Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 12, 2012

Placerea despartirilor

Ma gandesc ca am auzit de atatea ori scuze aparente de tipul: nu-mi plac despartirile, dar care in opinia mea sunt doar un mecanism lingvistic preluat ca tic mental total nemestecat si repetat in momente de stres asociate cu despartirile.

Am facut o afirmatie grea acum s-o demonstrez.

Incercati sa gasiti pe cineva cui ii plac despartirile, apoi intelegeti-l si apoi puneti-va in pantofii lui. Cum n-ati gasit unul caruira sa-i placa despartirile? Trebuie sa fie unul acolo, undeva.

Cred ca ar fi un eveniment patologic daca am cunoaste un astfel de individ, desi sunt sigur ca pe undeva, printr-o odaie capitonata locuieste unul, totusi nu ma astept sa fie v-un apropiat de al nostru, si cu atat mai mult sa fie extraordinar de greu de stereotipizat.

Prin asta as concluziona ca nimanui nu-i plac despartirile, adica asta mai presus decat mirosurile pestilentiale (care aparent sunt pe gustul unora) sau dorinta de sinucidere, ceva mai mediatizata recent.

Asadar neplacerea despartirii e un truism, altfel daca placerea ar prevala, probabil ca n-am numi-o despartire.

My 2 cents.

Totul a venit incercand sa mai inteleg din ce mai zic eu… si zic multe lucruri pe jumatate mestecate, sau mai putin, asta fiind unul.

Ca recomandare de film va propun o despartire, intr-adevar atipica, dar cu siguranta captivanta – Eternal Sunshine of the Spotless Mind, din 2004, un film despre care nu vreau sa spun multe, doar ca merita vazut, chiar daca la o prima impresie – adica nume, actori sau regizor nu va prinde, e mult mai mult acolo decat doar atat.

mihai


Responses

  1. Si totusi ar putea exista. Ma gandesc strict la despartirile cu acordul comun al partilor si in beneficiul amandurora.

    • Adica vorbesti de genul de despartire in care nu mai exista realmente apropiere, despartirea consumandu-se acum mult timp, doar ramanand ceva oficialitati de facut? accept speta, dar daca te gandesti la oricare dintre indivizii care au trecut printr-o despartire de comun acord asa cum o vezi tu, niciunul dintre ei n-au sa poata generaliza la „imi plac despartirile”, motiv pentru care inca un astfel de individ, cu probleme patologice ramane abscons.

  2. Imi place subiectul acestui post. Imi place mai ales pentru ca ma pasioneaza subiectul. Eu l-am dus chiar mai departe:
    „Despartirea la romani”
    Ai observat cit de mult dureaza pina romanii pleaca de undeva ? Cit timp dureaza si in cite moduri isi iau la revedere ? Si la usa si la poarta, si se pupa si se imbratiseaza, si-si mai spun un banc, isi mai deapana o poveste, unul se mai duce la baie, altul isi aduce aminte ca si-a uitat telefonul undeva, picture this, picture that.

    Filmul „Eternal Sunshine of the sportless mind ? Unul din filmele pe care le-as lua cu mine pe o noua planeta sau pe insula pustie.

    De vazut foarte des.

    Imi place cum scrii si ce subiecte alegi. Am sa revin.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii