ultimii 20 de ani, au insemnat

• trecerea la capitalism si rezultatele lor – 30 de feluri de paine, Carrefour, masina mica, frigider, apa calda, curent electric, Patriciu, Tiriac, Vantu, multe cuvinte din engleza in afaceri, profit, cota de piata, consumator rational si irational, marketing, piata de desfacere, productie in masa, educatie potential mai buna, dar sigura mai scumpa, si multe altele…

• trecerea la democratie si rezultatele lor – Iliescu 11 ani, Basescu si Constantinescu 9 ani, Vacaroiu si Nastase, nu se asculta toate telefoanele, poti calatori in lume, Germania nu mai este o parte din paradis, ci chiar doar o alta tara, poti sa te uiti la 24 de ore de televiziune pe zi, ai filme si muzica cata vrei, ai blog si poti spune, si multe altele…

• am descoperit tehnologia pentru individ – avem computere si mobile, cuptoare cu microunde si masini de spalat inteligente, fier de calcat fara calcar si masina de facut paine, telecomanda la televizorul color, Internet, miliarde de informatii stocate prin tot soiul de locuri, enciclopedii la degetul mic, empetreipleiere, senzor de parcare, GPS, si multe altele…

• istoria ne arunca inca o perspectiva, Romania a participat activ in razboiul din Irak si Afganistan, la pacea din Balcani, a pierdut ocazia de a se uni cu Moldova si a pierdut si ocazia de a se destrama, face acum parte din NATO si din EU, si multe altele…

si multe altele… doar ca nu trebuie uitat ca multe din astea n-ar fi fost posibile daca acum 20 de ani n-ar fi fost o miscare populara care sa iasa in strada, in nerozia si inocenta lor si sa-si doreasca o schimbare.

cine stie cand ne va veni si noua randul sa facem la fel?

PS. Sunt acum in vacanta in Indochina, probabil ca asta nu face decat sa sublinieze schimbarile ultimilor 20 de ani

Toata lumea stie zicala – Se fura ca-n padure, totusi de ceva vreme in Romania (evident si-n multe alte locuri) nu se mai fura ca-n padure, mai rau, se fura toata padurea.

Vreau sa deschid discutia asupra rezultatelor negative ce vor aparea o data cu disparitia padurilor, lucru pe care nu cred ca-l putem minimaliza in Romania. Poate ca nu mai e in atentia tuturor disparitia padurilor, dar ele inca dispar, iar rezultatele ne vor afecta direct pentru zeci de ani, indirect… cine stie?

Situatia in care se afla in acest moment silvicultura ar trebui sa faca posibila un control mult mai atent al padurilor, pentru ca fie vorba intre noi o padure nu se fura ca o masina din parcare, si exista sateliti… Fapt ce inseamna,  ca la nivel local structura statului conlucreaza cu hotii, poate chiar ii si ajuta, evident pentru “bunastarea cetatenilor”.

Cred ca ne jucam cu viitorul nostru, iar inconstiienta de care dam dovada cand dam liber la distrugerea naturii oricum se va pedepsi, doar ca plata va fi pusa in carca generatiilor urmatoare. Privind de peste 300 de ani la idiotii si imbecilii care distrug azi natura, va fi aproape de neinteles de ce am distruge lucruri esentiale vietii… probabil ca sa traim mai bine…

Doar un gand, nu ma condamnati ca-mi pasa.

Va doresc aer curat,

Mihai

Sper ca la acest moment sa fiu deja pe deasupra Indiei, Indochinei, oricum altundeva pe harta.

In cateva zile o roim pentru trei saptamani in Indochina unde vom calca pe urmele thailor, kmerilor si vietnamezilor, dar despre asta vom vorbi dupa ce s-or produce.

Ramasesem dator cu experienta din Sicilia, asta peste blogul despre mancare.

Multi au impresia ca Sicilia este o parte a Italiei, asa simplistic vazut, si eu credeam in copilarie ca e mingea pe care o suteaza cizma, dar nicidecum. Sicilia a fost inca din timpuri stravechi altceva. Suspectii civilizatiei sunt cam aceeasi in marea Mediterana, adica fenicienii (mai apoi deveniti mai tarziu cartaginezi/puni) si grecii. Treaba sigura ca au cucerit si ei cateva populatii locale, insa astea s-au pierdut in istorie. Practic se stie de ei, dar n-au lasat chiar multe lucruri pana in ziua de azi.

Grecii si punii au impartit insula cam in doua, si au supt linistit din agricultura destul pana au avut de ce sa se certe. De la greci raman multe ramasite pana in ziua de azi, de la puni (ca de obicei) mai putine, pentru ca romanii “i-au iubit”. Sicilia a devenit prima provincie romana, si au trecut apoi in mana unor goti (nush care), apoi la bizantini, apoi la arabi, chiar si otomanii au fost pe acolo, normanzii, andaluzienii, saxoni… se sa mai cam toata lumea care vroia sa stapaneasca lumea au trecut si pe la ei. De ramas, asta mai putin, adica de la normanzi au ramas catedralele si de la arabi structura oraselor, pentru ca din cand in cand mai venea un cutremur & eruptie vulcanica si rezolva treaba.

Asadar despre istorie… e destula, e cate ceva si in picioare, asa ca nu ratati: Agrigento, Taormina, Siracuza, Selinunte, Segesta, Erice, Monreale, Enna, Palermo, Cefalu, Noto, Modica si Catania. In Noto (si anume Nuoto, daca esti localnic) se poate vizita un superb palat baroc/rococo, nu ratati.

Apoi calatoria in Sicilia e foarte placuta, adica sunt bazati pe foarte mult bun simt in circulatie (asta pentru ca nu se bazeaza deloc pe semnelele de circulatie), asa ca mitocanul local nu prea si-ar face loc pe acolo cu masina. Calatoria pe la mare e impresionanta, cel putin Messina – Cefalu, face toti banii, mergi pe o autostrada cum stii ca n-o sa existe prea repede in Romania, practic sunt doar poduri si tunele prin munti si vai, absolut incredibil din punct de vedere ingineresc. In calatorie nu ai cum sa nu observi, munti abrupti, vai adanci, faleze inalte, Etna, orase cocotate pe stanci inalte, dar si dealuri line si campii netede, sau insule vulcanice si limanuri, toate inconjurate de valuri, ceata si norisori.

Nu am urcat pe Etna decat pana la 3000m insa, totusi am fost in insulele Eoliene (isole Eolie) pe Lipari si Vulcano, si chiar am urcat pe vulcanul din Vulcano… ehm, superb.

Alte lucruri de facut – mancat (cam orice, oricum, oriunde), baut (tot asa), cumparat suveniruri cu carul sicilian, il padrino (adecatelea Godfather), manufacturi din piatra vulcanica, stat la tereasa, iesit in parcurile nationale, cantat in urechea lui Dionisos, mancat gelato al limone (tre’a sa repet asta cu mancarea)…

Pentru dovezi vedeti poze in folderul de pe picasa, la linkuri.

Cateva puncte de vedere asupra unde se afla, si unde se indreapta economia Romaniei in acest moment.

Din incursiunile recente in lumea afacerilor cred ca as putea spune ca afaceristii s-au acomodat cu criza, iar daca nu s-au acomodat macar nu se mai plang. Un alt fapt interesant este ca daca acum doi ani putini vedeau riscurile afacerii lor, acum multi sunt mult mai deschisi unui management al riscului, pentru ca au fost patiti.

Din zona politica nu se asteapta minuni, insa un lucru este sperat in disperare – stabilitate. Altfel afacerile s-au adaptat destul de bine la noua forma de afaceri, salarii din nou la negru, vanzari fara factura, spagile catre sistemul de stat sunt acasa la ele, orice optimizare de taxe este bine venita, si orice afacere cu statul acum este pierzatoare de bani, doar cu exceptia daca esti asfaltangogiu.

Au revenit la moda recuperatorii masivi si imbracati in piele, doar ca acum poarta si cravatele sefilor lor de acum 15 ani. Flota auto acum nu este mai luxoasa si mai scumpa ci cu speranta unui nou display, sau unor noi boxe.

Angajatii ieftini sunt mai usor de gasit, insa nu sunt mai capabili.

Au aparut mici modificari lingvistice, adica criza se poate baga si scoate cam de peste tot, dar una peste alta oamenii au realizat ca tot cam asa ramanem, si ca frumusetile vietii nu s-au schimbat.

Va las sa va mancati sandwichul facut din grane fara taxe, de catre oameni platiti la negru, transportata de soferi platiti la negru, care nu-si platesc rovigneta, si care merg cu motorina “luata de la baieti”, catre magazinele care o vand fara TVA si cumpara facturi “sa se acopere”, in rest carnea e inca taxata in proportie de 80%, asa ca macar pentru aia sa stiti ca se bucura bugetarii.

Optimizari fiscale placute.

Am promis ca voi revizui lista asta, ca o incercare de a analiza in detaliu problemele.

E vorba despre romani in aeroport si avion.

In primul rand recunosti coada la check-in dupa:

1. bagajele supradimnesionate, si carora fie le-au plesnit un fermoar, fie au o roata lipsa, fie sunt impachetate excesiv in folie
2. pungile uzate in care au tot felul de lucruri inutile, care n-au incaput in bagajul de cala, dar care sunt musai necesare, ca un radio Tranzistor
3. coada arata diferit fata de celelalte cozi pentru ca mai sunt “bagaciosi”
4. daca oameni cu basmale mai gasesti si la alte cozi, cu palarie si mustata nu
5. exista destui oameni care “tocmai” afla ca exista o limita la bagajul de cala si ca nu este la 50kg (probabil cara saci de ciment)
6. multele doamne care au pe langa poseta si un bagaj de cabina, afla brusc ca si acesta are o limita de greutate
7. limita de bun simt a greutatii bagajului de cabina nu este sigur data de capacitatea posesorului de a-l ridica pe cantar
8. banda galbena care delimiteaza … pardon, nu delimiteaza nimic

In al doilea rand recunosti terminalul la boarding dupa:

1. oameni care stau intinsi pe mai multe scaune, descaltati insa cu ciorap, sau stau desculti si fara ciorap pe gresie
2. exces de pungi cu alcool, tigari si parfumuri din duty-free
3. se cearta cu boarding desk-ul ca sa dea drumul mai repede la boarding ca si cand aia fac meseria asta pentru prima data
4. cand se formeaza coada si toata lumea se pune la coada imediat ca si cand ar avea vre-un efect, si 95% dintre pasageri se imbarca mult mai repede decat media
5. ceilalti 5% din pasageri ajung mult mai tarziu decat media, astfel ca in general plecarea intarzie din cauza lor
6. daca e terminal cu autobuz, toate scaunele se umplu de tineri in floarea vietii, sau oameni la varsta a doua si bagajele lor care nu pot sta pe jos sau in brate
7. daca e terminal cu autobuz, semnul de No Smoking, inseamna doar ca n-aveti voie sa purtati smoking

In al treilea rand in avion:

1. dureaza imbarcarea de 3-4 ori mai mult decat la orice alt zbor (poate francezii mai petrec atat de mult), pentru ca fiecare pasager in loc sa se aseze si sa permita tuturor sa faca acelasi lucru isi aminteste ca tre’ sa ia alcoolul din geanta, sa inchida telefonul, sa-si scoata o revista etc
2. compartimentul bagaje este tot timpul plin, chiar si la picioare
3. exista un conational care asculta muzica la telefon, fara casti, poate fi si muzica “dinaia”, dar orisicum
4. cand se serveste mancarea exista cineva care vrea insistent ceva ce nu exista si insista, de parca s-ar putea duce stewardeza sa ii culeaga brocolli din curte
5. realizezi ca mai multi conationali nu au folosit sapunul in ultima saptamana/luna, poate chiar nu stiu cum arata
6. daca ai norocul sa calatoresti cu iubitorii de caini, sigur cainele nu va fi drogat cum trebuie, cutia nu va avea marimea potrivita, poate chiar va mirosi a caine sub explicatia proprietarului ca “asa e daca iubesti cainii”… (si io daca nu-i iubesc ce vina am?)
7. incidenta cazurilor cand se lasa scaunele pe spate fara sa fie atentionat proprietarul spatiului care este privat este incredibil de mare, practic e ceva de speriat, ba chiar daca mai si comentezi “iesim in curte sa ne batem”
8. domnii si doamnele care dorm pe geam sunt rugati in saptamana de dinaintea zborului sa se spele pe cap, pentru ca se produce un efect de ceata permanenta pe geam, lucru care deranjeaza…
9. nu e bine sa calatoresti imbracat elegant, pentru ca daca o guma lipita de scaun o mai potrivesti pe un blug, la costum nu prea merge
10. Mirela + Alyn = Love si pe masa din avion? nu e cam instabila?
11. pe parcursul zborului aloolul din duty-free e folosit ca si combustibil, pentru ca dispare prin avion, insa tot poti sa-l simti impregnat in atmosfera
12. daca poti sa demonstrezi ca stii sa citesti, de ce sa n-o faci din biblie… doar la decolare, pana la aterizare mana divina si alcoolul etilic isi fac simtita puterea
13. aplauze la ajungerea la destinatie!! nu inteleg la ce se asteptau calatorii cu pricina, oare asa fac si-n tren sau autobuz? ma intreb cum ar fi in taxi…
14. dezlegarea tuturor centurilor de siguranta imediat dupa mesajul nu dezlegati centurile de siguranta pana la stationarea avionului
15. toata lumea se ridica in picioare chiar daca avionul merge inca si incep sa se inghesuie spre usa desi scara mobila nici nu si-a facut aparitia pe langa avion, poate nici pe pista…

In al patrulea rand, la ridicarea bagajelor:

1. banda o poti recunoaste dupa modul in care n-o poti vedea…
2. nu conteaza cum arata bagajul tau sau unde esti pozitionat, pentru ca pana ajunge la tine cativa alti copasageri au verificat ca nu e a lor
3. exista bagaje pe care nu le pot ridica decat 4 persoane
4. bagajele de copii, ar putea avea cateodata si o familie inauntru
5. bagajele prinse in folie, sunt repede verificate daca nu s-a furat ceva (probabil hotul are si el aparat de infoliat in avion)

PS. Simt ca si la asta o sa revin.

PS2. Deja am adaugat cateva puncte.

Parca la nicio alta serie de candidati la prezidentiale n-a fost asemanarea atat de mare ca la aceste ultime alegeri. Asta nu face seria asta mai slaba, sau mai buna, doar ca o face mai omogena.

Politica a ajuns si la noi sa fie doar un subiect bun o data la x ani, pentru ca majoritatea intelege cum se joaca mingea acolo, si chiar n-are rost sa se bage.

Cred ca multi dintre noi s-au gandit, si poate au si realizat, ca daca vrei sa scapi din tumultul oraselor, trebuie sa te retragi la tara.

Intrebarea mea este: la care tara? nu cumva la o alta tara? Asa ca de pe acum, ma gandesc ca parca m-as retrage la o alta tara, unde nu ca nu exista interese la toate nivelurile, nu ca nu exista coruptie, nu ca nu sunt oameni nespalati in structuri, care conduc oameni spalati pe creier, dar macar acolo ai o sansa reala sa poti fi etic fara ca sistemul sa te murdareasca.

Poate e cazul sa ne mutam la o alta tara.

Calatorul de serviciu.

PS. Treceti sa vedeti si un roman expulzat din Romania pe trezirea.com.

Vineri eram la birou si mi-a trecut urmatoarea poveste recomfortanta prin cap… (lucru care ma ajuta sa iau viata politica cu un pic de sare). E un pamflet.

Stateam in birou si priveam pe fereastra catre strada Londra intre numele 3 si 5, catre numarul 4… si ma gandeam…

Sa zicem ca Oprescu, Antonescu, Basescu si Geoana, imbracati bine in haine de iarna, cu manusi, caciuli si fulare colorate dupa modelul politic stau pe trotuar pe partea cealalta a drumului. Moment in care vine cineva (sa zicem ca nu e Vadim) cu o galeata de benzina, o arunca pe toti si le da foc.

Candidatii nostri, populari sau mai putin, evident in hainele grele de iarna, incep sa se tavaleasca pe trotuar, printre masinile parcate ilegal si inghesuit, prin cacatii de caine, prin namol si peste bordurile electorale. Aveti imaginea? nu-i asa bine ca s-ar alatura si Iliescu imaginii, si n-ar aduce un prejudiciu?

Acum sincer, ai iesi pe frig din casa, sa treci strada, sa ocolesti masinile, cacatii de caine, sa urci pe bordura electorala, sa te pisi pe ei?

Succes la vot!

PS. Manneken Pis este simbolul Bruxellesului, asa ca pentru noi s-a eliberat simbolul verzei.

Ca de fiecare data de la revolutie incoace castiga tot presedintele?

Toti suntem inainte de alegerile prezidentiale ceva mai preocupati de politica, de partide, de doctrine, de dedesupturile personale, de interesele economice, de viitorul nostru stabilit prin vot, de logica democratiei, de drepturile cetatenesti.

Toti cei care se conving sa mearga la vot se duc cu o dorinta de a schimba, cu o placere de a spune ca ei au insemnat ceva, cu o dorinta de a se exprima intr-un sistem care pare just, insa aproape deloca cu responsabilitatea ca o fac pentru toti cetatenii – votanti si nevotanti.

Pai hai sa gandim.

Setul 1

• Este oare just ca putem vota doar o data la o perioada, iar cei pusi acolo sa stie asta?
• Este oare just ca votul de azi sa ramana fix pana data viitoare cand il dau?
• Este oare just ca cei care care aleg sa voteze un candidat primesc ce aleg, insa cei care aleg sa nu voteze (aici vin cuvintele grele despre candidati) nu primesc niciodata ce aleg?
• Este oare valabila impartirea ideologica pe spectrul politic in Romania? si daca da, de ce doar la romani merge, insa la maghiari, tigani nu?
• De ce suntem interesati atat de mult de trecutul politicienilor? Stim oare intr-adevar destul despre ce vor sa faca?
• Daca in lumea reala ne simtim lezati de neindeplinirea promisiunilor si asta rupe relatia cu acea entitate, de ce cand politica nu isi respecta promisiunile avem tendinta sa uitam? Si cat de mult valoreaza aceasta optiune deschisa pentru noi?
• Cate au fost momentele din istorie in care viitorul votantilor a fost legat de vot?
• De ce alesii cetatenilor nu se pot intelege intre ei ca sa poata stabili ce e mai bine pentru cetateni?

Setul 2

• Care e diferenta reala intre sentimentul pre-mers la vot si pre-asistat la finala echipei/jucatorului favorit(e) de sport?
• De ce cand ne referim la politicienii care au facut traseism politic in trecut, acum ii vedem ca apartinand unei doctrine, sau partid, sau culoare?
• Cand a disparut caracterul individual al politicianului, si s-a transformat intr-un caracter de grup, gloata, hoarda, ginta, partid?
• Ne intereseaza sa castige candidatul nostru, sau sa piarda al lor? Corectati intrebarea: Ne intereseaza sa castigam noi, sau ei (votantii celorlalti)? Corectati intrebarea: Ne intereseaza sa castigam noi, toti cetatenii? Vreodata?
• Cand a fost ultima data cand ai avut incredere 100% intr-un politician? Ce s-a intamplat cu el? Dar cu increderea? De ce votam pe cineva in care avem incredere mai putin de 100%? Ai da un borcan cu gem unuia in care ai incredere 90% ca nu-l scapa? Dar raspunderea pentru viata ta pe 4-5 ani?

Vreti raspunsuri? am raspunsuri…

(poate le vreti pe ale voastre mai intai)

Ziceam in unul dintre articolele precedente ca am decis sa ma inscriu la un MBA, in Romania, pentru ca dintr-un motiv sau altul cred ca traiesc aici si asta momentan imi finanteaza viata. Decizia pe care am mers a fost ca ma intereseaza o scoala de business care este intensiv orientata pe studii de caz, care nu ma desprinde de experienta locala, care sa fie direct aplicabil si sa inteleg ceea ce mi s-a intamplat in experienta profesionala si, evident, care sa nu ma usureze de bani.

Intr-un final am ales Romano-Canadian, si pana acum a fost mult peste asteptari, adica studiile de caz, sunt doar Harvard sau HEC, profesorii sunt challenging, si ideile proprii au de ce se izbi in clasa. Ca de obicei pot sa ma plang de lipsa de timp, insa cred ca e doar normal sa fac asta.

Totusi ramane de vazut daca pana la final o va tine la un nivel asa inalt, insa nu ma astept la nimic mai subtire.

Costul este de 13500 Euro, in caz ca va intrebati, ceea ce-l face un MBA ieftin pe piata locala. Programul este intins pe 2 ani, cu program saptamanal, si vacante de vara & iarna, exista un stagiu intensiv in Canada, si o lucrare de absolvire eminamente practica.

Momentan sunt super entuziast.

Wish me strength!

“Bugetul general consolidat a înregistrat după primele nouă luni un deficit de 25,56 miliarde lei, respectiv 5,1% din PIB, în condiţiile unor venituri de 115,77 miliarde lei, 23,3% din PIB, şi a unor cheltuieli totale de 141,33 miliarde lei, respectiv 28,4% din PIB, potrivit datelor publicate de MFP.” Sursa: Capital

Pai hai sa facem niste calculule, calcalale, culcalale… calculele, calcule…la 2009 Sept (Q3)

Venituri bugetare = 115.77mld, Cheltuieli bugetare = 141.33mld, asadar raportat la PIB da, e 5.1% din PIB, dar nu asta e raportarea pe care vrem s-o facem.

Vrem sa raportam la veniturile bugetare, si asta ne da un deficit de 22%!!!

La o pierdere cash (pentru ca astia sunt bani chiar lipsa din cash-flow) de 22% (“doujdoi la suta”), nicio firma reala n-ar rezista 2 ani consecutivi, si spun asta pentru cand bugetul de stat al Romaniei astepta ca cei 22% sa ajunga chiar spre 25% pentru tot anul, la care se intrevad si anul viitor planuri similar de marete (sper sa nu se concretizeze). Asadar cu privire la titlu… poate sa fie mai mult, doar atata e doar pana acum.

Cum s-a umplut gaura? Putem folosi si pluralul “gaurile” pentru ca e atat de mare.

Pai s-a umplut din bani imprumutati de la FMI/EU in euro/dolari, bani care o data imprumutati trebuie folositi pentru a genera surse regenerabile de cash (subtitrare – infrastructura, infrastructura, infrastructura, educatie, cercetare), si nu arsi in piata mare (subtitrare – dati pe salarii, bonusuri, campanii electorale, spagi, smenuri).

Cum au facut altii ca sa iasa din gaura, dupa ce au umplut-o cu rahat ca noi?

Efectiv persoanele in cauza si-au luat caramizi in gura (vezi Argentina), dar pe termen lung fie o inflatie masiva pentru stimularea exportului in segmentele de baza (fara valoare adaugata semnificativa), fie si-au amintit de subtitrarea de la sursele regenerabile de cash.

Daca macar Argentina si-a propus sa devina un pilon important in agricultura mondiala, care sa fie tinta curenta a Romaniei?

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

Eu iti doresc tie, doar ca Boc sa fie, cu Isa’n cardasie…