Postat de: Mihai A. Pop | Septembrie 26, 2012

Cum sa devii inteligent in 4 pasi

Cum sa fii inteligent… e simplu, un program in 4 pasi

In primul rand trebuie sa vrei sa fii inteligent, apoi trebuie sa inveti cate ceva astfel incat cativa sa te considere inteligent, apoi trebuie sa te pozitionezi in mentalul colectiv ca inteligent, si sa ramai acolo. Perfect simplu as zice.

Dar cum diavolul se ascunde in detalii, lucrurile nu sunt chiar simple pana la partea cu „sa ramai acolo”. De dorit sa fii inteligent, cred ca cei care vor asta, chiar e usor de bifat; apoi de invatat, toti invatam, unii mai incet, altii mai repede, dar per total, intelectual ne deplasam de la ignorant la mai cunoscator, deci si asta e usor de vizualizat cum se face; pozitionarea in mentalul colectiv ca inteligent, este si ea relativ simpla pe un plan, tine de norocul de a fi remarcat, si fiecare dintre noi suntem mai buni decat majoritatea altora la cate ceva, chiar daca majoritatea lucrurilor sunt triviale.

Insa „sa ramai acolo”, aici sta un scop de viata, pentru ca sa fii inteligent in mentalul colectiv, asta inseamna ca trebuie sa fii inteligent si in mentalul individual (in mintea ta), si asta tot timpul.

Si acum partea cu umorul negru… cei 4 pasi, sunt intr-adevar 4, insa nu sunt chiar simpli. Insa e utila revelatia ca elementul esential de la primul pana la ultimul pas pe care-l poti controla e pasiunea – combinatia intre vointa si determinare – ca sa vrei sa devii, sa devii si sa cresti in continuu, asta e secretul.

Plasarea in mentalul colectiv tine de hazard, dar stim cu totii persoane mai putin inteligente ca noi plasate de mentalul colectiv in pozitii de importanta sporita, deci si asta poate fi relativ simplu, insa pasiunea e cheia.

Zidul iluminarii; Bodhgaya

Aproape ca as fi vrut ca pentru acest subiect sa recomand o carte, dar ma abtin, motiv pentru care propun un film de Dreyer, exceptional, o compozitie intre sculptura, pictura si teatru, facuta in video mut, si care bine acompaniat cu muzica, aduce un festin emotional – La passion de Jeanne d’Arc, din 1928. Printre primele filme mute, care au rupt ceva in mine.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii