Postat de: Mihai A. Pop | Februarie 7, 2012

India – Transportul, infrastructura si geografia

O sa incep cu geografia, pentru ca India probabil ca are mai „detoate” decat Romania. O suprafata mai mare decat Franta si Germania impreuna este tot timpul anului acoperita cu gheata si zapada, au insule ca Lakshadweep si Andaman care sunt paradisuri tropicale, muntii Himalaya, care in Kashmir arata ca-n Elvetia, munti ca ai nostri in Ghatii de Vest, fluvii ca Gangele si Yamuna, paduri tropicale si mangrove, lacuri muntoase, desert in Thar, peisaje de deal si podis in Deccan, plaje la Marea Arabiei si golful Bengal. Desi India acomodeaza 1,2mld de oameni, totusi exista o multitudine de parcuri nationale si zone protejate natural. Totusi ce nu are India este campia, practic nu are decat o mare intindere foarte manoasa, un fel de extindere a Gangelui, dar asta e tot.

Acestea fiind zise putem incepe sa spunem de ce intr-o tara complicata geografic transportul este necesar pentru a crea valoare si pentru a o tine legata. Si britanicii au inteles asta si au instalat unul dintre cele mai complexe sisteme de cai ferate din lume (poate chiar cel mai complex) prin care zilnic circula 20 de milioane de pasageri, desi asta ca cifra oficiala ma face sa cred ca poate fi tripla, pentru ca marea majoritate a trenurilor de zi sunt populate doar cu blatisti.

Calea ferata lasata mostenire de britanici este in continuare folosita, macar ca rute, daca nu si ca ecartamente si infrastructura, de altfel foarte putine linii noi au fost construite post independenta, mai putine decat au fost dezafectate.

Infrastructura auto este mult depasita, chiar si pentru traficul cu motociclete si biciclete, si in niciun caz suficienta pentru transportul pe 3-4+ roti, dar se construieste mult… si lent.

Pe partea aero, aproape intregul continent este bine legat cu zboruri si exista o multitudine de aeroporturi accesibile cu multe companii – majoritatea low-costuri locale – fapt ce permite un transport rapid intre centrele metropolitane, problemele incep de la aeroport incolo.

Noi am calatorit cu:

  • avionul (6 curse interne), aeroporturile toate arata mai bine ca Otopeni, noi am trecut prin Delhi T1 si T3 (practic 2 aeroporturi diferite), Varanasi, Mumbai, Chennai, Kochi si Amritsar, toate se simt de clasa internationala, cele din Delhi si Mumbai fiind adevarate orase, nimic anume de mentionat decat ca cam la orice ora sunt pline

Zborul cu "Telina" - avioanele purtau nume de ingrediente; Varanasi

  • trenul (categoria Sleeper pe cele de noapte si la comun pentru cele de zi – doar asta am incercat); trenurile de zi sunt foarte aglomerate insa nu inghesuite si practic sunt niste mall-uri in miscare, existand zeci de vanzatori ambulanti cu mancare, ceai, cafea, fructe, bratari, ceasuri, brelocuri, portofele, jucarii, carti, caiete si cate si mai cate altele, pe cand cele de noapte sunt cu locuri atribuite si numele printate la intrarea in tren, astfel incat la culcare fiecare are patul lui; pentru cele de zi nu exista toaleta decat la clasa superioara, insa oriunde exista toaletele de tren sunt curate (fara gluma, sunt incredibil de curate, pentru ca sunt turcesti); garile sunt adevarate insule pline de viata, acolo un calator in asteptarea unui tren (nu de putine ori intarziat si cu 20h) doarme, manaca, citeste, isi educa copii, consulta un medic, da ofranda unei vaci, practic isi petrece viata, pe timpul noptii gara transformandu-se intr-un musuroi static

Caile Ferate Indiene iti ureza drum bun!; Varanasi

  • automobil inchiriat cu sofer, unde viteza medie obtinuta pe sosele este undeva la 70km/h, costul se negociaza per total, adica include parcare, taxele locale, taxele de drum (exista o multitudine de drumuri private), cazarea si masa soferului, spalatul masinii, dar si motorina si asigurarile, la care se adauga un bacsis pentru sofer, iar plata este partiala la inceput, si cu mici transe pe parcurs, cu restul la final; e important sa stabilesti programul de la inceput astfel incat sa iti faca soferul program, pe care oricum ajunge sa ti-l mai impuna pe alocuri (am acceptat ca la pranz sa opreasca sa-si ia masa pe la niste capcane de turisti, dar ora plecarii, traseul, opririle nu erau discutabile

Automobilul nostru de inchiriat, corect marcat pentru drum, cu un punct verde si unul rosu pentru noroc, o linie de ardei iuti proaspeti cu o lamaie, si pe bord cu cateva zeitati pentru succesul calatoriei; Abhaneri, Rajahstan

  • tuk-tuk (urban si interurban usor) pe care il iei oridecate ori trebuie sa faci mai mult de 4-5km sau cand ai bagaje mai voluminoase, e transportul cel mai facil de aranjat si foarte usor de gasit in strada, echivalentul taxiului local; in general costul se negociaza, e mai sanatos sa-l negociezi cand urci, altfel risti sa platesti un multiplu de pret; pentru transportul pe timp de iarna in nord e bine sa fii bine imbracat, pentru ca protectia termica pe care ti-o ofera e minima; toate au un taxator automat, insa n-am vazut niciodata unul in folosinta, cred ca sunt utilizate doar pentru autorizare

Un ciorchine de tuk-tuk-uri, de data asta la ora diminetii, inainte sa inceapa sa agaseze clientii; Jaipur

  • tempo (urban si interurban) – e practic un tuk-tuk mai mare, adica un fel de strutocamila intre o motocicleta si un autobuz… se aplica regulile din tuk-tuk, doar ca va fi mai inghesuit, si daca au bancute domnii si doamnele se aseaza/agata separat; pretul e relativ prestabilit pentru ca are ruta, dar poti deturna unul pentru bunul plac, la un pret de tuk-tuk; se pot aglomera pana la extrem gen 15 persoane pe un motor de scuter si trei roti de roaba, incercati in afara orelor de varf

Microbuz pe 3 roti, incapator pentru 10-15 pasageri; Gwalior

  • autobuzul (urban) – simplu de utilizat, intrebi de statie si fie soferul, fie taxatorul, fie un binevoitor iti va raspunde daca statia pe care o cauti se afla pe traseu (statiile nu au nume de personalitati sau altele ca la noi, ci doar locatia, gen cartier, intersectie, punct de interes), biletele au valori fixe, modice si nu se negociaza, totusi in perioadele de varf nici nu se platesc, pentru ca taxatorul nu are cum sa-ti dea biletul; autobuzele sunt in general aranjate de autoritatile guvernamentale; pentru senzatii tari incearca autobuzele interurbane cu linii rapide, care circula pe aceleasi drumuri cu cele cu linii lente, dar care iau gropile din drum la viteza mai mare, ocolesc obstacolele brusc, si in general nu te taxeaza pentru roller coaster

Poate nu seamana cu o cabina de roller-coaster, dar exact asta este, doar cu mentiunea ca are locuri si iesiri separate pentru barbati si femei; Allepey

  • ricsa (urban lejer) – in acceptiunea curenta implica doar un ciclist si un mica bancheta pe care in general incap doi pasageri, insa asta nu opreste ca dupa o negociere buna ciclistul sa nu care si greutati mult mai mari, am numarat intr-un caz 6 pasageri, sau alte incarcaturi agabaritice; personal nu gust exploatarea fizica a oamenilor, dar exista situatii in care n-ai nicio alta solutie

Statie de ricse la una dintre statiile de metrou: Delhi, Pahar Ganj

  • barca, salupa – in general sunt doar pentru agrement, deci le gasesti acolo unde sunt capcanele de turisti, asa ca programul este variant si usor schimbabil, pretul prohibitiv pentru indianul de rand si fara putina atentie se ajunge la vreun „loc de interes”

Invazii turistice matinale, aici cautatorii de momente culturale pe Gange; Varanasi

  • feribot (practic barci pe chila mare) – doar pentru transport, program fix, coada, pret relativ mic, aglomeratie – e important sa stii sa inoti, poti pleca intr-0 calatorie cu inima impacata, desi din pacate e posibil sa fii singurul de pe vas care stie sa inoate, incluzand capitanul

Gate of India - vechea poarta maritima din perioada coloniala britanica, acum insotita de Taj Palace Hotel, astazi mic nod pentru transport local; Mumbai

  • bicicleta, motocicleta – personal n-am incercat, dar avand in vedere ca orasele sunt in general aglomerate insa pe locuri mai degraba accesibile, ambele ar putea deveni solutii pentru distante scurte, se pot inchiria mai ales prin „prieteni stradali” (stiti genul – my friend, where [are] you from, want tuk-tuk)

Traficul intr-o intersectie majora din Old Delhi

  • taxi/cab – folosite insterschimbabil in India, dar care se gasesc doar in anumite orase, in general cu o populatie mai mare, sau pe rute interurbane unde sunt shared taxi (shared jeep) si in care intra intr-o masina de 7 locuri, spre 20 de persoane, in forme de contorsiune interesante, noi n-am incercat, dar am vazut fete schimonosite in multe centre

Natura moarta cu taxiuri, practic trafic solid: Mumbai

  •  Alte mijloace de transport – dube, camioane, camionete, microbuze, carute trase de felurite animale si animalele in sine, dar si mese, capote etc., sau excelentul metrou din Delhi, in poze specific indiene

M-am gandit un pic la o recomandare de film pentru subiectul de mai sus, si am decis sa aduc un film despre devenirea in India, si cred ca cel mai digerabil ar fi un film nu de la Bollywood, ci de la Hollywood – Slumdog millionaire, din 2008, despre un tanar din Dharavi, cea mai mare mahala din lume, care aparent numara peste 1 milion de oameni, si care castiga la versiunea locala a „Vrei sa fii milionar?”, povestind si cum cunoaste raspunsurile, si aducand la lumina o lume care se reflecta in India de azi.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii