Publicat de: Mihai A. Pop | August 22, 2012

Tranzitivitatea din povestea noastra

Gramatica limbii romane cunoaste tranzitivitatea verbelor, dar asta deja e o regula careia greu ii mai putem gasi logica, ramanem doar cu o explicatie.

De ce [a râde] – râd e corect, si ma râd, nu e? O sa fie multi in stare sa foloseasca instrumentele logicii gramaticale sa dea explicatii, dar nu cred ca e suficient.

Am descoperit acceasi diferenta intre exprimare si comunicare, iar asta fiind despre oameni, nu concepte si idei, e mult mai palpabila.

Diferenta o face modul prin care o fac cele doua verbe desi ambele suporta tranzitivitate gramaticala, conceptual exprimarea e mai larga decat comunicarea prin faptul ca ma pot exprima prin lucruri care nu sunt efectul meu.

Adica pot sa ma exprim si prin cu ce ma imbrac, prin ce muzica ascult, ce filme vad, ce locuri frecventez etc., insa de comunicat ma comunic doar prin lucruri care sunt ale mele, fie ele de imprumut temporar (anumite idei), fie proprietatea/creatia mea.

Aici e tranzitivitatea, cand verbul (actiunea) face ceva prin intermediul a ceva, altceva decat al tau.

Si cum limba romana, si gramatica ei deopotriva, e un pic ingropata in lumea lui Voltaire, adica n-a ajuns pe deaintregul in lumea de azi, inca mai include concepte de genul tranzitivitatii.

[Eu ma râd devine corect daca eu sunt sistemul de comanda si corpul e instrumentul pe care-l folosesc… dar in filozofia moderna si corpul meu e tot un instrument, destul de personal, dar tot un instrument]

Suntem prea inclinati sa fim expresivi, dar in acelasi timp sa nu fim comunicativi, putem sa indicam lucruri care ne definesc, dar suntem prea putin in stare sa ne comunicam singuri.

Sunt constient ca asta deja e o masura a societatii curente, in care ne exprimam prin achizitia si posesia de lucruri, insa tendinta recenta de a cumpara distractii, se poate trasforma spre directia achizitiei de experiente, si astea raman ale noastre.

In final vreau sa spun ca in devenirea noastra ca oameni, o colectie de amintiri, o tolba de experiente, povestea noastra, ideile si idealurile noastre, sunt mai mult decat oricate caramizi, bucati de tabla, hartii, fibre textile, zerouri, pumni de nisip si roabe de pamant. Insa un echilibru trebuie cautat.

Am cautat un film care sa reafirme viata intr-un echilibru mai bun, dar am gasit mental doar filme care prezinta excesele si placerile pentru fiecare dintre parti. Asa ca am dormit pe idee cateva nopti, si am gasit un film despre devenire, despre cautarea echilibrului – About Schmidt, din 2002, un film extraordinar interpretat, cu un scenariu solid, si care desi adresat unui anumit public, va gasi in fiecare din noi intelegere.

mihai

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii