierdut destule tranzactii incat sa pot spune ca invat, si ca mi-am luat doza de modestie
  9. Ne-am adunat langa oameni frumosi, am fost la cate petreceri am putut merge, si am intalnit cat de multi oameni am putut
  10. Am decis sa ne implicam mai mult in societate, mai ales pe partea de societate civila

Pentru anul 2017, imi doresc sa fie un an la fel de plin si va doresc un an asa cum vi-l doriti!

PS. Pentru Cristina in particular, ii doresc reprize de somn mai lungi!

Reclame
Publicat de: Mihai A. Pop | decembrie 21, 2016

Recrutarile genetice in companii

Lucrez cu doua firme de avocatura. [Lucrez cu mult mai multe, dar n-are a face pentru povestea asta.]

Ambele sunt in aceeasi cladire, dar spatiul, mediul, organizatia arata total diferit, si am sa incep diferentele.

Avocatii A Vs Avocatii B

A: are o receptie la vedere, cu un spatiu dispus utilitar, B: are o receptie un pic ascunsa, dar minimalist, fara clutter;

A: are receptionere, doar femei, in zona de 35-45 de ani, cu casca la ureche, imbracate casual; B are receptionere tinere, in zona 20-25 ani, modele, imbracate formal;

A: are un spatiu cu multe sali de conferinte echipate pentru utilitate, cu o usa cu un mic geam ca sa poti vedea daca e ocupat sau nu, fara sa fie prea utilate super modern, cu o garderoba separata la receptie; B: are un spatiu modern, cu sali acvarii, echipate modern, ex. masa de snacks cu frigider pentru lichide, fara garderoba, dar are o librarie pe tablete intr-un spatiu cu fructe;

A: are parteneri si barbati si femei, desi poate sunt mai mult femei, caractere cu cunostiinte, dar fara sa caute sa se impuna; B: are parteri cu predilectie barbati, caractere puternice, unii dintre ei adevarate personalitati in comunitate;

A: are associates avocati de toate varstele, alesi pentru cunostiintele pe care le aveau inainte de data angajarii; B: are associates avocati cu predilectie tineri, foarte buni la scoala, si foarte automotivati, alesi pentru caracterul puternic, dorinta de afirmare (si-mi imaginez si pentru cum arata, dar aici experienta mea e limitata la cei pe care i-am vazut);

A: e un birou al unei multinationale in avocatura; B: e un fost birou asociat unei multinationale, azi lucreaza cu mai multe birouri internationale, dar nu poarta o franchiza;

Plecand de la o discutie ca baietii cu privire la receptioniste, fac aici o paranteza din cauza altui birou de avocatura, unde un partener, le numea – first impression managers, si care le alegea in primul rand sa fie foarte frumoase, inchid paranteza, am realizat ca exista doua tipologii de organizatii care tin de replicarea noastra genetica, si care pleaca de la modul in care se recruteaza.

B este o organizatie relativ masculina, care cauta sa atraga gene superioare, dar care le alege masculin, in primul rand dupa cum arata, dupa un caracter de luptator, care-si pregateste intern oamenii, care cauta independenta si recunoastere. Pe de alta parte, A este o organizatie relativ feminina, care cauta la fel sa atraga gene superioare, dar le alege feminin, in primul rand dupa track record, cauta un caracter amiabil, cauta afilierea si recunoasterea ca entitate.

Ajungand acum la rezultate, desi blended hourly rates au fost negociate pentru a fi similare, initial A era mai scump decat B (afilierea internationala comanda un exposed liability mai mare, fapt de inteles). Rezultatele obtinute de la A, sunt pragmatice, in cursul asteptat, usor monitorizabile, fara prea multa ingeniozitate, dar la un nivel foarte inalt, pentru B rezultatele au fost si foarte bune, realmente ingenioase, dar si foarte slabe, nemonitorizate, cateodata depasite ca termen si per total la un nivel mai jos decat A.

In concluzie am sa spun ca ambele tipuri de organizatii se vor perpetua, ambele isi au loc in business, si chiar daca in organizatii se va cauta un amestec de A si B, totusi ele sunt de intalnit destul de des separat.

Ca sa folosim niste termeni B: are o strategie de survival of the fittest individually si A: o strategie de survival of the fittest socially.

Cazurile sunt perfect reale, si chiar daca e o imagine subiectiva, e o imagine subiectiva a mai multor oameni de langa mine, barbati si femei.

Observatii placute!

Publicat de: Mihai A. Pop | decembrie 12, 2016

Ironic

E greu de vorbit despre ironie. Cam tot ce se da exemplu pentru ironie este o gluma momentana, care n-a avut niciodata sansa unei eternitati, pe cand ironia este si modul in care viata e impredictibila, doar ca trebuie masurata din exterior de un tert, iar asta e etern. Asta sunt eu masuratorul de ironie, si sunt un simplu tert, pentru povestea ce urmeaza.

Povestea asta se cere spusa, chiar daca nu prea vad invatamintele ce pot fi trase de pe margine, si doar pentru ca poate capata esenta unui film, insa un film eminamente romanesc.

Totul incepe cu un tanar, sa fie tot avut spre 25 de ani de trait in Romania, cand s-a saturat de atata FSN si FDSR si PDSR si alti PCR-isti, nu-i stim mai bine trecutul, si care prin 2003 se decide intr-un final sa-si castige existenta in afara tarii. Oportunitatea care ne intereseaza vine prin 2005 cand deja servea ca echipaj pe vapor, iar vaporul odata ajuns in US, l-a lasat pe personajul nostru in America!, ramas ilegal, cautandu-si un loc de mai bine.

Avea sa-si gaseasca o romanca, de data asta una ce era legitima acolo, si cu care a trait mult si bine, chiar traind impreuna in ilegalitate, pentru ca mai tarziu sa aiba un baiat impreuna.

Dar legea in US, nu e legea din Romania, e lege! Si in urma cu mai putin de un an, leguitorii au decis deportarea lui pe motive evidente, de intrare in tara ilegal, si nerespectarea legii, chiar acea lege care e vazuta indiferent de individ in US, deci fie buna, fie rea, aplicata cu strictete.

Casatorit, tata a unui copil de 3 ani, deportat din US in Romania, fara sa aibe prea multe economii, el incepe sa gandeasca care sunt solutiile, si din nou dinspre Romania, nu apar solutii, nu poate sa-si construiasca familia aici, nu poate sa asigure educatia copilului aici, nu are incredere in serviciile medicale aici. Practic locul lui nu e aici, desi aici e legal, locul lui e acolo, cu familia lui, chiar daca asta poate insemna inca 11 ani de ilegalitate.

Venit in tara, isi traieste revenirea cu petreceri, se bucura de toate prieteniile prafuite. Odata terminate petrecerile, se pregateste sa-si implineasca soarta, si se arunca in aventura unei emigrari ilegale in US. Cu bani de la sotie, si nu putini, s-a imbarcat din Germania pentru Mexic, unde, odata ajuns, a contactat diverse retele de traficanti, si-a asteptat formarea unui grup, destul cat sa merite pentru o calauza transportul, si s-a pregatit mental pentru traversarea granitei. Timpul de asteptare lung, banii care s-au terminat de mai multe ori, frica de ilegalitati, toate l-au macinat, dar familia din US l-au atras pana la urma sa-si execute planul.

Detaliile traversarii nu ne sunt disponibile, conditiile probabil insa au fost grele, stresul probabil a ajuns la cote incredibile, privarea de somn si alte conditii neprielnice sigur au fost acolo, insa stim ca a trecut granita intreg si a ajuns in Texas.

Aici il astepta sotia, aflata la o recuperare secreta, semnalizat de el pentru punctul de intalnire. Si totusi. La intalnire el n-a aparut, ceva timp mai tarziu fiind gasit decedat din cauza unui atac cerebral.

Ironic.

De cateva saptamani corpul lui se afla intr-o morga in Texas, intr-o situatie legala foarte complicata, la care se adauga un cost de repatriere care e absolut impresionant.

PS. Povestea e adevarata. Total adevarata, din pacate.

Publicat de: Mihai A. Pop | noiembrie 30, 2016

Tot traim vremuri interesante

Inca de cand urmaream cu interes cum Lehman Brothers se spulbera pe bursa americana, inca de atunci am ramas cu acest motto al timpurilor „Traim vremuri interesante”. Si intr-adevar traim.

Va spun inainte ce va spun si mai incolo. Iesiti la vot si votati orice nu miroase a PCR.

Trecand prin istoria recenta, e greu cum sa nu ramai socat la directiile pe care societatile democratice, cu piete economice si institutii politice inclusive le-au facut recent – Brexit si Trump sunt notele socante, dar sunt multe alegeri mici pe langa. Sigur, avem si alte societati cu institutii politice extractive unde notele teribile sunt si ele grele, tot din meniul recent citez: Putin, Orban, Dodon, Modi, Duterte sau Radev, dar si situatia din Uzbekistan, Columbia sau Venezuela.

Si totusi exista lumina, asta pentru ca acolo unde participarea populara nu este estompata, va fi gasita directia potrivita, doar ca din timpul creativ al generatiei Millennial o parte e deja pierdut de deciziile curente, si vorbesc de cateva decenii ce pot fi irosite.

Semnele bune pe care le vad recent in Coreea de Sud, prin demiterea presedintelui, sau numirea prin intermediul parlamentului a regelui Thailandei, arata ca intr-adevar in Asia democratia incepe sa intre in sange.

Revenind la regiunea noastra, in putine cuvinte beneficiem de un context regional ce da Romaniei, in legatura cu alegerile politice si economice facute, o pozitie foarte buna. Suntem una dintre putinele tari la est de Irlanda sau Islanda, care in ultimii 10 ani au progresat major in imbunatatirea statului pentru viitorul societatii, institutii mai inclusive, pentru creativitate, mai putina coruptie, mai putine clici, mai putin control „de sus”, mai mult „se poate”, mai multe solutii care functioneaza, mai multa perpectiva pe termen lung.

Sunt multe de zis, pentru ca stacheta la noi se furase la Cornu, si eram la un nivel african, dar totusi nu e putin lucru sa iesi tufisurile istoriei si sa te remarci ca nefiind chiar tampitul, maleficul sau hotul clasei. Si regiunea noastra include destule exemple ca Rusia, Turcia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Grecia, toate societati care aparent puteau mai mult, si totusi mai recent sau nu, au calcat rau pe becul istoriei.

Ramane de vazut cum va lupta Romania cu PSD-ul, PMP-ul, ALDE-ul, e un test.

Eu cred sincer ca trebuie mers la vot, si trebuie investit in penitenciare pentru viitorul lor. Ca acum chiar avem de unde alege.

In rest numai de bine, ca sa ajungem sa Traim bine vremurile interesante!

power to share

mihai

PS Recomand cu caldura cartea Why nations fail de Daron Acemoglu, cititi si comentam dupa.

Publicat de: Mihai A. Pop | iulie 20, 2016

Prima vizita de afaceri in Serbia

Am fost saptamana trecuta in prima vizita de afaceri in Serbia. Pana aici nimic greu, dar facand ce fac, am poate usile mai deschise la dedesubturile unei societati, asa ca redau aici cu destul voal cateva dintre informatiile care m-au urcat repede pe curba cunoasterii.

  1. In Serbia GDP/capita, in real si PPP, sunt la jumatate fata de Romania, la fel si salariile, insa pe strada nu si masinile, care arata ca prin 2007 in Romania. Ce frapeaza e pretul la imobiliare in Belgrad unde 1 mp de apartament central din 1950 poate ajunge la EUR 4k, si este in mod normal la peste 2.5k. In suburbiile muncitoresti este la 1.2k. Mult peste Bucuresti, si ma intreb de ce, daca in fata apartamentelor parcheaza cate o Zastava din 1978…
  2. Administratia locala e aservita politic, certata cu computerul, aplica legile dupa cum „simt” si cauta spaga mica ca mod de trai, iar spaga mare merge in sus la stapanire.
  3. In Serbia suntem inca in capitalismul salbatic, statul n-a privatizat tot, asa ca banii mari inca se fac pe baza prieteniilor cu aparatul politic/administrativ. Mai primesti un credit fara nevoie de rambursare, cu care cumperi o fabrica, si finantezi partidul, si totul e bine.
  4. Daca nu-ti plac casele impunatoare si masinile, te poti orienta catre elicoptere, o afacere infloritoare, sau poate yachturi in Muntenegru.
  5. Modelele de afaceristi care impun respect sunt adesea spirituali, educati si in fata si in spatele blocului, buni vorbitori de engleza, franceza si rusa, foarte respectuosi fata de persoana lui Nikola Tesla, mai degraba celibatari, si astazi au opinii si editoriale in variate cotidiene de oarecare circulatie. Asta fara sa mentionam ca au facut contrabanda cu petrol, arme, oameni, aur, droguri, in Yugoslavia, intre Est si Vest, in Africa, in America Latina, pentru decenii intregi, in general cuprinse intre 1960 si 2000.
  6. Daca esti o beizadea, sau doar prin patura de sus, fara sa fi avut inca noroc, nu face inca nimic, asteapta… vine si ziua ta sa dai un tun, bea cu lumea, poate o sa cunosti pe cineva sa te ajute. Munca nu e o activitate apreciata, nici inovatia, ci abilitatea de a fi omul potrivit in locul potrivit sa arbitrajezi o situatie.
  7. Din 2011, 4 banci au intrat in faliment, toate de stat, aparent doar cativa domni sunt cei care au generat gaurile.
  8. Speta unuia care ar fi imprumutat EUR 1.2bn zice anecdotic ca ar fi dat inapoi la banci o treime, ar fi finantat achizitiile si afacerile cu inca o treime, si o treime ar fi fost disparuti, cat despre el acum, e sarac, banii luati, si „prietenii” sunt demult uitati.
  9. Daca ai probleme cu statul sarb, nu e prea rau, mergi in Muntenegru (alta tara) si e ca acasa, doar ca acolo politia/justitia/administratia are pret afisat, si chiar daca te prinde, te poti rascumpara, iar ei vor declara ca te-au identificat gresit.
  10. Oameni politici au o coloana vertebrala a reformarii, azi prim-ministru democrat pro-EU, pro-americani, ieri dizident politic ultra-nationalist (pseudo-nazist) anti-american si pro razboi pentru unificarea Yugoslaviei. Exemplele sunt multiple, am luat doar unul de pe televizor.
  11. Un lider musulman regional mai extremist, a cerut bani de la populatie, ca sa ii apere in Serbia, bani cu care si-a cumparat locul in parlament, si acum nu poate fi urmarit nici de enoriasi, nici de stat.
  12. Dar oamenii de rand doresc sa traiasca ca’n Austria si Germania, dar fara sa fie aserviti cultural ca slovenii, sa fie condusi de un megaoligarh ca Putin sau Medvedev, dar fara sa li se puna calus, economia sa infloreasca pe baza armelor, agriculturii, turismului si femeilor frumoase, toata lumea sa stea in centrul Belgradului si sa conduca limuzine germane negre noi, sa manace foarte bine gatit in casa, si pentru distractie sa poata paria la fotbal, sa bea 1l de alcool pur per zi per om, sa vizioneze sporturi cu oameni inalti, despre munca, nimic cu placere.

Cam atat dupa o singura vizita.

Obligatoriu de vazut Pisica alba, pisica neagra – Crna macka, beli macor din 1998, un Kusturica care ajuta sa intelegem emotiile sociale care persista in societatea sarba.

m

Publicat de: Mihai A. Pop | aprilie 13, 2016

Sunt inconjurat de frumos

Probabil ca n-am avut parte de doza normala de depresie primavara asta, dar mi se pare mie ca sunt inconjurat de frumos, si asta la tot pasul.

Parca oamenii pe care ii vad sunt mai frumosi, mai naturali, mai veseli, mai plini de viitor. Parca se rade mai mult si mai putin estompat, parca se schimba mai multe sentimente calde, parca vezi mai mult prin mastile celorlalti, parca munca zdrobeste mai putin caracterele, parca tineretea fuge de varsta si se instaleaza la mansarde, parca gustul dulce aduce a copilarie mai mult decat in trecut.

Parca arhitectura incepe sa aduca pe langa ergonomic, util si pretul pe metru patrat si frumosul.

Parca si vestimentatia incepe sa treaca de la o foamete de epatare si snobism, intr-un natural ales sa sublinieze, si nicidecum sa defineasca.

Parca natura trece peste efectele antropizarii parca mai frumoasa, si mai multa, mai verde si mai cautata de ochii mei.

Poate sunt doar Ferdinand.

Dar daca asta inseamna sa fii mai fericit, probabil ca mi-o merit. E si o primavara frumoasa.

mihai

Publicat de: Mihai A. Pop | februarie 19, 2016

Pe undeva suntem infecti

Toti suntem pentru noi insine mai buni decat media, decat multimea, decat norma. Toti! Asa ca avem nu de putine ori mesaje inveninate la adresa celorlalti, care fiind ceea ce sunt, si ce suntem, calca in strachini. Acest defect, merge prea bine in mana cu aceasta capacitate de a uita repede.

O sa ma folosesc de prilejul in care primii trei oameni in stat au luat apararea motanului. E rau? sigur, si sunt oameni si ei, si sunt politicieni si ei, si poarta interese si ei, si asa din slava in care i-am ridicat, cel putin Iohannis si Ciolos (Tariceanu se taraie prin mocirla de multa vreme), i-am si terfelit. Si apoi vom uita. A venit stirea, ne infierbantam, dam unlike, apoi ne spalam pe dinti si mergem la culcare.

Pai asa e frumos? Asta e caracterul pe care vrem sa construim o societate mai buna?

Mai dau un exemplu, de data asta unul sordid si deja uitat. Dar cum altfel? Asadar erau o data vreo 8 golani prin Vaslui care au violat o fata. A fost drama nationala, si nici nu se putea altfel, si s-au ales cu ceva pedepse, probabil mai putin decat o astepta restul gloatei de microbisti. Dar genele din ei, sunt si in noi, si noi suntem asa, cum facem sa nu ne trezim ca gloata, ca facem vreo nefacuta?

Mai precis cum ne educam noi insine, si prin noi pe cei din jurul nostru, ca sa nu ne lasam noi si prin noi pe cei cativa politicieni, probabil mai putin de 8, sa violeze o tara? Si asta fara venin.

Am opinii, am pareri, dar inainte sa dau sfaturi, ma retrag sa cuget inainte sa predic. Si sunt destul de sigur ca asta ma va face mai cumpatat in decizii si holistic in abordare decat ai nostri presedinte, prim-ministru si sef al senatului.

O tara se faureste prin actiuni simple, dar cugetate, nu prin discursuri si din scursuri. Si asta e Romania mea!

mihai

Publicat de: Mihai A. Pop | noiembrie 11, 2015

Tranzitivitatea mortii

„Inca o victima a incendiului si-a pierdut viata”, citea deunazi un titlu referitor la oribilul incendiu de la Colectiv. Dar Descartes e mort de sute de ani, si inca mai pastram prea mult din istoria lui in gandirea de azi.

La ce ma refer?

Descartes e un fel de inventator al sufletului, practic el e cel care a dat notiunii samanice o forma acceptabila de catre crestinism, si prin formularea trairii separate a unui suflet intr-un corp, a dat materialitate „ridicarii la cer” a oamenilor, prin faptul ca de fapt nu se ridica persoana la cer, ci doar sufletul ei. Inainte de el, credinta era mai aproape de o ridicare fizica, similara povestilor cu Isus.

Nota: sufletul in limba romana e pre-Descartes, dar se refera la ce zice cuvantul – suflul vietii, si a fost adus la statul actual de spirit prin religie.

Asadar, chiar daca in ziua de azi incercam sa avem un comportament, ne-ocult, ne-credul, laic, totusi ne dam in vileag ca in titlul de mai sus. Cand o persoana moare, ei nu-i mai supravietuieste sufletul, fapt evident daca folosim cuvantul in etimologia lui, ca la randul lui acest suflet sa-si piarda viata, ci este doar factual, trece din forma de agregare viata, in cea minerala. Iar daca e vorba de o forma tranzitiva, noi, cei ramasi, i-am pierdut viata, victima n-a pierdut nimic, a dat tot.

Cred ca simpla notiune de ne-existenta a sufletului e greu comprehensibila pentru larga majoritate, atat de inradacinata a devenit.

Despre Colectiv nu pot vorbi, nu inca.

mihai

Publicat de: Mihai A. Pop | noiembrie 7, 2015

Purtatorii de adevar, cu masura

Emulatia pe care o simti pe strada n-ai cum s-o reproduci nicicum pe net sau la televizor, sau ceasul de noapte, sunt acolo oameni ce si-au pierdut o parte din ei in Colectiv, sunt hipsteri, sunt golani, sunt cei din spatele blocului, sunt corporatisti, sunt intelectuali, sunt homelessi, sunt muntomani, sunt instigatori, sunt parinti, sunt copii, sunt habarnisti, sunt mai multi din astia in fiecare dintre noi.

Esti un om, devii altul acolo. Si daca citesti presa, mai devii inca unul.

Sunt acolo oameni care vor dreptate pentru tinerii din Colectiv, pentru politistul Gigina, pentru intamplarile de la Tanacu, pentru votul din strainatate, pentru ora de religie, pentru spaga de la spital, pentru mizeria de la TV, sunt acolo unii care nu vor nimic, sunt acolo unii care ar vrea sa fie cu altii, si in fiecare din noi sunt mai multi din astia.

Esti om si cand ajungi acolo iti amintesti ca ai avut si tu iluziile tale de mult mai bine.

Dar sa nu uitam ca defectele noastre sunt si ele parte din ceea ce numai noi putem indrepta.

Fac o lista de lucruri aleatoare ce nu par la prima vedere deplasate, dar care sunt, si pe care le-am auzit ca rationalizare a „ce vrea piata”.

  1. Vrem sa interzicem comunistii si securistii din pozitii! (Lustratia) Oamenii trebuie judecati prin ceea ce sunt, nu prin ce au fost, inlocuiti comunistii cu hipsterii, si intelegeti de ce sa limitam prin istoria noastra nu se poate, se poate prin aptitudini, prin merite.
  2. Sa fie excluse intr-un fel sau altul persoanele care au gresit cu ceva, fie coruptie, fie, fie… (Eliminarea coruptilor) De acord ca sunt tratati usor momentan, dar cati dintre noi n-au circulat peste viteza maxim admisa, cati n-am mers cu autobuzul fara bilet, suntem niste curati? Toleranta catre cei ce si-au platit greselile trebuie sa existe, asa ca solutia e ca ei sa plateasca, dar sa nu li se ia sansa de a reveni in viata publica, cu limitari de a nu mai avea functii publice.
  3. Limitarea celor care intra in parlament la doar cei cu educatie si experienta! Pai si Mos Ion Roata? Sa nu uitam ca noi toti suntem 2 generatii in urma tarani. Toti!
  4. Sa se dea si sa se faca! Totul costa, ne costa pe noi, costa natura, costa! Sa se dea daca merita si daca exista venit dupa un calcul transparent, si meritul sa fie masurat, explicat si sa sa nu fie perpetuat in vesnicie doar pentru ca asa a fost.
  5. Sa se elimine religia din viata publica! [Nu credeam ca o sa ajung sa iau partea religiei vreodata, dar ma cheama Pop, si iata-ma!] E clar ca acum avem de-a face cu un flagel al bisericii, preotilor, credulismului, religiei si cultelor in general, e groaznic cum ai sentimentul ca sunt mai multi oameni ce cred in bau-bau, decat in ei. Dar avem nevoie de spiritualitate, avem nevoie de incluziune, si trebuie sa ne conducem dupa ideea ca cei diferiti de noi pot fi mai valorosi, decat altii ca noi, atata timp cat e loc de toti.
  6. Sa facem o revolutie, sa rupem stabilitatea. Revolutia costa mai mult, obtine mai putin si este modul prin care se pierde controlul, evolutia este calea pe care trebuie s-o luam, si frumusetea democratiei e ca da evolutiei sansa de a nu avea nevoie de revolutii, cat despre a rupe stabilitatea, incearca sa incepi sa respiri fum de acum incolo…

Amintiti-va ca nu suntem purtatori de adevar, ci doar vectori momentani ai lui, si ca doar impreauna suntem mai puternici.

Restul e istorie.

mihai

„Cand Iorga, cu orgoliul lui, ii spune lui Ionel Bratianu: ” Ce sa invat eu de la un inginer!?”, Bratianu, care era prim-ministru, ii raspunde: „Masura, domnule profesor, masura!”
(povestit de Petre Tutea)

Publicat de: Mihai A. Pop | noiembrie 4, 2015

Sunt un criminal

Eu, in lumea mea mica, nu stiam de Colectiv, nu stiam de Goodbye to Gravity, si cel mai probabil nu stiam niciunul dintre cei care au fost in noaptea aia in locul ala… Intamplarea face sa fi fost eu insumi intr-un club, intr-o fost pivnita, la o distractie chiar atunci, atunci cand citeam si-mi veneau imagini in minte.

Eu, in lumea mea mica, stiu ce se intampla cand ard peretii intr-o cutie mica inchisa, si tu respiri acolo… Intamplarea face ca am invatat chimie si fizica decent, si am mai participat activ la salvat lume la o alta petrecere incendiara, si ca am am astm si inteleg cum e sa nu respiri.

Eu, in lumea mea mica, nu-l stiam dupa nume nici pe Oprea, dupa fata e greu sa-l uiti, si nici pe Scaraotchi de la BOR, dar e greu sa-l uiti dupa rochie, numele tot nu-l stiu, pe Victor Viorel si pe Piedone ii stiu… Intamplarea face, ca putem sa ne spalam pe maini de ei, si de altii de teapa lor, si sa isi gaseasca locul la latrina istoriei.

Dar eu, in lumea mica, sunt un criminal, alaturi de voi.

Eu las lucrurile sa mearga si asa, si voi. Pana azi. Si eu stiu ca pana nu realizam ca nu o revolutie prin a schimba fetele lor schimonosite, cu criminalii din noi, ci printr-o evolutie, in care fetele de orice fel ar fi ele sa nu mai poata urca acolo sus fara sa poarte interesul general mai intai, fara sa fie transparente, fara sa raspunda pentru ceea ce fac si ce nu fac, fara sa fie oameni, nu se poate. Si fara evolutie nu se poate, am invatat si biologie bine… Intamplarea face ca avem din nou oportunitatea sa facem ceva.

Inainte in liniste.

mihai

 

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii