Ca majoritatea cadourilor pentru a ajunge la esenta lor trebuie sa treci de ambalaj, similar este si cazul Indiei, unde acest ambalaj al esentelor indiene eu le numesc “bariere”.

Poate initial nu crezi ca puteai trece peste ele, dar dupa numai cateva zile, aproape ca nu-ti mai aminteai ca in lumea in care ai fost crescut erau atat de importante.

De cum cobori din avion, practic se poate vedea chiar si dinainte, te intampina o ceata groasa, pe care am observat-o intr-o multitudine de urbe metropolitane – practic smog. Smogul creat in principiu prin aditia la ceata naturala a catorva elemente antropice de acum tipic indiene. Mixul include 1) hidrocarburi, pentru ca marea majoritate a vehiculelor sunt vechi, cu motoare in 2 timpi (mult mai poluante), sunt realizate la standarde tehnice chestionabile si deci foarte poluante; 2) fum de la incalzirea personala, acolo unde locuitorii strazii, templele sau chiar si cei care locuiesc in case, se incalzesc prin arderea pe langa lemn a unor balegi uscate, ce scot un fum intepator si greu, 3) poluare industriala, pentru ca India este inca un teritoriu de western cand vine vorba de productie.

Mostra de smog in Delhi, poza e facuta dintr-un minaret de la Jama Masjid, la ora 4PM

Urmatoarea bariera este mizeria generala, in principiu urbana, dar si pe langa infrastructura interurbana. Astfel incat pe strazi se aduna destula mizerie in timpul unei zile incat in fiecare dimineata sa fie de munca pentru zeci de oameni sa curete si sa incarce carute. Mirosurile tari la inceput te uimesc, dar cu timpul te obisnuiesti si intelegi cultura locala.

Insula Elephanta din golful Mumbai, unde sub alte auspicii ar fi fost o plaja cu mare cautare

In calatoriile in comun descoperi ca ideea de spatiu personal nu depaseste limita tricoului de pe tine, astfel incat un metrou sau autobuz plin in definitia din Romania, pare aproape gol in India in perioadele de varf. Totusi merita notat ca daca inghesuiala este mult mai mare ca la noi, totusi imbrancirea sau orice alta forma de violenta interpersonala nu numai ca nu exista, dar nici nu cred ca se poate traduce, pentru ca domneste un anumit bun simt al gloatei.. La asta adaug ca femeile au un loc privilegiat in transport nefiind inghesuite in acelasi fel ca barbatii, ba chiar in multime fiind protejate, fie prin vagon separat la metrou, intrare separata la tren sau pur si simplu de cetatenii (barbati) din mijloacele de transport (locuri jos, mai mult spatiu personal etc).

Pe strazile din Old Delhi

Cand vine vorba de alimentatie, cazare sau curatenie personala, vei fi uimit de faptul ca igiena, nu se traduce pentru indieni. Cel putin nu cuvantul cu radacinile din greaca, poate or avea altul, probabil cu radacini in Nietzsche – “ce nu te omoara, te face mai puternic”. Stiu, veti spune ca trebuie si ei sa aiba hoteluri de 5*, restaurante de lux, SPA-uri si altele, eu va zic ca au, dar alea nu au de-a face cu India reala, iar pentru India reala igiena in sensul european nu exista, chiar daca igiena corporala e foarte buna, curatenia in gatit si-n bucatarie in general nu prea exista, totul fiind pregatit ca la un moment dat sa treaca prin foc, sau asteptandu-se de la consumator sa aibe anticorpi puternici si flora intestinala de fier, apa potabila e netratata (e sfanta oricum), iar in locatii, curatenia trebuie sa tina cont de animalele sfinte (pe alocuri toate animalele), de asternuturile si alta rufaraie spalata la rau, de lipsa aspiratorului din dotare – inlocuit cu felurite maturi, toate sub acoperirea unui “merge si asa”.

Mod inedit de a tine masa curata, o tinea cu piciorul

Ca o ultima bariera este imaginea ta in ochii combinatorilor si in general a populatiei ce traieste de pe urma turistilor si anume acea de portofel ambulant. Motiv pentru care cu orice ocazie ti se cer preturi foarte umflate, se negociaza preturi dupa livrarea serviciului/bunului prin cresterea tarifelor, se cerseste doar in bani, nu in alimente sau alte bunuri, se practica tarife diferentiate intre straini si localnici, de pilda intrarea la Taj Mahal costa 750 de rupii ca strain si 10 ca localnic (15$ vs. 20c).

Cersetorii la iesirea de la un templu – Bikaner

Daca ai reusit sa treci peste astea, adica pentru ca nu exista lingura, incepi sa te scufunzi in ceea ce este India, iar ca un prim episod sa dezbatem un pic istoric ce inseamna India.

Prin matrice - stilul indian - Bibi-ka-Maqbara, Aurangabad

Recomandarea de film este pentru a reusi sa vezi prin matrice, pentru ca intr-adevar nu exista lingura este The matrix, din 1999, cu urmarile The matrix reloaded si The matrix revolutions, din 2003, un film (serie) care de unul singur spune o poveste SF intr-un mod foarte digerabil si care a lansat un intreg mod de filmare cu incetinitorul, dar si povestile SF cu universuri psiho-paralele. In cazul in care inca nu le-ati vazut sunt recomandate ca realizari ale anilor 2000.

mihai

Nu cautam in mod normal bilete de avion pentru India, practic ne uitam pentru Uzbekistan cand am gasit pe siteul AeroSvit reclama la Bucuresti-Delhi de la 404$. Moment in care am incercat cateva variante in jurul vacantei de iarna si am ajuns la un cost final de 630$ pe persoana, pentru 27 de nopti.

Vorbit intre noi peste zi, intalnit cu prietenii pe seara, cumparat biletele. Urmand ca mai apoi sa convingem serviciul de vacanta, familiile ca disparem o luna etc. Noi pentru planificare folosim pe langa resursele de pe internet ghidurile Lonely Planet, in care avem mare incredere, iar pentru India era chiar o editie noua in publicare. Acum dupa utilizare ghidul, este de departe cel mai “vechi” ghid pe care-l avem.

M-am informat asupra ce e de vazut, si cum India am stabilit ca e un continent, a trebuit sa optam pentru anumite lucruri in detrimentul altora.

Planul realizat a inclus – vizitarea Delhi, inchiriat auto cu sofer si mers de la Delhi la Fatehpur Sikri, Agra, Gwalior, Abhaneri, Jaipur, Cittorgarh, Udaipur, Ranakpur, Jodhpur, Jaisalmer, Deshnoke, Bikarner si inapoi la Delhi (2800km in circuit), apoi zburat la Varanasi, vazut Varanasi, Gaya/Bodhgaya cu trenul, inapoi la Varanasi, vazut Sarnath si zburat catre Chennai, vazut Kanchipuram cu trenul, mers cu trenul pana la Allepey, unde se face un tur cu barca pe canale, apoi mers cu trenul si barca catre Ernakulam/Kochi, apoi zburat la Mumbai, tren catre Auranagabad si de aici ca baza mers catre grupurile de pesteri de la Ellora si Ajanta, si la citadela antica de la Daulatabad, apoi intors la Mumbai, zburat la Amritsar, si revenit in Delhi cu trenul – totusi pentru simplificare vedeti harta, click aici – in linie dreapta traseul e mai lung de 10,000km.

Pe langa cele pe care intr-un final le-am cuprins, ne mai visam si  in alte locuri intre care merita mentionate – din ciclul am fost aproape – Mamallapuram, Madurai, Bijapur, iar altele care merita Hampi/Vijayanagar, Khajuraho, plajele din Goa, Leh (si muntii din Ladakh), Darjeeling sau alte cai ferate montane, Mandu, Orchha, Orissa, Thajnavur, Mysore si probabil multe multe altele.

Inainte de plecare – am obtinut viza, vedeti cerintele de la ambasada Indiei (se obtine cam cu 1-2 saptamani inainte de plecare), dar pentru care sigur trebuie sa aratati ca aveti bilet cu intoarcere si cazare rezervata; ne-am asigurat de vaccinuri (le aveam pe toate facute) si am luat tablete pentru malarie, am optat pentru cele luate 1 data pe saptamana.

La plecare – am facut bagaje foarte mici, practic 12kg pentru 1 luna in doi, de notat – cateva haine de la subtiri, la groase, copii dupa pasaport & viza (se cere des si de multe ori n-au sa faca ei), poze pentru telefon mobil, pungi pentru impermeabilitate, minim de medicamente, destule in trusa igienica, camere foto.

Odata ajuns acolo – telefon mobil (trebuie poza, formulare si copie dupa pasaport & viza), ceva alcool pentru o digestie mai fericita, si in rest INDIA!!

• Cazarea este abundenta, insa trebuie sa iti mai faci rezervari, asa ca telefonul este esential in multe cazuri
• Pentru transport – tren/avion, ai nevoie de internet sau agentie de turism, pentru auto – internet/agentie/combinator si talent la negociere, pentru ricsa/moto – negociere, pentru mers pe jos – energie pentru ca India e un continent, asa ca orice mica distanta pe harta e chiar mare in realitate
• Bani – se schimba in destule locuri, insa in general nu la banci, ca idee de paritate, 69 rupii la euro, 52 la dolar, si ca sa echivalezi mental 15 la leu, bancomate gasesti daca te intrebuintezi, plata pe internet e mai ok cu cardul de credit
• Hartie igienica – cumpara, cumpara, cumpara!
• Vremea – in decembrie/ianuarie e iarna si la ei, adica in nord trece si sub 6-7 grade de dimineata, si la pranz se poate opri si la 13-14, desi e normal sa mearga spre 20, in sud poti prinde un tornada asa ca si la 24 de grade tot nu e confortabil, insa la soare trece usor de 30. Politica noastra a fost de a ne imbraca ca ceapa adica cu multe straturi pe noi pana nu ne mai era frig, si pentru trenurile de noapte ne-am luat paturici, sosete, localnicii erau chiar si mai dotati, caciuli, perne etc.
• Limba de baza e engleza, care se imbogateste cu timpul in moduri greu imaginabile

La plecare aveam biletele de avion, vizele si atat, acolo a fost facil sa ne descurcam cu cazarea, insa destul de complicat cu transportul ieftin, dar cum intr-o tara mai saraca daca nu ai solutii, ai bani, asa ca ne-am deplasat intre punctele dorite, fie mai taind din cele pe care ni le doream, fie platind mai mult sau asteptand mai mult.

Ca o concluzie nu e nevoie sa pleci de acasa decat cu un ghid citit de Lonely Planet (fac reclama a doua oara, dar nu castig nimic), bani (intreaga expeditie ne-a costat 4,500$ cap-coada, din care mai bine de 2,500$ sunt doar bilete de avion), rabdare/timp, stomac, sanatate si atitudine de invingator/convingator, restul se poate aranja acolo. India nu este amuzanta si nu iarta, insa poate fi foarte interesanta si o imagine catre evolutia umanitatii, insa pentru care trebuie sa fii pregatit sa treci peste bariere, dar despre ele in “episodul” urmator.

Pregatirea pentru o noua zi - harta, bani, rabdare si stomac

Ma leg de titlul filmului A passage to India, din 1984, pentru a incepe povestea prin care intram in India, o India in care increderea o dadeai cu greu, si de putine ori cand o dadeai neconditionat nu sfarseai prin a fi inselat, dar pe care si cand o dadeai in cunostiinta de cauza erai recompensat cu experiente inegalabile.

mihai

Am inceput sa ma visez la India inca de cand eram copil de cand pentru prima oara, chiar inainte sa inteleg continentele, am auzit ca noi suntem indo-europeni, si chiar dupa ce am inteles ce inseamna Europa, tot eram curios sa inteleg mai multe despre “indo”.

Cum aveam sa aflu in pregatirile pentru India, asta dupa ce ne cumparasem deja biletele, India e un subcontinent impreuna cu Bangladesh, Pakistan, Nepal si Buthan, unde traiesc circa o cincime din populatia lumii, pe un teritoriu cu o suprafata cat jumatate din Europa (definita pana la Urali), cu o istorie vasta, o cultura cu radacini in antichitate, leagan a mai multor religii importante, prinsa in drumul matasii si esenta rutelor condimentelor, acum o parte din tarile emergente importante (I in BRIC) si o experienta pe atat de diferita pe cat o cere sloganul Incredible India!.

M-am gandit sa prezint India in cateva arii bine definite, sprijinite si de suport vizual, practic dorinta mea de fotoreportaj, sau fotojurnal, s-a transformat in fotoroman.

Pentru moment ariile pe care le-am definit sunt urmatoarele, ele se pot tranforma in capitole, sau pe alocuri sa le dedic mai mult spatiu, pentru ca anumite lucruri chiar necesita:

1. Introducerea – aici de fata
2. Planificarea, programarea si prezentarea traseului
3. Barierele
4. Aspecte asupra istoriei, si oameni marcanti
5. Transportul, infrastructura si geografia
6. Interactiunea cu oamenii
7. Popoarele si cultura
8. Religiile si spiritualitatea
9. Obiceiuri si munca
10. Mancarea
11. Femeile, moda si viata in familie
12. Sfaturi pentru o calatorie placuta
13. Cateva expozitii de fotografii
14. Errata – pentru ca sigur va fi nevoie

Si cum poate la inceput nu par toate legate, cu timpul va asigur ca se leaga, incat pana ajungem la punctul legat de sfaturi, chiar sa fie nevoie de el.

Avand in vedere ca nicio parte n-a fost inca scrisa, daca aveti intrebari pe care le vreti tratate, intrebati in avans.

Ca o nota, toate cele de mai sus le voi trata ca din punctul meu de vedere, pe care-l declar de pe acum limitat, insa cum sper ca orice experienta sa aduca ceva nou, sper sa fie de folos.

India Gate - poarta simbolica a independentei Indiei de coroana britanica, si o poarta a Indiei pentru noi

Ca recomandare pentru o introducere si un cuprins am ales un Preminger din perioada de mijloc, Anatomy of a murder, din 1959, un film ce trateaza detaliile separat pentru a gasi o concluzie asupra intregului, un festival al jocului actoricesc, dar un film controversat. Ca un detaliu, Otto Preminger este un evreu nascut in Bucovina de nord, astazi in Ucraina, si care s-a bucurat de un real succes in US pentru doua decenii in perioada ’42-’62.

mihai

Cu greu mi-am gasit timp sa pun lucrurile in ordine in ultima perioada, practic de la venirea din India inca incerc sa ma organizez. La care merita adaugat faptul ca am scapat laptopul pe jos in timp ce mergea, motiv pentru care am pierdut hardul (si datele de pe el), asa ca acum am revenit la un computer mai vechi.

Totusi am recuperat pozele si am facut backup, deci pana la inlocuirea computerului momentan sunt un pic handicapat de lipsa multor lucruri…

Cu toate astea mi-am facut timp sa scriu cateva cuvinte despre ce inteleg eu din evenimentele de ce au loc in ultimele seri prin Bucuresti, si pentru ca sunt inca nepartinitor cred ca trebuie vazut contextul mai mare.

Si in Romania ca si in alte parti, democratia functioneaza doar partial, si ca peste tot puterea e arestata de putini cu apanajul maselor, insa tot ca un efect al democratiei, aceeasi putere e testata de contra-putere, adica opozitia. Pana aici totul e perfect normal si usor de acceptat pentru orice persoana care promoveaza non-violenta, pentru ca in final e doar o batalie e “gandurilor”, initial a ideilor, dar de foarte multe ori se ajunge in manipulare, i se spune PR. Repet, peste tot in lume, in sistemele sociale democratice.

Problema e ca orice schimbare de putere are o componenta violenta, asa ca de multe ori sistemele democratice s-au inpus prin violenta asupra celor cu idei contrare (sa le spunem tot opozanti, practic sustinatori ai altor sisteme), si cazul Romaniei este elocvent – revolutia din ’89. Motiv pentru care intr-o democratie functionala se intampla, sper ca din ce in ce mai rar, ca violenta fizica sa fie folosita ca instrument de testare a puterii, sau in caz contrar, de impunere a unui nou sistem politic, sau a unei noi puteri. Asta nu ca nu s-ar putea realiza si prin proteste pasnice, dar in Romania nu exista educatia democratica la nivelul maselor, si cu atat mai putin educatia respectului la nivelul clasei politice, motiv pentru care proteste pasnice sunt considerate ineficiente.

Dupa ce am stabilit ca exista o oarecare legitimitate a violentei in democratie, trebuie sa spunem ca noi nu ne aflam intr-o astfel de ipostaza, pentru ca violenta de data asta nu are un scop, este doar un rezultat. Nu se cauta impunerea unei noi puteri, sau a unor noi valori, ci e doar semnul ca societatea e sub presiune, si din paturile sociale defavorizate (pe acelasi tipic ca in Franta sau Marea Britanie) s-a ajuns pana la explozie sociala, intre ultimele picaturi – scaderea salariilor, crestere pretului carburantilor, taxa auto, un nou an fara perspective economice pozitive, indatorarea populatiei, cresterea costurilor la intretinere etc. cu o ultima picatura prin legea sanatatii.

Nu trebuie sa fii foarte incarcat emotional sa intelegi ca dupa atatea evenimente negative exista si in Romania oameni vii, si ca pe unii dintre ei ii doare, si ideea de stransul curelei nu le mai surade.

Asadar clasa politica, la trei ani de la inceperea “timpurilor istorice”, asa cum numesc aceste momente de reechilibrare a societatii cu ea insasi, dar si cu natura inconjuratoare, a ajuns si in Romania sa dea un test de maturitate. E un test simplu, insa notele din timpul anilor au fost foarte mici, motiv pentru care orice mic insucces poate transforma o corijenta intr-o repetenta.

Eu desi dispretuiesc caracterele aflate in politica romaneasca, totusi ele nu sunt foarte diferite de jivinele din alte sisteme politice, motiv pentru care daca pe alocuri sistemele au supravietuit unor miscari similare, probabil ca si la noi vor supravietui. Intr-adevar in Tunisia, Libia si Egipt n-au luat corijenta, dar as merge atat de departe incat sa spun ca ai nostri sunt mai maturi, desi acum sunt mai mult emotional decat rational.

Revolutiile nu se fac cand e cald si bine, ci cand frigul te ajunge

Recomandarea de film, de data asta vine de la Costa Gavras, pe care l-am pus deoparte cand am recomandat V for Vendetta, azi État de siège, din 1972, un film din realitatea unei miscari de guerilla urbana, o mafie justitiara populara, care a reusit sa fie activa in Uruguayul anilor ’70. Asta ca sa ne aminteasca ca haiducul cu trasaturi pozitive, adica acela care e justitiar in conditiile unei dreptati strambe, este nu doar posibil, ci in state defecte chiar de dorit.

A ajuns Romania un stat defect?

Vineri am primit intrebarea “De ce ai ramas in Romania, pentru ca pari un baiat inteligent?”, asta de la cineva care nu are de ce sa-si ascunda cu modestie realizarile…

Insist sa nu trag concluzii acum, probabil voi reveni.

mihai

Suntem iar pe pamant romanesc, suntem bine, si venim cu o tolba de povesti.

E clar ca evenimentele din 1001 de nopti s-au petrecut si in India sau macar sub influenta ei culturala.

Pentru moment suntem prinsi in ceva dileme tehnice, pentru ca pozele pe care le-am facut sunt captive pe un hard care a murit… dar le rezolvam noi pe toate.

Acum pot anunta doar ca am pus poze din Barcelona de la o conferinta de prin Noiembrie. Click aici.

Orasul este foarte frumos, insa nu am avut decat ceva mai bine de jumate de zi sa-l explorez. Eu l-am simtit ca fiind intr-adevar frumos, insa si foarte turistic, vadit inclinat catre taxarea turistilor.

Ce alt simbol decat Gaudi sa alegi pentru Barcelona? Clar culoarea si mancarea si vinul - adica o piata

Ca recomandare de film cred ca pentru intoarcerea din expeditia din India, dar si pentru subiectul Barcelona, cred ca s-ar potrivi Abre los ojos, un film de Amenabar din 1997, reprodus mai tarziu si la Hollywood cu mai multe fonduri, insa cu mai putina imaginatie. Desi e greu de crezut, dar e mai apropiat de SF-urile rusesti din perioada de glorie a lui Tarkovsky decat cu orice altceva am intalnit pana la el. O recomandare calduroasa pentru momentele placute si reintoarcerea la ele.

mihai

Tu nu ai un suflet.

Esti un suflet, ai un corp.

Ma pregatesc sa ma intalnesc cu o lume pe care pe alocuri o astept prinsa inainte de primele asezari urbane, politeista, si in acelasi timp captiva unei religii sau alteia, traind intr-o lume ilogica, dar urmarind cu consecventa un ritual, in care isi petrec toata viata. Ma pregatesc, mai mult organizatoric, dar si psihologic sa ma arunc in India.

Finalul vietii acestor oameni este marcat de ceva ce pentru ei este aproape palpabil, reincarnarea, termen pe care mi-l amintesc cand l-am intalnit prima data, pentru ca practic doar asa am inteles faptul ca viata se incheia prin moarte, si atunci parea absolut de dorit.

Probabil e ceva uman sa nu-ti imaginezi ca in afara de tine pe lume n-ar trebui sa mai fie loc si de altceva, pentru ca altfel nu-mi imaginez cum de s-a propasit o astfel de idee. Probabil de altfel si ca e mai usor viata de suportat, moarte de asteptat, si curajul de gasit, cand finalul vietii este mai mult decat ce poate parea initial. Insa din fata blocului, pana in fundul curtii, si din fundul vaii, pana in fata altarului, fiecare dintre noi isi poate da seama ca el e un suflet, si nu ca el are un suflet la dispozitie… ceea ce ai, de ceea ce dispui, se cheama corp.

Pe langa asta chiar ideea ca anumite corpuri fara suflet pot primi un suflet… gata, ma opresc, nu mai comentez.

O idee pe jumatate mestecata…

Pentru alte idei crete despre viata&moarte putem apela la institutia religiei, fiecare dupa credinta.

Statul fundamentalist religios cu cea mai lunga istorie, care inca se conduce dupa dogme de-o varsta cu migrarea omenirii din Africa, evident devenit placut si indragit chiar, dar departe de a fi atacat de americani, din lipsa de resurse minerale - Vaticanul

Ca recomandare cred ca cel mai bine s-ar preta The Many Adventures of Winnie the Pooh, din 1977, un desen animat ce are ca personaj principal pe Winnie the Pooh, a bear of very little brain, adica un urs cu prea putina minte, dupa cum naratorul ne spune de mai multe ori, dar care fiind foarte dragut, destul de prietenos, putin norocos si foarte activ, trece printr-o sumedenie de aventuri cu bine, parabola morala fiind ca orice idiot poate deveni in anumite ipostaze credibil si chiar convingator in actiunile pe care le ia si pe care le poate chiar incheia cu succes.

Spre deosebire de Winnie the Pooh, noi ceilalti putem apela intelectul nostru, fara sa fie nevoie se preluam ideile crete, de la fiece ursuleti.

mihai

Chiar daca nu ne mai consideram nomazi, cu totii suntem atrasi de departari.

Revelatia asta mi-a venit realizand cat de multi oameni isi iubesc automobilele – pentru ca te transporta fizic departe, sau telefoanele – pentru ca te duc la oamenii de departe, sau televizoarele – pentru ca iti aduc departarea aproape, la fel pentru computere, sau trenuri, sau avioane, toate mijloacele de locomotie sau comunicare.

Am realizat ca intr-adevar pentru a cunoaste pe cineva trebuie sa calatoriti impreuna, si asa micile neajunsuri pe care le-ai descoperi intr-un mediu stabil mai repede, se accentueaza si poti concluziona mai repede daca le accepti sau nu, plus ca orice calatorie inseamna o dezvoltare, o evolutie si ca orice experienta traita impreuna atrage oamenii.

De altfel in mai multe randuri am realizat ca intre lucrurile despre care orice om vorbeste intr-adevar cu placere, se afla si experientele diferite cu final putin asteptat, iar aici experientele din calatorie sunt destul de sus in randul preferintelor, iar la lista se pot usor adauga, relatiile sociale cu rezultate neasteptate, experientele gastronomice, experientele de viata sau glumele. Si cu asta inchid lista de lucruri de pus pe lista pentru un networking de succes.

Cand calatorim intr-adevar pentru experienta, calatorim intr-un stil destul de aproape de al lui Marco Polo, adica avem ceva organizat, el avea o caravana, avem o harta, avem o destinatie si directie, insa in rest ne descurcam acolo, cu limba, cu cazarea, cu orientarea, cu mancarea, pentru ca asta inseamna sa traiesti – sa fii curios, sa cauti si sa ai experiente locale, pozitive sau negative, insa cu siguranta diferite.

Dar cam atat filozofia din spatele conceptului, mai degraba sa ne concentram sa ne organizam ceva plecari.

Bon voyage!

Inca pe pamant, dar aproape de luna

Si cum e bine sa recomand ceva in tema pozei, Up in the air, din 2009, un film despre dramele calatorului, o comedie acida, frumos compusa si echilibrata, dar care arata o alta fata e excesului, de data asta de calatorii.

mihai

In excursia din Turcia intr-un bazar dintr-un oras in care am coborat de pe autostrada pentru o cina am cumparat o punga de ceai turcesc. Asta era acum 3 ani deja.

Intre timp am gasit un espressor la socrii, pe care l-am confiscat pentru productia de ceai. Ceaiul astfel facut este foarte bun, exact ca in Turcia, gust, culoare, am si zahar cubic, pahar de cay, lingurita pe masura… tot tacamul.

Desi am ceaiul si espressorul de atata vreme, nu cred sa fi trecut prin jumatatea din punga de ceai, pentru ca pe de o parte nu vreau, si nici n-am reusit sa capat vre-un viciu legat de cafea sau ceai, de fapt de nicio bautura, desi din cand in cand fac exces de gheata si Sprite/7Up.

Nu inteleg oamenii care isi incep ziua cu o cafea, n-ar putea sa-si inceapa ziua juma’ de ora mai tarziu? Totusi azi m-am trezit la 6AM, si am insistat sa nu ma culc la loc, asa ca m-am prins in discutii cu bunica, ea fiind deja la o cafea.

Am cautat si eu espressorul, deja pierdut dupa vreo 2 luni de nefolosinta, si am baut 5 ceaiuri turcesti… adica de 5 lire

Recunosc ca nu m-am mai simtit asa in nicio dimineata de multa vreme, cel putin nu sambata la 6 dimineata!!

Ceva nou in fiecare zi!

Un ceai turcesc in Cipru turcesc

Recomandarea de film trebuie sa fie in ton, cu noua descoperire, asadar Coffee and Cigarettes, din 2003, un Jarmusch de compozitie, practic o colectie de filme de scurt metraj, adunate sub o singura umbrela. Filmul trece prin atmosfera incarcata, sau destinsa, a unor discutii la cafea si tigari, intre personaje normale sau mai putin normale, dar toate sub auspiciilor unei relaxari date de tutun si unei incordari date de cofeina.

mihai

Citeam Life online si am dat click pe un foto-articol despre automobile clasice cubaneze – The classic cars of Cuba… si de atunci m-a framantat respectivul articol pana cand am decis sa fac si eu unul.

Nu vreau sa vorbesc despre nimic, priviti si atat.

Un intreg muzeu pe roti.

Ca recomandare de film cred ca nu pot recomanda nimic mai jos de Bullitt, un film din 1968, cu o impresionanta urmarire in San Francisco, fapt ce a facut la vremea lui si filmul foarte popular, si San Francisco-ul o destinatie auto pentru americani, dar si a propulsat Ford Mustang, aproape la nivelul de cel mai faimos automobil de urmariri, probabil detinut de Chevy Camaro.

mihai

PS daca credeti ca nu ati vazut intr-adevar frumusetea masinilor, mai incercati, mie mi-a luat ceva pana sa le vad frumusetea.

Toti cei care au facut studii economice au fost dresati ca salariile trebuie aliniate cu productivitatea, eu fiind unul dintre ei.

Evident astfel de lucruri sunt explicate ca in copilarie, practic ce valoare aduci societatii, atatea drepturi ai de cerut. Asta e lema pe care e construit capitalismul de la egipteni incoace, iar terminarea acestei leme ar insemna realmente progresul pentru care s-au luptat predecesorii nostri inca de la incepturi, fara sa mentionam multe alte beneficii intre care cel mai important un oarecare echilibru cu natura.

Eu n-am reusit sa intalnesc oameni inteligenti care sa se intrebe daca nu cumva productivitatea, n-ar trebui direct legata de salarii, sau daca exista cumva grade de aplicare.

Totusi sa ne gandim ce inseamna asta, intr-un mediu in care societatea ajunge sa acapareze proprietatea sau drepturi asupra tot. Fac o parenteza sa explic proprietatea, practic daca nu ai un teren, nu ai loc sub soare, daca nu ai bani, nu poti manca, nu te poti ingriji, nu poti procrea, ma refer intr-un cadru legal curent, nu haiducesc, si lista e usor de completat in continuare.

Asadar societatea nu ofera de facto decat posibilitati, nu si realitati si certitudini, si asta pentru ca s-a incercat alinierea productivitatii cu plata, adica nu ti se garanteaza realmente drepturile, ci daca vrei sa lupti pentru respectivele drepturi ele sunt acolo pentru tine, macar unele, macar in anumite parti ale lumii, asa ca daca nu vrei sa lupti pentru ele si vrei doar sa traiesti, probabil ca ai mai putine drepturi decat un melc, si nu spun ca ar trebui sa ai mai multe, dar chiar ai mai putine.

Chiar si cu alinierea asta exista inca un defect major, pentru ca productivitatea e masurata in timp, si plata tot in timp, dar in realitate cele doua perioade nu se suprapun. Iau un exemplu simplu – Van Gogh, e recunoscut de societatea actuala ca un mare pictor care a lasat in urma o valoare importanta (adica a avut productivitate mare), insa plata a fost mica, aproape inexistenta, tablourile fiind cumparate de fratele lui, practic chiar si in cazul in care accepti salbaticia din lema, ai disfunctionalitati.

Insa vreau sa revin, in mod filozofic evident, la perioada post-lema, cand prin intermediul controlului populatiei si resurselor, cei nascuti au drepturi de facto – loc sub soare si resurse sa se educe si un minim necesar, scos de sub umbrela proprietatii societatii, practic drepturi doar pentru ca existi, nu pentru ca existi in societate, iar daca individul doreste sa acceada la societate si beneficiile ei, evident mult mai mari decat cele de baza, atunci pentru ce produce primeste plata, care poate fi intr-adevar direct proportionala.

In ultima vreme am incercat sa inteleg evolutia umanitatii, si desi sunt destule voci care spun ca lucrurile nu merg in spre bine, argumentele sunt ca merg spre bine, insa poate viteza e diferita de asteptari, sau ignoranta ii orbeste. Totusi o observatie buna este ca evolutia umanitatii a fost preluata de evolutia societatii, motiv pentru care abuzurile asupra individului sunt considerate acceptabile, pentru binele societatii, dar logica asta n-ar fi acceptabila daca umanitatea n-ar fi doar societatea.

Inchei pe nota ca azi se sarbatoreste ziua nationala, moment in care ar trebui sa acceptam ca viata noastra nu e chiar atat de grea, si ca poate sa fie si mai grea inainte sa fie insuportabila, asadar putem fi fericiti prin comparatie si ca exista lucruri bune, si oameni care doresc evolutia.

Toti suntem egali la nastere, casa mea din Franta...

Recomandarea de film poate parea socanta, insa am ales-o pentru schimbarea de perspectiva, pentru ca o realitatea este perfect logica pana nu iti pui intrebari asupra sistemului de coordonate, pe care-l poti gasi gresit, asadar am ales The others, din 2001, pentru ca doua lumi au ratiuni logice, ambele insa ele pot fi eminamente opuse, asa ca sistemul de referinta trebuie cateodata resetat si construit de la zero.

mihai