Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 8, 2013

Preumblare in Campania

Am avut anul acesta noroc sa ajung pentru prima oara in Campania, regiunea din jurul lui Napoli, o regiune ce imbina muntii cu marea, noul cu vechiul, cultura europeana cu obiceiurile locale, intr-o diversitate care poate fi fie foarte placuta, fie obositoare.

Avand in vedere ca zilnic exista zboruri la Napoli, si ca multa lume i-a batut cararile, n-are rost sa-i dedic prea mult spatiu, insa merita punctate cateva lucruri pentru ceea ce sunt acolo, si nu se regasesc in alta parte.

  1. Daca ai venit infometat, bine, daca n-ai venit infometat, tot bine, tot ai sa mananci, pentru ca aici e locul ideal sa mananci pizza, la care daca adaugi pastele si dulciurile locale poti sa ajungi la o experienta culinare foarte gustoasa, intr-un buget foarte restrans. De la o pizza margherita pe strada la 1 EUR! pana la pastele delicatese locale cu tot felul de alimente marine ce ajung intr-un restaurant de familie la maxim 15 EUR, poti sa te imbibi de pofte alimentare aproape fara masura.
  2. La care e musai sa adaugi si niste limoncello, sau suratele ei din pepene, portocala, sau grappa, vin si bere. Si asta in fiecare seara, noi asa am decis.
  3. Pompeii si Herculaneum, ambele niste orase romane din perioada adulatiei culturii grecesti, ambele destul de bine pastrate, destul cat sa-ti aduca inapoi imaginea unor orase uitate de 2 milenii. Astfel de relicve nu se gasesc niciunde altundeva in lume, si merita explorate pe larg.
  4. Napoli – oras medieval, un oras antic grecesc, peste care s-a construit un oras roman veritabil, dar peste care s-a grefat cu forta, s-a altoit stramb si s-a presat un oras medieval, la care s-a adaugat si intentia unui oras modern. Totul e acolo inca, merita incercat, merita vizitat, si desi mentalitatea exploratorului nu este patrunsa de frica, totusi nu e un oras usor de domesticit, si e bine de stiut ca ai un bilet intors la indemana.
  5. Napoli – capitala moderna, un oras in afara orasului medieval ingramadit, si care a iesit din tiparele timpului, mai degraba rivalizand cu Parisul pe la 1850, cu palate, castele, teatre si alte edificii de bun gust, unele mai bine pastrate, altele mai modest. Merita musai Palazzo Reale, Caserta, Teatro San Carlo si galeriile Umberto I, dar sunt mult mai multe.
  6. Coasta Amalfitana, precum si intreaga regiune aduce orase ca: Amalfi, Positano sau Sorrento, cu o rezonanta internationala, aproape de statutul regiunii Cinque Terre. Totusi sunt prea reconstruite si si un pic exagerat construite, putin prea comerciale si turistice, iar regiunea parca un pic mai putin neatinsa. Totusi si aici istoria e la ea acasa, Amalfi fiind una dintre cele patru puteri maritime.
  7. Vezuviu, este unul dintre acei vulcani foarte accesibili, care insa am un loc in istorie mult supradimensionat marimii fizice. Din punct de vedere turistic, ofera un punct de vedere asupra intregii regiuni, si merita vazut in lumina amiezei.
  8. Insula Capri, ca orice destinatie turistica este cotropita de turisti de o zi, asa cum am fost si noi, si se poate explora lejer intr-o dupa-amiaza, inclusiv un tur de barca ce te duce la Grotta Blu, acel copac laudat al locului, care peste hoardele de turisti  dornici s-o viziteaza, are insa ceva intr-adevar suprarealist. Nu uitati de punctul 1 si luati o salata Caprese aici🙂.

Cred ca astea ar fi acele lucruri care merita notate in Campania turistica, si pentru a aprecia locul, am decis sa mergem mai la capatul primaverii, sa prindem vreme acceptabila, cat sa mai prindem parte din natura in floare, dar sa fie calduros si doar putin ploios.

Si cum daca te duci la Napoli, gradul tau de siguranta fizica scade, si mie mi s-a intamplat sa fiu scos din zona mea de confort de golanii locali. Probabil ca deja mafia locala nu mai e ce a fost, totusi inca cred ca nu s-au civilizat complet, asa ca recomand vizionarea Gomorra, din 2008, un film despre mafia napolitana, intr-o punere in scena care aduce doar povestile brute, si nu trage concluzii.

mihai


Responses

  1. Atatea despre gastronomia napolitana, nu pot sa cred ca n-ai zis nimic de asta: http://es.m.wikipedia.org/wiki/Napolitana_(wafer)

    • Eu am vorbit despre ce am vazut, despre ce se gasea, si ce am experimentat… e ca Gaufre de Liege, care nu se gasea neam in Liege sau chifla numita „japoneza”. Nu zic ca n-are vreo origine de pe acolo, dar de aici pana la a o si vedea/manca, drum lung.

      • stii ca la prima ocazie cand scrii despre Praga o sa te intreb de shunca… si despre Franta o sa te intreb de cartofi prajiti…😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii