Postat de: Mihai A. Pop | Aprilie 1, 2013

Mitul discursului filozof

Am realizat urmarind un film dintr-o nota mai putin comuna, dintre acele filme franceze, care sunt esenta filmului francez, si care in mai multe randuri aducea in prim plan cate un filozof pentru un mini discurs.

Acel mini discurs filozofic, foarte bine articulat, foarte bine argumentat, bine legat, aproape cu o cadere ritmata, poetica, ce utilizeaza un vocabular extins, ce spune o poveste, chiar si folosind metafore complexe, ce aduce mimica fetei aproape de ideea unei intalniri cu Dumnezeu, totul pentru a-l face inaltator.

Dar stiti despre ce vorbesc. Cel putin asa banuiesc, ca pe undeva in fiecare dintre noi, am admirat imaginea unui astfel de intelectual, cateodata i-am putea da nume, altadata nu, insa in final aceasta imagine, aceste asteptari, se afla in multi dintre noi.

De ce?

Am zis pe undeva mai sus ca acest discurs e probabil tinut de un barbat mai in varsta? Va spun sigur ca n-am spus, dar acolo ni s-a dus mintea, si aproape ca in cliseul asta filmam toti.

Asadar, de ce?

E cumva mintea noastra setata genetic sa ascultam povete de la cei mai batrani? Aproape sigur da. Mitizeaza ea intalnirea cu un purtator de adevar pur? Raspunsul e iar da.

In cazul de fata nu ramane decat sa aratam ca suntem prazi usoare pentru cei mai bine articulati verbal, pentru ca nu de multe ori aceste discursuri filozofice nu sunt deloc pentru pozitii adevarate sau corecte, ci de multe ori servesc pozitiei individului care le poarta. In alte cuvinte, suntem mintiti, ne place, ba chiar aplaudam la final.

Fiind constient de cele descrise, as milita pentru remestecarea ideilor, chiar si foarte bine legate.

15 Koh Rung 25

„o sa devin batran si eu intr-o zi”

Poate totusi nu sunt ceea ce par.

Recomandarea de film este un film din cinematografia franceza, pe care sa-l dam factor comun pentru filmele franceze de prim rang – A bout de souffle, din 1960. Chiar si cu destula modestie, se poate spune despre filmul aceasta ca este un film foarte bun. In realitate insa, are din poezia pe care trebuie sa o arate o arta, precum cinematografia, dar si din realitatea din care e desprins. O capodopera, de vazut si revazut, atata timp cat gandesti tanar.

mihai


Responses

  1. Ah.. Godard.. ma bucur ca filmele „noului val” si ale tineretii mele cinefile sunt rememorate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii