Postat de: Mihai A. Pop | Mai 26, 2013

La teatru

Ziceam intr-un blog aici acum ceva vreme, ce e gresit cu teatrul. Si totusi viata m-a adus iar aproape de teatru.

In ultimele 4 luni am fost la un curs de actorie, organizat de profesori neconventionali, cu subiecte neconventionale, insa care ne-au pus in fata unui teatru pe cat se poate de real.

Cursurile au inclus vreo 2 luni de scoala, si desi nimeni nu a notat un cuvant, si totul a fost o scoala pentru adulti bazata pe experimentare, a inclus si partea teoretica, dar mai ales partea practica.

Apoi pentru 2 luni am pregatit o piesa de teatru, compusa la randul ei din mici episoade de teatru absurd, pe care am pus-o in scena ieri.

Despre experienta de a pune o piese in scena in fata prietenilor tai, voi vorbi alta data.

As vrea acum sa enumar cateva concluzii noi pe care le pot trage dupa cele 4 luni de actorie, asadar:

  • teatru joaca toata lumea in viata de zi cu zi, fara musai sa constientizeze ce face, insa clar jucandu-se cu masti
  • teatru pentru scena nu e atat despre invatatul textului, cat despre exprimatul unei povestii prin ce face si ce este actorul in ochii spectatorilor
  • actoria este despre a exprima un anumit personaj care traieste experienta legata de un anumit lucru, mimand realitatea respectivului personaj pentru spectator, pana la limita la care actorul sa nu devina acel personaj
  • influenta talentului in teatru este supraapreciat de catre spectatori (talentul este totul) si subapreciat de catre actori si regizori (1% e talent, 99% e munca)
  • munca depusa de un actor in a deveni, in mod repetat, personaje credibile, este intr-adevar o meserie
  • actoria nu e o arta ca atare, dar actoria bine facuta pare sa fie ca o arta
  • in actorie nu e doar distractie, e si destula munca, dupa cum am ajuns eu sa aflu dupa doar 4 luni
Afisul piesei noastre

Afisul piesei noastre

Recomandarea de film se leaga de pierderea umanitatii actorului, cand acesta preia, interiorizeaza si devine un personaj de teatru, A double life, din 1947. Filmul prezinta tragedia unui actor de mare succes ce devine un Othello modern, o tragedie care vorbeste despre limitarea si daruinta unui actor, si echilibrul fin ce trebuie pastrat pentru a pastra normalitatea actorului.

mihai

PS. E important de stiut ca actoria si fumatul au o legatura ombilicala, desi nu inteleg de ce, fapt ce mi-a displacut profund.


Responses

  1. Mi-ar fi placut sa fiu acolo… daca as fi putut as fi fost sigur… m-as multumi insa cu o varianta digitala… ?!?!?!

    • Am fost filmati de cineva amator, si probabil in perioada urmatoare o sa avem si noi o copie digitala. O sa vad cat de mare o sa fie, si pe unde o postam online🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii