Publicat de: Mihai A. Pop | octombrie 18, 2019

Iubeste un prost!

Cred ca e unul dintre indemnele pe care le pot da in viata, in cel mai sincer mod.

Iubeste unu’ care nu prea stie despre realitatea grea si apasatoare, unu’ care nu reuseste sa tina pasul cu schimbarile lumii, unu’ care nu citeste ziarul si care e ignorant din cale afara si stie asta, unu’ care ar prefera sa-si traiasca viata decat sa o traiasca pe a altora, si isi traieste viata stramb, fara sa stie de regulile societatii, unu’ care mananca ce-i place pentru ca e foame, si nu stie de valori nutritive, aminoacizi si gluten, unu’ care bea alcool si se ia de cap, si nu se da dansator, gigollo sau dulap, unu’ care nu stie sa zica prea multe despre sentimentele lui, pentru ca n-are vocabular pentru asta, si care prefera sa se exprime strangand in brate, iubeste un prost!

Cauta-l acolo unde sta el benign si amorf, unde se bucura de trecerea oamenilor si a masinilor, de raza de soare, lenes din cale afara, stand degeaba, si incetinind trecerea timpului. Atrage-l prin cuvinte putine, ca nu stie sa vorbeasca, nu-l brusca ca se va bloca, si va fugi si se va inchide in camera lui plina de postere si va cauta pe internet raspunsuri la textele de agatat. Vei reusi sa-l prinzi poate cu o atingere, poate cu o ocheada, dar nicidecum prin cunostiintele tale culturale, autorii cititi, poate cu niste fraze cheesy dintr-un film cliseistic, poate cu un karaoke improptu, o alergatura noaptea sau prin natura.

Vei sti ca e el cand nu stie de bani, peste cei din buzunar, nu stie de planuri de viitor, peste seara asta, nu stie de viata peste urmatoarea masa, dar are mainile calde si ochii privitori in soare, peste poate sa inteleaga ca sanatatea e ceva de avut grija, mai degraba fiind ceva dat de care se bucura.

Si cand, peste timp, la insistente importante, va cadea in plasa-ti si te va cere, intr-un mod stangaci, vei juca hard to get, insa ii vei accepta oferta copilaroasa.

Si anii vor trece, si la capatul vietii vei realiza ca prostul nu a facut niciodata morala, nu pentru ca n-ar fi avut de ce, ci doar ca n-avea vocabularul sa spuna ce si cum, ca n-a reusit sa poarte o discutie elevata despre filozofie inalta, ca nu s-a bucurat de lucruri inalte, ci doar de mici, marunte, care-i ocupau aproape in totalitate mintea si interesul, ca n-a reusit sa lase in urma decat amintiri pentru tine si cei apropiati, ca n-a revolutionat lumea mai departe de tine. Ca a trait pentru tine, si cam atat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii