Postat de: Mihai A. Pop | Noiembrie 25, 2012

Paradoxul alphamale

In economia lumii moderne exista un concept de homo economicus, pentru a explica faptul ca in legatura cu resursele omul are o anumita logica pe care o aplica.

Evident e o teorie gresita, pentru ca se bazeaza pe o utopie, dar cum economia nu e intocmai o stiinta exact prin faptul ca pleaca de la concepte utopice, are multe de descoperit, pentru a deveni intr-adevar o stiinta. Si oricum cand va deveni o stiinta, va avea mai multe in comun cu medicina (sociologie, pshihologie, neurologie, comportament etc.), decat cu matematica sau fizica, cu care se doreste atat de mult asemanarea.

Intre ariile de cunostiinte pe care le dezvolta, economia include pentru discutia de azi si managementul, sau pseudo-stiinta organizarii productive a gruparilor de oameni in scopuri economice (definitia e data de mine).

Intre ele un concept de leadership, este puternic trambitat, si probabil a ajuns la urechile multora dintre voi, si i se da un aer mistic, cu rezultate magice, cu origini innascute, dar cu rezultate negresit pozitive.

Aici paradoxul – conceptul de leadership, se bazeaza sociologic pe conceptul de alphamale, care sa conduca ceva pentru ca detine anumite puteri, adevaruri, dreptati, sau alte abilitati, fie ele obtinute chiar si doar prin noroc. Spun ca aceste atribute sunt speciale, doar prin comparatia atributelor cu cei din jur, si nu sunt perfect adverate in orice situatie (exemplu un bun vorbitor in public, e bun fata de un grup de colegi, dar poate fi mai slab decat un actor).

Totusi in acelasi timp, cerinta economica a societatii e independenta mentala a individului, utilizarea liberului arbitru, capacitatea de a judeca independent si de a-si indeplini visele… pai asta nu e tot un fel de alphamaling? Doar ca de data asta fiecare trebuie sa fie cel mai bun.

Da, e posibil ca fiecare dintre noi (barbati sau femei) sa fie in instante in pozitii de alphamale in care sa determine multimea, insa nu e posibil ca o intreaga societate, aparent dezvoltata, sa creeze un echilibru pe un paradox – nu se poate sa fie in acelasi timp cate un leader, dar in acelasi timp toti sa fie leaderi, si pe asta sa se bazeze un echilibru social-economic.

Pentru recomandarea de film de azi, facem o reteta complexa, aducem cinematografie pseuo-istorica, Kurosawa, Shakespeare, si le amestecam incet jumatate de film la foc mic, pentru ca in a doua parte a filmului sa traim revelatii asupra filmului, dar si asupra noastra, intr-un mod aproape magic. Inainte de prima vizionare filmul imi creease deja asteptari substantiale, ce aveau sa fie mult depasite de vizionarea efectiva – Ran, din 1985.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii