Postat de: Mihai A. Pop | August 29, 2012

Un compliment

N-am stiut niciodata prea bine ce sa fac cu complimentele.

Pe de o parte eram prea timid sa le acord, sa le aduc si n-au prea avut norocul sa iasa din gura mea pentru o foarte mare parte din viata mea. Asta pana cand m-am maturizat intr-un final, si am ajuns la opinia ca niciodata nu e prea tarziu sa devii mai bun, chiar si in utilizarea complimentelor, asa ca acum acolo unde cred ca sunt meritate, mai pot rupe din mine un compliment.

Pe partea cealalta eram prea mandru, si orice compliment ce-mi era adresat il primea un perete. Nu stiam ce sa fac cu ele, deci nu ma bucuram de el, si nu faceam dreptate nici acelor ce dovedeau puterea de aduce un compliment.

Nu pot spune ca lucrurile s-au schimbat in totalitate, inca sunt ucenic in folosirea instrumentului, insa totusi sunt pe calea cea buna.

Deunazi intr-una din zilele toride ce parjoleau Bucurestiul, mergeam imbract la multe ace la o intalnire cu autoturismul decapotabil si decapotat al Partenerei de departament, impreuna cu ea si o colega de birou.

La unul dintre stopurile din Cotroceni, o doamna dintr-o masina de la stop imi face un compliment, si ma intreaba daca chiar si pe vremea asta sunt ok, cu sacou, cravata, si totusi lasat in soare… inedit zic, sa ti se faca un compliment gratuit, clar gratuit ca eram insotit, si clar compliment pentru ca nu era malitios… De data asta l-am primit cu toata fata, asa incat si doamna ce ma complimenta-se sa se bucure de bucuria mea.

Astfel de mici momente fac ca viata noastra, oricat de oricum ar fi, sa fie mai frumoasa. Si abia acum am realizat rolul social al complimentelor bine primite.

„Esti foarte frumoasa!, pot sa fac o poza cu tine?”

Cand e sa aduci complimente din filme, marea majoritate par puerile, copilaroase, chiar de-a dreptul stupide, insa sunt si unele care raman si mult peste timp. E unul la care ma gandesc cand ma gandesc la cineva pe care-l apreciez, atunci cand persoana este cel mult la fel de in varsta ca mine, si mai micuta, merge doar pentru fete.

Here’s looking at you kid!

Intraductibil.

Pentru filmul sursa, recomand cu caldura Casablanca, din 1942, Humphrey Bogart si Ingrid Bergman, sub directia lui Curtiz, intr-o poveste neverosimila, dar foarte romantica. Filmat departe de Maroc, dar cu o poveste aproape de noi.

mihai


Responses

  1. Pe de o parte eram prea timid sa le acord, sa le aduc si n-au prea avut norocul sa iasa din gura mea pentru o foarte mare parte din viata mea. Asta pana cand m-am maturizat intr-un final, si am ajuns la opinia ca niciodata nu e prea tarziu sa devii mai bun, chiar si in utilizarea complimentelor, asa ca acum acolo unde cred ca sunt meritate, mai pot rupe din mine un compliment.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii