Publicat de: Mihai A. Pop | Aprilie 22, 2013

Banca lui Freud

Cred ca pentru orice sentimente sociale, de toleranta, de acceptare, ingaduinta si altele asemenea, tot mai raman cateva sentimente animalice, din acelea caruia ii dadeau fiori lui Freud, si care au fost dezvelite in mod oribil in cel de al doilea razboi mondial.

Am sa ma folosesc de o singura categorie de exemple. Cea legata de profesiile sociale, si aici o mare categorie reprezinta bancherii, contabilii, avocatii si consultantii. Iar dupa cum fiecare dintre noi stie ca exista foarte multe glume pe seama categoriilor de mai sus, asta inseamna ca nu sunt chiar iubiti.

Dar sa spun o poveste.

Sa presupunem (fie prin experienta noastra, fie prin cunostiintele noastre) ca suntem in ipostaza de a fi luat un credit ipotecar pe 30 de ani, si deja ne aflam in anul 4-5 al creditului, iar de acum ne este clar ca valoarea imobilului nu mai este ce a fost, pe cand plata lunara a ratei ne erodeaza.

Suntem duplicitari, in momentul achizitiei imobilului, eram fericiti, impliniti, aveam un cuib, aveam un viitor, iar mica rata lunara probabil ca inlocuia cu brio o chirie, si era doar ceva mai mare. Insa dupa ce vreme, momentul achizitiei este indepartat, beneficiile imobilului sunt indoielnice, ratele insa vin regulat, valoarea imobilului a scazut, iar din piata chiriile sunt acum la o valoare semnificativ mai scazuta. Asa ca suntem nefericiti, din acelasi motiv pentru care am fost fericiti.

Plecand de la experienta mea cu cei care au credite de o perioada mai lunga decat doar 1-2 ani, toti cei care au datorii la banca s-au gandit/au visat/si-au facut fantezii macar o data despre cum ar fi daca: banca ar da faliment, li s-ar pierde urma, computerele ar face o greseala si ar sterge datoria si alte asijderea.

Pai frumos e asta?

Pai daca stam sa ne gandim noi un pic, astia suntem noi, toti oamenii, oricat de educati, oricat de ne-superstitiosi, in noi toti traieste o dorinta prin care ne dorim sa avem noroc, exact atunci cand simtim presiunea mai mare din partea unor capcane sociale (banca, justitia, contabilitatea etc).

Unii pun accente pe sentiment, dorind sa arda banca, sa bata angajatii, sa se razbune violent, dar pe ce? pe o decizie a lor?

Deci Freud ar fi avut dreptate in continuare, in fiecare dintre noi exista samanta distrugerii noastre… in continuare.

Un frumos sediu de banca art nuveau - BANESPA - banca nationala a statului Sao Paulo

Un frumos sediu de banca art nuveau – BANESPA – banca nationala a statului Sao Paulo

M-am gandit la un film tonic pentru articolul de fata, si cred ca cel pe care l-as recomanda pentru duplicitate, dar si scenariul indraznet, este Fight Club, din 1999. Filmul este unul de-a dreptul reprezentativ pentru o generatie, venind cu o poveste atractiva si captivanta, si cu un final apoteotic. In cazul in care l-ati ratat, merita vazut cu o minte deschisa.

mihai

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii