Postat de: Mihai A. Pop | Aprilie 12, 2012

Lesa tehnologiei

In ziua de azi in urma progresului care a vandut „Tehnologia va reduce si elimina munca ca efort uman” si „Telecomunicatia va aduce oamenii mai aproape”, am obtinut rezultate exact pe dos.

In opinia mea, nu am impresia ca muncim mai putin, ci doar ca muncim altfel, poate intr-un mod mai putin semnificativ pentru modul in care suntem noi construiti – si anume in loc sa muncim cu fizicul, muncim acum mult mai mult, pana la absolut total cu mintea.

Cat despre cat de apropiati suntem pentru ca ne-ar fi adus mai aproape tehnologia, eu am un mini-test pe care-l servesc tuturor celor care traiesc in tari mai dezvoltate, dar si mai putin dezvoltate, si cu care pot vorbi astfel de subiecte.

Si anume, ii intreb cu cati prieteni petrec timpul liber, cam de cate ori pe luna/an, si cat de usor le e sa isi umple casa cu oameni cu care pot vorbi despre orice, dar nu despre nimic. Din observatiile mele am dedus ca o societate cu cat e mai dezvoltata, cu atat izoleaza munca individului de viata personala, iar viata personala este redusa la familie, si un numar de prieteni restrans la 4-6 (adica mic), iar cunostintele… acestea sunt importante doar pentru dezvoltarea profesionala, si atat. Spre cealalta latura a spectrului, avem culturile (considerate ceva mai subdezvoltate) in care numai familia apropiata are mai mult de 6 membri, iar numarul de prieteni apropiati este in zona a 15-20, practic intreaga viata a individului nu cunoaste o diferentiere profunda intre viata personala si viata profesionala, dar nici tehnologia nu joaca un rol prea important.

Societatea romaneasca este intr-o tranzitie intre partea a doua, si prima parte, iar influentele sunt din ce in ce mai puternice sa existe o diferentiere clara intre viata personala si cea profesionala, in incercarea de a crea omul cu 2 vieti!

Asadar am ajuns, sau ajungem, niste sclavi ai tehnologiei, nu putem face mai nimic decat prin intermediul tehnologiei, de la calculator, automobil, pana la telefon, internet, de acum fiind tinuti in lesa tehnologiei nemaiputand face nici ce faceam inainte in lipsa utilajului, si dau cateva exemple:

  • nu mai putem tine minte numere de telefon
  • nu mai suntem in stare sa facem operatii matematice simple mental
  • nu mai putem ajunge aproape nicaieri pe jos
  • sa comunici cu cineva inseamna de prea multe ori doar voce telefonica

In final nu e rau si nu e neaparat bine, insa sunt schimbari care dezvolta the new me, diferit, cu probleme fizice diferite (te doare spatele de la stat pe scaun), cu probleme psihice diferite (primesti prea mult spam!), si care merg prea aproape de o definitie a fericirii in afara ta, prin tot felul de instrumente care iti cresc anumite valente, pe cand, in opinia mea, fericirea e in interiorul tau.

PS. Sa-ti reamintesc meschin de un stres comun – „Mi se descarca telefonul! Ma lasa bateria!” Stii despre ce vorbesc… te afli in lesa tehnologiei.

Doua picioare scurte si atata spatiu...

Ca recomandare de film aduc un film care e ca o reclama la antireclama, interesant compusa insa foarte intepatoare – Surplus: Terrorized Into Being Consumers, din 2003. E mult spus documentar, si chiar daca cuprinde si instiga la anumite actiuni la care nu subscriu, si chiar tonul este involutiv, totusi ridica la fileu cateva intrebari valide – raspunsul lor nu-mi place insa, totusi intrebarile raman.

mihai


Responses

  1. Imi place. Insa tehnologia care ne face prizonieri ne permite in acelasi timp comunicarea cu cei dragi din locuri care altfel nu ar fi posibile.

    Extinzand analiza, vei vedea ca aceasta capacitate de comunicare intarzie procesul de integrare a emigrantilor in noile tari de destinatie, anturajul virtual compensand lipsa anturajului fizic.

    O alta observatie este ca diminuarea activitatii fizice in tarile avansate tehnologic inseamna si costuri crescute de asistenta medicala. Daca adaugam la acest lucru si cresterea duratei de viata a populatiei si imbatranirea acesteia ajungem la niste cifre de-a dreptul ametitoare.

    Poate cel mai dramatic astect pentru mine al tehnologiei actuale este cum aceasta afecteaza dezvoltarea sociala a copiilor de astazi. Copiii de astazi socializeaza, se joaca, invata virtual. Ca adolescenti se vor indragosti virtual.

    Daca astazi inca vorbim de viata dubla, pe viitor nu vom mai avea aceasta „problema”. Vom avea o singura viata, insa nu a noastra.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii