Traiesc in Bucuresti, traim in Romania.

Suntem romani, suntem inventivi si plini de imaginatie.

Va dau biodrumul, o descoperire epocala in aceste vremuri de intoarcere la natura.

Se ia un drum, de preferinta proaspat asfaltat (cu asfalt european), cu scurgerile aduse la nivel, si cu bordurile nou noute. Drumul sa fie de preferinta nu la strada principala a cartierului, ci mai bine undeva prin spate, pe unde are toata lumea drum la cale de seara. Motiv pentru care sa fie si supraparcat.

Se aduce o echipa de calfe si daramatori, se sapa, se crapa, se da de apa, se aduna apa si ploaie, si dealuri de noroi, si jeg de prin buzunare, si loc de joaca pentru haita cartierului.

Se monteaza, sudeaza, conecteaza o teava, o conducta, un cablu, o treaba, se lucreaza doar doua ore pe zi pentru ca sudura sa se prinda. Se sta la radacina copacilor si se doarme, se fumeaza, se bea si se asculta muzica de la cas-ul buldoexcavatorului, se pisa pe alocuri.

Intr-un efort suprauman, echipa se scoala, si arunca o parte din dealurile de namol inapoi in groapa, cealalta parte se planteaza intre masini, in balti, pe garduri, pe la caini.

Se taie banda alb-rosie si se descopera BIODRUMUL, sau pe intelesul tuturor, drumul ecologic.

Acum drumul, iti aminteste de ogorul stramosilor, de tarana din copilarie, de faptul ca merita sa-ti cumperi o masina de teren oricat de in centrul orasului ai locui, ca oricat de putini pasi ai face tot ar fi buni niste galosi, ca in tara asta intotdeauna o sa se faca bani din curatatorii si cate si mai cate cuvinte de drag din amplul dictionar al limbii materne.

Totusi niciun gand nu poate sa monopolizeze atentia pentru ca descoperirea biodrumului este mai “interesanta” stand in picioare.

Dragoste si urari de bine ctitorilor alesi si inventatorilor trezi!

Ieri la metrou am observat o femeie in geam.

Cred ca stiu la ce va ganditi, nu era vorba ca se expunea in geam, nicidecum, era o doamna la 50 de ani, care desi a asteptat pana acum, nu mai putea astepta de acum incolo asa ca s-a decis sa prinda metroul care deja anuntase ca inchide usile…

Destul de sprintena s-a napustit sa prinda ultimul moment, si spre norocul ei l-a prins, insa dupa ce prinsa fiind in usi, si lovita ca un sac de box, s-au deschis usile din nou. Doar un altfel din “femeie in geam”.

Cat despre fetele pe care le-a facut, va imaginati fericirea ce i se citea pe chip.

_____

Cum te gandesti cand iei o astfel de decizie?

(dpdv Mihai)

1. Dupa mesajul ce anunta inchiderea usilor. Cred ca mai am timp, stiu ca dureaza un moment pana inchid usile.
2. In copilarie alergam destul de repede, chiar si acum sunt sprintena.
3. Nu poate sa mi se intample mie.
4. Chiar cred ca si de data asta am sa scap.
5. La naiba, sunt prinsa in usa si rade tot vagonul de mine.
6. Noroc ca mi-au dat drumul, ca ma storcea rau.
7. Ma voi uita pe geam toata calatoria sa vad daca s-au mai pus neoane, pentru ca vad ca toti se uita ciudat la mine.

E o intrebare care nu e pusa… Chiar ma grabesc in asa hal incat sa risc?

Macar e o doamna la metrou, dar cati soferi nu se regasesc in deciziile de impuls ca cele de mai sus? Si unii dintre ei reusesc sa treaca prin geam.

Daca mancarea fast-food inseamna mancare calda pe care o cumperi si incepi sa mananci, adica de la impuls pana la prima imbucatura ai sub 3 minute, atunci am gasit mancare fast-food sanatoasa, cu gust si peste tot.

Din pacate era in Sicilia.

Nu cred ca ma pot exprima destul cat de des ne lingeam pe degete dupa o pizza rapida, dupa niste paste locale, ba chiar si salate proaspete cu fructe (si animale) de mare.

Dupa obiceiul deprins de a manca imediat o bucata de pizza, care sa aiba gust… am incercat si la noi o bucata… ce diferenta , acum imi amintesc de ce’n copilarie ii spuneam pizza presh, pentru ca arata a pizza dar avea gust de presh.

In afara de locuri cu istorie (de Siracuza, Palermo, Taormina ati auzit desigur, dar mai sunt altele zeci), peisaje superbe (si de Etna si Insulele Eoliene ati auzit, si mai sunt multe altele), exista o dorinta gastronomica pentru a face o vizita in Sicilia.

Imi permit sa incep cu alcoolul, vinul gros de sicilia, locuri care cresc un Cabernet Sauvignon gros ca sangele, dar si un Shiraz similar, la care se adauga si Nero d’Avola (o vita locala pe care am perceput-o intre Shiraz si Merlot). Evident sa nu uitam de vinul de Marsala, care desi poate nu la fel de cunoscut la Portul, e cu siguranta la fel de bun. Pentru doamne avem Limoncello si Arancello – lichioruri. Mai exista si o tarie ca un Uzo/Raki supradistilat pe la 60+%… cred ca e medicinal ceva.

Apoi trec la dulciuri (pentru ca toata lumea isi poate imagina cat de cat pizza, pastele, salatele, fructele de mare, uleiul de masline la ele acasa). Pai in afara de cateva retete pe care le-am perceput locale, pot spune ca orice dulce de oriunde il iei e proaspat si are GUST.

Ca sa nu mentionez ca exista zeci de locuri in care trebuie sa ajungi ca sa incerci cremele, insiroparile, ciocolata, foietajul local… e dezarmant cat de bune sunt, peste faptul ca daca ceri si nu au ti le fac pe loc!! Si cate retete?? in fiecare magazin ti se lipesc ochii de vitrine… si mirosul te imbie la infulecat.

Am spus ceva despre inghetata??? Pai asta parca era facuta chiar sa nu te poti opri, am incercat cateva feluri… cred ca vreo 10-12 in total,  dar gelato al limone, asta parca era nenatural de bun, nu ma puteam opri, si acum cand scriu, simt nevoia de una, insa din toate incercarile mele locale, niciuna n-are gust.

Pofta buna!

Hai ca ma arunc sa mai bag ceva la ghiozdan.

PS. Despre mancarea normala nici nu mai vorbesc, totusi trebuie sa mentionez ca m-am prins de ce toti erau subtirei, traind printre asa bunataturi.

1. Collazione consta doar intr-o cafea, asa de dimineata nu se mananca mai nimic, apoi la pranz cat de cat, insa cel mai mult pe seara, dar nici atunci prea mult ca tre sa te culci.
2. Toate masinile sunt extrem de mici, si ca sa bagi cate 5-6 intr-un Matiz trebuie sa ai grija la dieta. Fara sa zic ca daca esti mai rotofei, dupa ce parchezi nu poti iesi din masina, pentru ca acolo parcarea este “ca’n Sicilia”.
3. Si masina ca masina, poate n-ai, dar sunt strazi pe care abia poti intra, asa ca daca ai burta n-ajungi acasa.
4. Desi gatesc mult, sunt si mai multi turisti care le mananca mancarea, asa ca abia mai gasesc si ei

Ma uit in urma cu 20 de ani (ca doar atata ma pot duce in urma), ba chiar si numai cu 10 ani in urma si imi amintesc ce credeam despre viitor, si n-am nimerit-o deloc. Recunosc, nu am stofa de prezicator.

In ultima perioada sunt prins de intrebarea de ce prezicem, si alte 1000 de intrebari adiacente asupra cum lucreaza mintea umana si lumea ca sa ajunga spre preziceri, sau mai bine zis, sa fie foarte departe de ele.

Ma gandeam la un exercitiu, in care sa incercam sa prevedem istoria pentru urmatorii 30 de ani, si odata cu internetul sper sa pot revedea aberatiile pe care le scornisem atunci demult (adica chiar daca eu nu voi mai fi, speram ca internetul va mai avea istorie si se va mai putea verifica) .

Aceastea fiind zise sa trecem la fapte.

Eu cred ca in peste 30 de ani:

1. majoritatea tehnologiei folosite va fi inventata in proportie de 90%+ in perioada apropiata de 2040, sa zicem cu cel mult 10-15 ani inainte
2. vom fi avut macar o mare tragedie mondiala sub forma unui conflict armat de intensitate mai mica, insa foarte raspandit
3. capitalismul de azi va fi blamat, iar comunismul de ieri va fi mai putin blamat ca azi
4. societatea de astazi va cunoaste fie un recul si o intoarcere dramatica, fie un progres social masiv (imi pare rau ca aici nu pot sa spun negativ sau pozitiv)
5. vom fi avut unul sau mai multe cataclisme naturale majore (dar asta nu e prea mare prezicere, ca ele se tot intampla, iar 30 de ani ajung pentru unul mare)
6. mediul inconjurator va fi mai bine inteles si mai bine protejat, insa starea lui comparativa cu cea de azi va fi mai proasta
7. populatia lumii va cunoaste inca un avant in aceasta perioada, insa spre sfarsitul ei va cunoaste un declin (posibil major)

Ma opresc aici, dar e evident ca lumea in care ne-am nascut, si in care puteam merge desculti toata ziua… a disparut, si nu pare sa mai reapara.

Astept idei, opinii, comentarii

Eh… au fost si astea, si cand te gandesti ca au trecut asa repede, parca mai vroiai…

… de aia am pus deoparte 3 saptamani de vacanta in plus la final de an.

Totusi cateva cuvinte despre cum a fost din perspectiva noastra nunta – pai noi ne-am simtit foarte tare, si spre deosebire de altii care s-au stresat sa super organizeze nunta, noi am facut de asa fel incat sa facem mai mult din ceea ce ne place.

Asteptam impresii asupra ce a fost si asupra a ce n-a fost, ca poate mai invata si altii din ce citesc aici.

Tin sa adresez multumiri tuturor, si pentru ca nu vreau sa ratez pe cineva chiar nu voi numi decat o persoana, pe Cristina… dar acum nu stiu din ce pozitie sa-i adresez multumirile publice!!!

Despre luna de miere/vacanta… cum ne stiti, cum va stim… 7 nopti, 8 zile, 1550km parcursi, vreo 20 de orase vizitate, vrea 15 feluri de pizza mancate, la care adun paste, dulciuri si alte acareturi, vizite pe 2 insule in plus fata de Sicilia, urcat pe Etna si pe Volcano (o sa folosesc anumite poze pentru headerul de pe blog, si dupa ce le ordonez pe pun pe Picasa), mii de ani de istorie omniprezenta, ce mai una peste alta foarte tare. Vazut rasarit si apus, baut vin local, vazut orasul din care a plecat Mafia (Trapani), calcat autostrazi cum numai cu gandul visezi, mancat in disperare…

Despre italieni si sicilieni am sa mai revin, si cred ca fac si o erata la Roman din Romania.

Ai vostrii,

Cristina si Mihai

Va imaginati ca in aceeasi viata cu asta va veti gandi cu regret “la acele zile cand va uitati la televizor”?

E aproape de neimaginat ca vom trai sa ducem ultimele televizoare la gunoi, dar sunt convins ca viata televizorului e pe sfarsite. Chiar si in putinul timp pe care-l petrec la televizor ma comport ca un utilizator de computer/internet/firefox, adica dau intre canale (taburi, programe) cu rapiditate, nu ma concentrez la nicio emisiune daca nu incearca sa ma captiveze fie cu informatie, fie cu poveste, nu suport ca o stire sa dureze mai mult de 2 secunde, daca nu ma intereseaza, si nu mai putin de 3 minute daca ma intereseaza.

Si ce e mai rau, este ca noua generatie parca nu mai are timp pentru televizor, asa cum vechea generatie nu mai avea timp pentru radio, asa cum o generatie si mai in urma nu mai avea timp pentru carti…

Asa ca e clar ca Youtube killed the video star!!

Cu dedicatie pentru zincabeiu.

De cand i-am vazut ne-am gandit la poza asta

De ieri sunt in vacanta/luna de miere, asa ca nu se va posta nimic pana ma intorc, totusi aveti timp sa le cititi pe cele multe deja postate

Cand ma intorc va dau extemporal.

PS. Extemporal, inseamna livrare in timp (ex tempora).

De cand cu noua veche ordine politica, putem observa la tot pasul bananele in parg.

La fiecare spatiu verde, facandu-si loc printre cacatii de caine si automobilele parcate bezmetic, avem cate un bananier. In toate curtile de la palatul Victoria si Cotroceni, pana la verii lui Becali in livada cu gratare de micotei, avem bananieri.

Chiar si semnele de circulatie sunt acum puse pe bananieri, precum si tonele de cabluri cocotate numai bine pentru Tarzan, toate sunt prinse in bananieri.

Oriunde te uiti ai si un bananier, ba chiar si cersetorii i-au gasit o utilizare, folosesc frunzele lungi pentru igiena posterioara.

Ce sa mai una peste alta, toate sunt acum legate de banane – Banana Bank, Praslea si bananele de aur, sa impaci capra si banana, etc.

Iar acum ca bananele sunt in parg, cred ca ne putim intr-adevar numi o tara bananiera. Ce nevoie mai avem de FMI, EU, NATO, gaz, apa curenta, cand noi nu avem nimic acolo sus?

Macar banane de-ar fi…

Asta e una dintre intrebarile comune si stupide care ni se pun adesea. Faptul ca e comuna, nu e de demonstrat, ci doar daca e stupida sau nu.

Eu imi amintesc cand am ales prima data raspunsul la intrebare. Cati dintre voi si-l mai amintesc? Daca nu reusesti sa ti-l amintesti deja intrebarea a incetat sa fie stupida, si a devenit organica… a facut trecerea de la fi o intrebare cu raspuns “din greseala” la o greseala de raspuns.

Trebuie sa fi fost de 3 ani, poate 4, cand am primit prima data intrebarea asta, dar atunci nu te intrebi daca adultii din viata ta sunt tot timpul mai inteligenti ca tine. Asta e unul dintre momentele simple in care am realizat instantaneu ca desi eu nu am un raspuns, trebuie sa gasesc unul, pentru ca ei, toti, au cate unul.

Am ales culoarea albastru, raspuns pe care il am pana in ziua de azi, insa sincer, nu cred sa am vreo culoare preferata, si nici nu cred ca multi dintre noi au, ci mai degraba sunt influentati de societate sa aiba. Era o Dacie 1300 curata parcata pe dreapta.

Realitatea este data cateodata de acceptarea unor accidente, doar imaginati-va cum au ajuns toate inventiile in lumea reala… multe accidente, multa toleranta.

PS. Exercitiu de imaginatie: Imaginati-va ca rozul ar fi culoarea societatii pentru barbatii macho, si kakiul pentru femeile mortale…

PS2. Then again, how gives a fxxk.