Publicat de: Mihai A. Pop | Octombrie 29, 2013

Generatia tzaca

Taca [tzaca] este unul dintre jocurile copilariei care mi-a utilizat nenumarate ore in perioada scolii generale. In plus mi-a hranit placerea de a colectiona surprize din gumele turcesti.

Am jucat asa ceva peste tot prin cartier cu destul succes incat sa-mi amintesc cu placere de asta.

Regulile jocului erau de multe ori mutilate de catre jucatori, totusi ce nu s-a schimba e ca se arunca cu un portofel confectionat domestic (ale mele erau din coperti de manuale) catre un careu desenat pe asfalt. In functia de pozitia pe careu se construia un punctaj, care in final se inchidea prin tranzactii in surprize.

Dar vremurile astea sunt trecute.

Sau nu sunt?

Ieri treceam pe langa parcul Gradina Icoanei, un parc care nici gradina n-are, nici ceva legat de icoane, dar are o toaleta publica transformata in restaurant-terasa, si cum erau 20 de grade lumea se juca in parc.

Printre altele am observat tineri jucand petanque. Cristina a zis imediat hipsteri, si poate erau, dar nu face diferenta, oamenii tineri si maturi se jucau cu obiecte aruncate in parc.

Am impresia ca exista o relaxare a stresului in cadrul societatii. Si asta da loc unei dezvoltari culturale, moment in care merita amintit ca Bucurestiul cultural a explodat in ultimii ani, parca amintind de o revolutie generalizata, cu petreceri, intamplari, momente, expozitii, strazi libere, targuri, piatete, teatre experimentale, festivaluri de film, lansari de carte, concerte, expose-uri si cate alte tipuri de evenimente.

Asa ca am realizat ca aceasta noua generatie, marcata de criza financiara, de influenta vestica, are ingredientele sa produca valoari de nivel international. Asta poate sau nu sa se intample, insa sansele acum cresc, fata de oricare alt moment din ultimii 20 de ani.

Cat despre categorisirea noi generatii in hipseri per se, nu inseamna nimic, iar cat timp i se da doar o conotatie negativa, atunci i se face o mare defavoare. Putem sa le spunem oricum, generatia taca sau petanque, important sa le recunoastem meritele.

Numai de bine sa auzim, vedem, citim si sa fim.

O noua generatie la joaca... parca seamana totusi cu ceva ce stim.

O noua generatie la joaca… parca seamana totusi cu ceva ce stim.

Recomandarea de film pentru arta virtuoasa nascuta in medii neprielnice, este un film vazut de curand – Running on empty, din 1988. Filmul prezinta prin ochii unui baiat, aproape sa devina barbat, intamplarile dintr-o familie ce fuge de lege, si alegerile pe care trebuie sa le faca pentru a-si urmari si „inima”.

mihai

Anunțuri

Responses

  1. Am incercat sa gasesc imagini cu jocul tzaca,dar n-am gasit nimic.va mai aduceti aminte cum se faceau acele portofele,metoda de impaturire?multumesc

    • Acele portofele se faceau din coperti de manuale scolare (si din caiete, dar alea nu erau atat de „competitive”. Imi amintesc cum se faceau, dar e un intreg proces de fezandare :D, altfel constructia fiind simpla.

  2. Nu mai stie nimeni..am intrebat un copi de 10 ani de acum si se uita la mine de zici ca vroiam sa impatureasca o balena 🙂

  3. Eu îmi amintesc tot! Îl jucam în 2,3,4 mai rar în 5 sau 6 că nu ne străngeam. 😀 Se poate și pe echipe, 2v2.
    Desenam 3 pătrate unul în altul cu spațiu între ele cât să încapă un portofel și 1-2 degete. Cel mai mic pătrat era fix cât să încapă un portofel. În mijloc puneam o piatră mai pătrățoasă. Este important să fie înaltă ca să nu treacă portofelul peste ea. Nu trebuie să fie rotundă, să se rostogolească ușor.
    Obiectivul era să scoți piatra cu tot cu portofel din pătrate pentru 1/5/10 surprize. Depinde de raritate sau câte ești dispus să pariezi.
    Se aruncă de la o distanță de 2-3 mașini, în funcție de cât de buni sunt jucătorii. Dacă se scoate mult din prima, distanța se mărește.
    Dar lucrurile se complică. :))
    Concepte:
    „Portofel” – Confecționat din coperțile caietelor. Pe vremea mea erau groase maică! Împătuream coperta în fel și chip până obțineam ceva de dimensiunea unui portofel de bani pătrat. Îl țineam sub cărți sau îl călcam cu fierul ca să stea. E obligatoriu ca portofelele jucătorilor să aibă dimensiuni asemănătoare. Era ideal să aibă o oarece greutate ca să nu fie foarte influențat de vânt. Cei mai buni jucători testau vântul cu salivă pe deget înainte de aruncare și scoteau din prima cam în 50% din aruncări. 😀 De asemenea, ca să zboare drept e recomandat să nu fie subțire, trebui să aibă măcar 0,5 cm grosime – cele mai bune portofele aveau aproape 1 cm.
    „Țaca” – Valabil pentru aruncarea din picioare și împinsul de jos. Când un portofel atinge alt portofel, e țaca și jocul se repetă, toate portofelele de pe teren se ridică și se aruncă din nou, în aceeași ordine.
    Țaca nu se ia în calcul după ce ai scos piatra și portofelul din pătrate. Se ia în calcul dacă nu ai scos piatra.
    „Foc” – Valabil la aruncarea din picioare – când portofelul tău se oprește pe o linie – repeți doar tu aruncarea. Este foc chiar dacă ai scos piatra din pătrate. 😀
    – valabil la împinsul de jos – dacă este foc când împingi portofelul de jos ai ieșit din joc. 😀 Chiar dacă ai scos piatra >:) :)))
    „Contact” – Valabil pentru aruncarea din picioare și împinsul de jos. Când portofelul se oprea fix între linii fără să atingă nici una. Nu contează dacă ai atins sau scos piatra.
    Portofelul tău se punea în mijloc cu piatra. Dacă se scoate din prima portofelul din contact, piatra și portofelul aruncat jucătorul care reusea asta lua triplu cat s-a pariat. (Se întampla foarte rar :D)
    Portofelul putea fi scos din contact așa sau printr-un țaca față de el. Dacă un portofel e la contact, țaca nu are nici un efect între alte 2 portofele. Mai multe portofele pot fi la contact o dată. Contactul se anulează dacă toți jucătorii au portofelele la contact.(nu-mi amintesc să se fi întâmplat asta =))), în 2 poate dar în 4-5 e aproape împosibil :D)
    Dacă nu sunt scoși, jucătorii aflați la contact primesc de la ceilalți dublu cât s-a pariat. (nici contactele nu erau prea dese :D)
    „Condusă” – atunci când un jucător împingea portofelul de jos spre obiectiv pe o distanță considerată mult mai mare decât era nevoie pentru a îi imprima viteza necesară. Cu cât erai mai departe de obiectiv cu atât puteai să împingi mai mult. Cele mai multe conduse se semnalează când ești foarte aproape de obicetiv. Atunci e recomandat să împingi portofelul din scurt, ca să zic așa. :)) Prima condusă se repetă, următoarele te scot din joc 😀
    După ce se epuizau aruncările din picioare. Dacă nu era nici țaca nici foc nici contact => Jucătorul cu portofelul cel mai aproape de piatră împinge primul de jos cu scopul de a scoate piatra sau de a da țaca sau contact. Focul îl scoate din joc.

    Mai rar jucam și Triunghiul. Desenam un triunghi isoscel sau echilateral cu vărful spre noi. Triunghiul era împărțit astfel încât văful dinspre noi era cel mai mic și valora 10/5 surprize, celelalte 2 vărfuri valorau 5/3 , iar restul valora 3/2/1. Obiectivul era să arunci portofelul pe triunghi, făra piatră, făra foc, fără contact, fără țaca. Da, puteai scoate un alt portofel de pe triunghi și dacă rămânea al tău era bine. Doar aruncări din picioare. 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii