Publicat de: Mihai A. Pop | august 17, 2019

Bucuresti – orasul in care oamenii nu stiu sa puna pietrele jos

Probabil calatoresc mult, calatoresc mult cu munca prin regiune, si in vacante calatoresc in destinatii la marginea hartii.

Daca e ceva ce ma raneste despre starea in care se afla Romania azi, dar Bucurestiul in particular, prin comparatie cu alte locatii din Africa, sau oricum din regiunile percepute de noi ca fiind mai putin evoluate, e ca la noi s-au uitat elementele de baza ale civilizatiei urbane. Mai jos cateva exemple.

Nu mai vedem detaliile mizeriei, indolentei si inapoierii in care traim:

  1. toate gropile din asfalt sunt normale, asa trebuie sa fie, ca acum avem drumuri bune, insa trotuarele sunt de toata jena
  2. parcarea pe trotuar, pe trecerea de pietoni e ok „ca nu e loc de parcare altundeva”
  3. masinile care calca in orice metru patrat de pamant sunt mai degraba murdare decat distrug natura
  4. cacatul de caine si pisatul de betiv e rost de mandrie nationala, sunt mai prezente ca bisericile, saormeriile si jocurile de noroc, asta desi n-avem caini vagabonzi sau oameni ai strazii
  5. nu mai stim sa facem borduri, asta cu toate ca le schimbam la cativa ani, cele puse din vremea regelui sau de comunisti stau bine si azi, astea noi se topesc cu zapada
  6. in spatiile verzi nu reusim sa tinem doar cat pamant e nevoie sa nu depaseasca bordura, asa ca la prima ploaie sunt noroaie peste tot
  7. jegul pe jos e explicatie pentru cat de inalta e civilizatia, ca acum „avem”
  8. sa fumezi in mers si arunci pe jos chistocul este ca orice plimbare in parc – sentiment de libertate curata
  9. sa tai un copac inseamna reducerea riscului de a cadea pe tine la furtuna, nu un aer poluat si privarea de umbra
  10. mersul autonom, cu bicicleta, trotineta, sau pe jos sau cu transportul public, este fie descalificat de regulile rutiere, fie de mentalitatea prevalenta ca nefiind de dorit
  11. orice spatiu verde are direct potentialul unei parcari sau a unui bloc

Dar cel mai rau doare ca in Romania am uitat sa punem pietrele jos, nu mai stim sa asezam o dala ca sa nu sara, o piatra cubica ca sa nu plece, o bordura ca sa nu se sparga, un stalp pietonal ca sa nu se rastoarne, toate sunt parca puse de ageamii, pentru toate meseriasii parca sunt cantareti de seara si fac constructii in timpul zilei fara pasiune.

Si daca stam sa ne gandim, toate acestea au disparut din mentalitatea bucurestenilor in ultimii 30 de ani. Sigur, sunt atatea lucruri bune, pe care le omit in discutie si stiu de ele, dar nu stiu sa fi vazut o capitala atat de jegoasa, dezordonata, nepasatoare, decadenta ca Bucurestiul, cel putin nu in Europa, America sau Asia, cu exceptia Indiei, sau in Africa cu exceptia Egiptului.

Oare incotro ne indreptam? Imi pare mie ca la radacina societatii s-a instalat putrezeala.

m


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii