Postat de: Mihai A. Pop | Februarie 21, 2012

India – Religiile si spiritualitatea

Pentru unii India e definitia pe care o dau unui taram al muzicii, altii unui taram al mancarii, altii unui taram de unde provin tiganii, dar cei mai multi il recunosc ca pe un taram al spiritualitatii, si ce dreptate au acestia din urma!

Indienii ca atare nu sunt spirituali extrovertiti, asa ca daca vrei sa te imbibi de intelepciune si benevolenta ai face bine sa vii cu ea de acasa si ti-o exerciti aici, lucru pe care l-am observat destul de repede si noi. Totusi daca vrei sa te eliberezi de cele lumesti nu am intalnit un loc mai bun, in hinduism, jainism si budism idealul suprem este sa te detasezi de toate obiectele materiale si sa traiesti doar din oferta pamantului si a bunavointei externe (fie divine, fie umane – depinde de religie).

Totusi am vorbit de religii, iar cand vine sa discutam despre asta e imposibil de dat niste definitii, pentru ca daca crestinismul este o religie – adica are o singura poveste, peste care au crescut traditii si ritualuri, hinduismul nu este in acelasi fel o religie, ci mai degraba un sistem de operare, in care o sumedenie de religii ce au in comun un miez de credinta incearca sa se influenteze si sa vina cu noi povesti, ritualuri, practic o religie biologica, organica.

Dar totusi sa revenim cu cativa termeni, in care sa definim intr-un mod autist actorii principali:

  • Hinduismul – acest sistem de operare a religiilor este considerata de noi o religie politeista (desi functioneaza punctual ca la noi, practic cu maxim o triada de zei importanti, si restul secundari – ca sfintii nostri, doar ca zeii importanti se mai rotesc in functie de enoriasi si loc), o religie antica cu vreo 7000 de ani sub centura, care a creat castele care au devenit sistemul social de control, care se bazeaza pe mai multe randuri de povesti – cele mai vechi Vedele, dar si multe mai noi gen Ramayana si Mahabharata (un fel de noul si vechiul testament, insa mult mai vechi si deci mai poetice), este o religie total neexpansiva (se poate vedea ca nu s-a extins cu sabia, si nici nu cauta adepti, desi oricine poate urma religia), si oricine poate sa o urmeze cu un minim de cerinte, pentru ca practica este aproape libera din punctul de vedere al presiunii preotilor, insa exista o presiune sociala care nu e de neglijat. Putem vorbi foarte mult despre zei, reincarnarile, avatarurile si vehiculele lor, probabil in numar de mii, asa ca nici macar nu ating subiectul, dar daca este de interes se poate consulta pe wiki, totusi merita notat ca zeii pot fi lucruri de la univers, Gange pana la vaca si soricel, idei sau energii, pot avea atributii conflictuale multiple, pot avea calitati umane pana la perfect divine, se pot supune sau nu timpului, astfel incat sa poata inghiti la nevoie orice religie cu zeii ei, lucru pe care l-au si facut, astfel ca hinduismul este azi mult mai aproape de enorias decat multe alte religii mult mai noi. Hinduismul este urmat de circa 80% din populatie, motiv pentru care este de regasit oriunde. Locurile sfinte sunt atat de multe incat exista realmente turnee ale locurilor sfinte, iar ratiunea lor poate veni din mentionarea din carti sfinte, din evenimente ulterioare cartilor sfinte, sau pur si simplu din amplasamente facile.
  • Budismul – o religie care a aparut in sec 5 BC ca un raspuns la hinduism si inegalitatile sociale aduse de caste, este si o religie care la origine era libera de orice reguli si constructii rituale, de personaje sfinte, astfel era cel mai aproape de o spiritualitate ateista, insa cu timpul i s-au sociat si ei sfinti, temple, calugari si invataturile au fost interpretate. Budismul a fost religia iluminata a hinduismului, si la circa 200 de ani de la creare a ajuns la o masa critica, cat sa fie religia regelui, de altfel a fost religia care a influentat cel mai mult evolutia religiilor antice, si cea care a influentat doctrina crestina si crestinismul ca atare. Totusi dupa succesul initial, avand in vedere ca nu necesita convertire, ci doar dorinta declarata catre sine, hinduismul a suferit el insusi o revolutie, si Buddha a devenit o noua reincarnare a lui Vishnu, iar budismul s-a pierdut total in India, azi nici 1% din populatie nu e budista, si asta se intampla mai ales in zonele cu populatii tibetane, si acolo unde sunt locurile sfinte ale budismului – direct legate de viata lui Buddha (locul nasterii, locul mortii, locul atingerii iluminarii si locul primei cuvantari in public). Datorita faptului ca budismul a fost, si probabil, inca ramas, religia mentalitatilor deschise, este foarte populara – istoric in arealul asiatic si mai nou in toata lumea, asa ca turistii vin in numar mare in India la locurile sfinte.
  • Jainismul – o religie sora budismului ca punct de plecare a fost mai putin de succes, motiv pentru care nici n-a fost absorbita de hinduism, totusi in dezvoltarea ulterioara s-a apropiat ea de catre un hinduism mai radical, si a adus hinduismului vegetarianismul si respectul total fata de viata, astazi are foarte multe in comun cu hinduismul, motiv pentru care capacitatea de a-si retine enoriasii a scazut foarte mult. Jainii sunt azi de regasit in numar foarte mic, practic sub 1% din populatie, insa ca orice minoritate de acceasi nationalitate, sunt aflati in pozitii de varf in ierarhiile locale – acum si istoric.
  • Islamismul – singura religie de import pentru continent, si-a atins aici apogeul ideologic prin ciocnirea la inceput, toleranta mai tarziu si simbioza in final cu hinduismul si budismul intalnit pe subcontinent. Despre islamismul local putem spune ca pentru ultimele 5 secole a fost unul foarte luminat, in masura in care intregul subcontinent a fost majoritar hindus, dar intreaga mornarhie si sistemele vasale erau doar musulmane. Totusi islamismul ca religie ce cauta prozeliti, si care a convertit cu sabia, a ramas doar o religie laterala vietii in India dupa ce la independenta Indiei, Pakistanul si Bangladeshul au luat-o pe cai diferite. Astazi doar 14% din populatie mai este musulmana.
  • Sikhismul – o religie rezultata din realitatea hindusa, dar care a adoptat asertivitatea islamista, de altfel o religie tarzie nascuta in secolele 15-16 AD, este iar o religie pur indiana ce reuneste putin sub 2% din populatie. Am discutat intr-un articol anterior despre barbatii sikh, si acolo spuneam de curajul lor, motiv pentru care au fost folositi ca armata a imperiului britanic.
  • Crestinismul – din punctul meu de vedere o religie de import, insa din punctul lor de vedere, o religie cu radacini locale (presupun ei ca Cristos a fost in perioada lipsa din biblie prin Kashmir la o scoala budista, motiv pentru care ei vad religia respectiva ca fiind locala, la care se adauga si un numar de apostoli care au venit in India exact la inceputurile crestinismului), totusi crestinismul a capatat tractiune ceva mai tarziu, o data cu venirea sirienilor ortodocsi (in zonele de coasta), si mai tarziu a europeenilor. Peste 2% din populatie e crestina, in general catolica sau protestanta.
  • Mai exista comunitati de sionisti, zoroastrieni, dar si multe religii tribale unele de-o varsta cu hinduismul (epoca de piatra), dar pe care nu le-am intalnit, deci nimic de discutat.

Acestea fiind zise, putem usor spune ca India este azi o tara mai ales datorita religiei, care este un liant pentru o mare parte din populatie, mult peste cultura, limba sau istoria comuna.

Asadar pentru ca India sa functioneze, religia trebuie sa aibe un rol foarte inalt, totusi sa fie destul de discreta pentru a nu supara celelalte religii – greseli au mai fost facute – Mahatma Gandhi a fost ucis de un hindus extremist, Indira Gandhi de un sikh, iar conflictele intre hidusi si islamisti au o istorie recenta cunoscuta tuturor. Spunand asta, vreau sa reafirm ca intreaga societate, si religia are aici un rol primordial, este cu precadere non-violenta, deci chiar daca mai exista cazuri de neintelegeri cu scanteie religioasa, asta trebuie pusa in contextul unei alfabetizari in medie de 60% (adica lipsa de educatie) si de populatia enorma. Personal in India atunci cand foloseai atitudinea agresiva latina ieseai imediat in evidenta.

Ca turist am facut cateva observatii (in general aplicabile pentru hindusi, daca nu se specifica altfel):

  • Desi aparent saraci, calatoresc foarte mult, mult mai mult decat calatoresc romanii, noi considerandu-ne mult mai bogati, iar motivul principal este presiunea pe care o pune religia asupra omului de a-si deshide mintea, si de a face cu regularitate o calatorie, similara cu hadj-ul insa nu musai la locuri sfinte.
  • Idea practicarii spiritualitatii este mult mai mult restransa la „ce cred eu despre mine„, adica cand e vorba de practicare nu ma intereseaza de nimeni si nimic, si imi fac treaba mea, cat despre normele sociale erau atat de variate, incat desi probabil ca trebuia sa-ti rationalizezi de ce faci una si nu alta, fiind vorba de atatea optiuni, nu poate fi vorba despre o norma sociala, ci chiar despre optiuni.
  • Cersetoria este metoda de atingere a formei supreme a vietii, atata timp cat implica cautarea iluminarii si cat in etape anterioare individul si-a atins alte trei scopuri – cresterea personala, bunastarea materiala si familia, totusi in realitate cersetoria cred ca este doar o scuza astazi, plecata de la ratiuni mai vechi, de altfel este si foarte raspandita.
  • Nu exista restrictii mari pentru turisti in locurile sfinte, mai putin la templele hinduse din sud (ceva mai ortodoxe), in rest nu doar ca esti acceptat, ci chiar bine primit in majoritatea locurilor sfinte (exista program de vizitare, care sa lase loc ritualurilor doar pentru credinciosi).
  • Practicarea oricaror ritualuri este doar treaba ta, asa ca chiar daca o faci gresit sau stai unde nu trebuie, nu-ti va spune nimeni nimic atata timp cat nu deranjezi, pentru ca o faci pentru tine, si nu pentru dansul general, iar in procesiunile ce implica un grup, grupul este format din „specialisti”, sa le spunem calugari, motiv pentru care tu doar asisti, iar cand iti vine randul, esti iar pe cont propriu.

In concluzie India este foarte spirituala daca vrei sa fie asa, altfel este una dintre civilizatiile cele mai putin agitatoare religios, daca nu cauti sa te implici.

Pentru cei care asteapta de la India un mediu care sa te implice spiritual, care sa-ti aduca iluminarea prin asociere, asta nu se va intampla. Totusi daca alegi sa te implici, sa intri in procesiunile lor, intr-un mod neintruziv, pentru ca mai apoi sa-ti gasesti locul tau, sau chiar sa fii atras de catre alti participanti, atunci vei gasi experienta foarte interesanta.

Ca recomandare de film m-am gandit la Baraka, din 1992, un documentar despre viata ca un festival, si ce festival! o colectie de pelicule incredibile si netrucate. Trebuie vazut!

mihai


Responses

  1. […] o religie a mentalitatilor deschise, budhismul atrage din ce in ce mai multi simpatizanti – cu atat mai mult cu cat nu presupune […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii