Postat de: Mihai A. Pop | Noiembrie 24, 2011

Timiditatea la romani

In foarte multe randuri sunt surprins de cat de matura este societatea romaneasca, pe de o parte accepta si tolereaza o multitudine de caractere diferite, pe care nu doar ca le integreaza, dar pe deasupra le si promoveaza cu un statut superior.

Am sa dau un exemplu ca sa fiu mai explicit, din Romania anilor ’80 manelele pe casete la bordul Daciilor de tara, s-a ajuns la o intreaga cultura a manelelor, ridicata la rang de cultura.

Pe de alta parte societatea romaneasca naste cu o anumita ritmicitate genii care reusesc sa se impuna chiar la nivel global, insa efectele asupra modernizarii societatii care a nascut-o sunt neglijabile.

Ca intrebare pe care mi-am pus-o de-a lungul timpului, este cum se face ca caracterul unui anumit Saligny, Brancusi, Palade, Paulescu, Enescu nu a modificat prea mult modul in care societatea percepe si creeaza valoarea? Raspunsul meu, a fost ca intotdeauna societatea in mare este imaginea clasei de jos, colorata in imaginea celei de mijloc, iar cei de sus, sunt doar pentru ziare. Iar in Romania clasa de jos inca merge pentru nevoie primara in cizme in fundul curtii, iar cea de mijloc traieste in dispret…

Insa lucrul care mi-a distrus mitul maturitatii (care spune ca maturitatea e mai buna ca copilaria), a fost realizarea ca societate romaneasca e timida, nu vrea sa deranjeze, e intelectuala in sensul in care crede ca n-are nimic de zis, si supusa in sensul in care legea e deasupra logicii individului. Societatea romaneasca n-a reusit sa se mai aprinda in ultimii 20 de ani si sa isi sufle oful dat de o linie politica repetat gresita, intelectualitatea sub care se ascundea a facut din toti intelectuali, doar din intelectuali a facut praf, motiv pentru care nu prea mai exista incredere in adevaratele talente – toti fura – spunem noi prea des.

Cum ar fi ca macar sa purtam o banda alba pe mana daca suntem dezgustati de clasa politica actuala? Noi, si eu sunt unul dintre ei, am decis sa nu mai votam, avand in vedere ca ei aplica sloganul „la vremuri noi, tot noi”. Mai putem face ceva sa energizam aceasta societate matura, ce se apropie de batranete? Mai e loc de energia tineretii?

Propun macar o banda alba, e cineva pe receptie?

Culmea poporului matur si supus

Am gasit ca reprezentativ pentru batalia mentala pe care o dau cu societatea, batalie pe care orice cetatean trebuie sa o poarte aprinsa tot timpul, un film atemporal, care desi e puternic religios nu e despre religie, este despre chemarea interioara, si zadarnicia ei in societate. Va recomand calduros O pagador de promessas, din 1962, un film brazilian, simplu aparent, dar foarte consistent, care arata cum toleranta generala, poate trai impreuna cu intoleranta particulara, ca doar asta inseamna toleranta, si totusi lipsa de educatie in contextul dat omoara oameni.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii