Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 26, 2012

Eu nu-mi botez copii

Stiu ca multi dintre cititorii acestui blog sunt botezati crestineste, desi asta de fapt acopera in general doar ritualurile bisericii ortodoxe romane, chiar eu fiind supus acestui tratament. Si mai stiu ca in general religia e un subiect tabu pentru multi, si, ciudat, si pentru mai multi casatoria la biserica si botezul copiilor e si mai tabu.

Nu o sa incerc sa diferentiez ce inseamna asta fata de botezarea crestineasca ortodoxa, sau chiar fata de botezarea crestineasca, ma voi opri doar prin a spune ca sunt diferite, nu doar in forma, ci mai ales in fond. Si chiar daca fondul ar fi respectat, oricum e greu de rationalizat utilizarea religiei, asa ca nu o sa ma explic prea mult.

Totul a plecat de la faptul ca eu sunt crestin, si sunt asta de dinainte sa ma stiu pe mine. Niciodata in viata mea nu am avut realmente capacitatea de a decide asupra a ce sunt eu din punct de vedere spiritual si frustrarea asta nu vreau sa o regaseasca si copii mei. Adica eu am decis, dar stigmatul ramane.

In nenumarate randuri am primit argumente logice cu privire la botez si la casatoria la biserica, dar nu cred ca o discutie despre spiritualitate si prieteni imaginari se poate purta la un nivel logic. Apoi sunt argumentele morale, ca e bine, ca nu e bine, dar iar nu pot sa accept ca asta ar fi nivelul ideal la care sa se poarte discutia, in primul rand ca istoric nu se dovedeste ca cei care sunt supusi sau nu li se intampla fie una sau fie alta.

Asa ca in concluzie eu nu vreau sa aplic superstitii schizofrenice legate de prieteni imaginari asupra copiilor mei, insa le voi lasa libertatea sa decida singuri daca asta este ceea ce ei isi doresc de la viata, si le voi respecta dorinta, oricare ar fi ea. Cu placere.

Imi imaginez ca e mai greu sa iti lasi copii sa faca ce vor la o anumita varsta, insa daca nu pot face ce vor pentru ca tu le-ai limitat optiunile, devii responsabil pentru distrugerea viitorului lor intr-o masura, si niciun parinte nu vrea asta.

Si cand te gandesti ca faci atatea pentru copilul tau… nu cumva faci prea multe pe care nu le gandesti?

Intelepciunea

Ca o poezie sordida despre efectele societatii degradate a adultilor asupra copilariei, deja infectate, a unor copii ce puteau fi ca orice alti copii, dar n-au sa ajunga sa devina nicioadata, va recomand Gummo, din 1997, un film dur, ce pune un cosmar in imagini poetice, si-i da din cand in cand un pic de candoare, doar pentru a-l abuza mai mult la urmatoarea scena. Un film care te mistuieste mult timp dupa ce l-ai parcurs.

mihai

PS Articolul acesta e de departe articolul care asteapta de cel mai mult timp sa fie publicat, tocmai pentru ca e controversat, insa exact in acceptarea diversitatii declarate consta esenta definirii curente a umanitatii.


Responses

  1. Nu cred ca este o problema mai mare decat altele. Chiar daca esti botezat crestin presupun ca asta nu inseamna ca nu iti poti reorienta privirile religioase.

    Ia spre exemplu limba pe care o vorbesti: pe rationamentul explicat de tine un parinte ar trebui sa nu isi invete copilul sa vorbeasca pana cand nu este destul de matur incat sa aleaga ce limba vrea sa vorbeasca.

    Religia in care esti botezat face parte dintr-un ansamblu cultural pe care nu poti sa il alegi: iti este dat prin nastere. Ansamblul cultural care ti-a indus o religie este acelasi care ti-a permis sa te dezvolti in asa fel incat sa il poti pune la indoiala si eventual sa il imbunatatesti.

    Revenind la religie – din cate imi aduc aminte baiatul ala sculptat in piatra din poza articolului vorbeste despre viata ca un drum. Startul si sfarsitul sunt mai putin importante decat pasii pe care ii parcurgi.

    Concluzionand botezul intr-o anumita religie nu mi se pare atat de important ca intelegerea preceptelor pe care le propavaduieste, diferentierea intre religie si credinta sau descoperirea sinelui. Daca ai ajuns in punctul in care pui la indoiala botezul ca lipsa de alegere inseamna ca nu este atat de important pentru tine deci nici nu te-a afectat atat de mult.

    Exista alte institutii care ingradesc libertatea de alegere mult mai mult decat religia. In secolul acesta insa, religia pare sa fie tinta preferata. Credinta este un tabu. Nu il putem cuantifica pe Dumnezeu deci nu il acceptam. Pentru ca daca l-am accepta am face abstractie de religie si am cauta mai departe de simbolurile precim este botezul.

    • Mihai. Ai dreptate, ca e o problema ca altele, poate mai mica, poate mai mare. Insa cand rezolvi problemele, iei cate una pe rand, si incerci sa le rezolvi, iar lupta cu superstitiile este o intreaga ratiune a realitatii umane, asa ne dezvoltam, asa descoperim, asa capatam incredere, asa progresam ca animal filozofic, luptandu-ne cu ce nu intelegem si cu ce credem ca intelegem si nu e asa.

      Nu vreau sa spun ca asta e problema cea mai mare, pentru ca nu e, nu vreau sa spun ca niciun individ nu poate iesi din paradigma asta, pentru ca sunt unii care reusesc, insa nu e de neglijat ca circa jumatate dintre noi n-au reusit, si tot cam tot atatia cred in horoscop, si probabil peste 90% sunt incatusati in superstitii mai mici sau mai mari.- plec de la bataia in lemn, trecerea pisicii neagre si nu mai termin.

      Asa ca eu duc o lupta de lamurire in partea asta. Si nici macar nu tin sa am dreptate, doar sa aduc semne de intrebare la fileu, in speranta ca indivizii isi vor da singuri anumite raspunsuri.

  2. Mihai, din liceu mi-a ramas ideea ca – la baza – religiile sunt aceleasi, adica au acelasi tel comun si aceleasi valori fundamentale. Recomand piesa asta, in special parabola inelului din actul 3. http://www.gutenberg.org/ebooks/3820

    Altfel spus: este important sa facem distinctia intre credinta si obicei/ritual. Ritualul botezului e discutabil si se face la peer pressure (si cred ca asa o sa si ramana). Credinta este insa la mintea si sufletului fiecaruia si tinde doar asimptotic spre o religie sau alta, in functie de preferinte si stadiul de viata.

    Ai dreptate cand spui ca sunt teme sensibile.

    • Am sa citesc piesa, si pentru asta voi reveni atunci – e coada lunga la carti de citit🙂

      Distinctia intre ritual si credinta cred ca clara. Una dintre problemele cu care ma lupt la nivelul ideilor esta distinctia intre credinte.
      Pe de o parte mintea noastra este conceputa sa rationalizeze o lume foarte complexa in sisteme pentru a o intelege, asa ca in noi credinta este probabil diferita de fata de credinta in orice alt animal – si nu vad nicio lighioana creand un sistem de credinte atat de complex ca al nostru. dar din aceasta complexitate se ascunde „diavolul”. Credinta unui sarpe ca prinde un soricel, ca va gasi o consoarta, ca va gasi un loc de odihna si ca va vedea ziua de maine, e bazata pe sansa si pe definitia intrinseca de fiinta (supravituire, adaptare, inmultire), sau pe certitudini pe termen scurt prin inductia a „cum a fost asa va fi”.

      Umanitatea vrea mai mult, vrea ca sansa/norocul sa fie cat mai mult exclusa din credinta, vrea sisteme, solutii recurente, intr-un cuvant certitudini.
      Asa ca orice credinta umana construieste certitudini, care mai de care mai interesante, mai reale, sau mai fantastice – credinta ca raspunsul asta se va publica este similar cu cel al sarpelui, insa credinta ca voi trai dupa ce voi muri (?!?!?) este tipic umana.

      Sistemele de mituire a constientului cu iluzia certitudinii reprezinta adevaratul meu inamic, sistemele religioase (toate) sunt doar seturi de astfel de sisteme care au ajuns foarte prolifice. Totusi nu religiile trebuie blamate in totalitate, pentru ca pe langa astfel de greseli (mai sunt si alte „magii”), unele creeaza si cadre individuala/sociale utile la anumite momente in timp.

  3. Banuiesc ca daca poate alege intr-un moment ulterior daca si in ce religie vrea sa fie botezat, la fel de bine o poate si schimba pe cea cu care l-au „inzestrat” parintii daca vrea.

    Adica, fie ca il botezi tu acum crestin si el o sa decida sa devina musulman la 21 de ani, fie ca nu il botezi deloc si o sa decida ca vrea sa fie musulman tot atunci, e cam acelasi lucru. Religia se poate schimba, din cate stiu🙂

    Teoretic, botezul la scurt timp dupa nastere ar trebui sa fie mai degraba un semn al impartasirii unor valori pe care tu vrei sa i le inspiri, in cadrul educatiei. De exemplu, ca e bine sa nu omori animale, chestii de genul asta. Oricum aceste valori sunt similare in multe religii, asa ca din nou nu cred ca ar fi un issue🙂

    • Eu sper ca el va vrea sa aibe o credinta bazata pe realitate si imaginatia lui, si mai putin pe realitati trecute si imaginatiile altora. Asa ca nu ma frizeaza o religie in detrimentul alteia – chiar daca eu cred ca budismul pur functioneaza cel mai aproape de doleanta asta, tot vine cu limitari ale unei „iluminari” bazate pe informatii mult limitate comparativ cu timpurile noastre.

  4. In societatile foarte traditionaliste (cum inca e Romania), oamenii actioneaza mecanic, conform riturilor, fara a gandi critic la actiunile lor. Traditiile sunt obiceiuri mecanice si/sau metoda de divertisment. La fel si in cazul botezului. Multa lume boteaza copiii nu fiindca chiar au credinta, ci fiindca „asa e bine”, „sa nu se supere rudele”, „sa nu rada lumea”, etc.

    Eu nu neg posibila existenta a unei entitati supranaturale, insa nu pot crede in religii orbeste (desi am fost botezata din pruncie in religia ortodoxa); religiile sunt doar produse culturale. Asadar, este intelept sa le chestionam, sa le analizam critic, nu sa le aplicam orbeste si mecanic.

    Referitor la botez, nu imi place ritul botezului in religia ortodoxa. Mi se pare primitiv si nemilos. Am vazut pe internet video cu tehnici oribile de scufundare a copiilor, cu capul in jos si neacoperiti la nas, gura. De fiecare data, copiii ies din acea caldare (cristelnita) speriati si plangand. Alte tari mai evoluate ar considera asta o salbaticie, poate chiar un abuz. In tarile din est (Romania, Rusia, Bulgaria), unde predomina religia ortodoxa, asa ceva este vazut ca absolut normal (desi au existat cazuri de copii care au murit inecati dupa botez sau care au trebuit resuscitati.)

    De asemenenea, mai sunt niste practici neigienice, ca impartasania cu lingurita pe care pune gura tot cartierul/satul, puparea icoanelor pe care le pupa sute sau mii de guri, etc.

    Unele religii refuza sa se reformeze si raman ancorate in traditii primitive ale caror motivatie o apara cu inversunare.

    Eu am trait in diverse tari straine si am cunoscut diversi oameni (inclusiv dintre cei care nu mai practica botezul si nici alte traditii religioase). Deseori, numai vazand si traind printre alte culturi incepi sa constati cat de ingraditoare poate fi o anumita cultura nedeschisa la nou. Nu te lasa sa concepi ca poate exista si alt mod de viata! Esti limitat de comportamentul mecanic si intolerant al celorlalti compatrioti. E greu sa fii si sa actionezi diferit cand societatea se comporta diferit fata de tine, dar e mult mai usor in societati cu care te identifici mai mult.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii