Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 22, 2012

O zi cat o luna

Exista o vorba care zice ca nu aduce anul cat aduce clipa, aici referindu-se doar la noroc.

Insa adevarul e ca poti contrage experienta unor perioade lungi de timp in mult mai putin timp.

Practic sambata dupa un trezit matinal, am plecat in Baneasa cu bicicleta unde am fost sa ma uit la show-ul aviatic de pe Baneasa de unde am plecat la ora 14.00, stat doar in soare si fara prea multa adiere. Show-ul a fost intr-adevar interesant, insa dupa stat 4h+ in soare orisicine se resimte.

Despre show nu am prea multe de spus, multe fiind deja in presa, insa una peste a alta a fost ok din punct de vedere al performantelor si organizarii.

Pentru o ora am luat o pauza de masa, pentru ca apoi sa plec calare pana la Izvorani, unde la comitetul olimipic sportiv se afla una dintre cele mai bune piscine din Romania, fara sa mentionez ca arareori exista concurenta. Deci dupa 4 ore de stat in picioare am mai adaugat 1.5h de pedalat prin soare.

Apoi in dorinta mea de a-mi face baremul de 3km inot, imediat dupa kilometrul 2 am avut un carcel foarte dureros care m-a facut sa inchei socotelile.

Dupa ce m-am relaxat, si am reinvatat sa merg, am luat-o inapoi spre Bucuresti calare, inca 1.5h de ciclism. Am facut o vizita la parinti, unde am luat si cina, si apoi direct spre casa, unde o soferita mi-a luat calea si in afara de ceva vopsea de pe masina ei a mai provocat si ceva vopsea la mine pe cot… Oricum incidentul a fost minor, dar arata ca putini soferi inteleg fragilitatea unui biciclist, si conduc in acelasi fel, ca intr-un trafic cu automobile.

Ajuns acasa am numarat ranile, si sunt bronzat in exces, cu un carcel, ranit in cot, o durere surda in zona lombara, si per total extenuat… dar efortul niciodata nu te lasa nemultumit, asa ca ma taie un zambet😀

Deci intr-o zi – 4h de plaja in picioare, 75km pe bicicleta si 2.1km inot… nu chiar cat intr-o luna, dar oricum destul.

Cu calutul la niste haiducie prin munti

Am ales un film greu, care imbina povesti complexe despre viata, cu realizarea prin sport – Rocco e i suoi fratelli, din 1960, un film foarte bun ce rasplateste momentele de constructie a naratiunii printr-un festin. Recomand cu caldura.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii