Postat de: Mihai A. Pop | August 6, 2012

Cartierul se reinventeaza

Locuiesc in Giulesti-Crangasi in ultimii 3 ani, insa am locuit aici si cand aveam 3 ani, si intre timp am mai tot trecut pe aici destul cat sa vad cateva etape in dezvoltarea cartierului.

Inainte de ’89 era un cartier de muncitori, cu blocuri inalte in fata carora abia daca se parcau cateva masini. Cu putine autobuze, si alea extra-pline, putin rupt de Bucuresti pana la venirea metroului.

Imediat dupa revolutie a devenit un loc al golanilor de cartier, direct influentati de clubul de fotbal, de tiganii mai de la periferie si de lipsa de educatie si control generalizata.

In perioada respectiva un numar de imigranti somalezi si-au gasit casa in cartier, si impresia de cartier de mana a treia era definitiva, eticheta e greu de dezlipit si azi.

Abia dupa anul 2000 a inceput sa se curate, sa dispara golanasii (ei n-au disparut, au devenit oameni de familie, cu alte preocupari in lumea capitalista), sa se reduca numarul de pierde-vara de prin fata scarilor cu ideile lor de pissing space si gurile deformate de la fluierat si mancat seminte.

Schimbarea atunci a venit treptat, nu rapid, dar a fost decisiva, pana in 2008 procesul se terminase – ce s-a intamplat a fost internetizarea cartierului, ceea ce s-a terminat prin crearea unei din cele mai puternice retele de cartier C-zone, la nivelul anului 2010 vanduta catre RDS. Nu stiu sigur ce s-a intamplat insa am banuit ca noua generatie care trebuia sa iasa la meci, la scara blocului si pe strada, au intrat in jocuri de CounterStrike online, si restul e istorie.

Acum cartierul se reinventeaza din nou, daca intreaga miscare de sanatate este inceputa in Bucuresti de vreo 4 ani, anul asta clar a inflorit si aici, nu numai ca nu mai sunt luati la misto cei cu bicicletele, deja exista grupuri organizate de sportivi, exista un numar semnificativ de joggeri pe malul lacului, si salile de sport sunt la cautare, pana si cainii s-au obisnuit sa nu mai latre…

Cred ca in cele cateva cuvinte, mai multe cartiere bucurestene se pot regasi, asa ca usor intreaga tranzitie se apropie de incheiere, si ne apropiem de o noua normalitate.

Alt cartier, alt oras, alta tara, alt continent, insa schimbarea mentalitatilor ne apropie

Recomandarea de film a fost un exercitiu foarte complicat pentru ca sunt atatea filme ce contin o latura sociala, de multe ori legata de cartier, dar am decis sa aleg un film dintr-un cartier romanesc, cu o poveste romaneasca, cu un final romanesc, ce face dreptate unor povesti surde din cartier, mai mult decat majoritatea filmelor ce fac referinta la un cartier sau altul, si care in special se axeaza pe povesti sonore. Am ales pentru voi Niki Ardelean, colonel in rezerva, din 2003, un film greu de inteles pentru cei neacomodati cu cultura locala, insa un film tragic pe care l-am gasit veridic, desi momentele comico-tragice sunt frecvente.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii