Postat de: Mihai A. Pop | Noiembrie 4, 2011

In puterea poporului

Am asistat saptamana asta la un dans exceptional si imprevizibil al politicienilor, evolutiilor perpectivelor economice, monedelor globale, incat merita un pic interiorizat procesul si inteles ce e de inteles – multe, adica majoritatea, fiind de neinteles.

Practic o intreaga adunatura de mai mari ai lumii incearca sa stavileasca impactul produs de picatura greceasca, insa grecii au reusit ca in numeroase momente precedente sa-i uimeasca pe acesti mai mari ai lumii.

Evenimentul care nu s-a incadrat in niciun fel intr-o stratagema coapta pe un scaun pufos, la Berlin, Paris, Londra, New York, Beijing sau in orice alt loc a fost anuntarea unui referendum asupra acceptarii planului international.

Pentru mine nu exista dubii asupra motivului pentru care s-a facut acest pas, s-a facut acest pas pentru in Grecia puterii ii este frica de popor, ambele substantive colective generale, care sunt folosite in politica la nivel mondial.

Insa diavolul in detalii se ascunde, daca puterea e inteleasa intr-un fel in Grecia, este poate un pic altfel interpretata in Franta, Germania, sau UK, poate un pic mai altfel in US, si mai altfel in Rusia sau China, mult mai altfel in Iran, Cuba sau Coreea de Nord… toti putem face aceste diferente, insa ea peste tot, tot putere e!

Daca gradele cu care se intelege putere in politica e destul de variata, ea nici nu se compara cu varietatea cu care se intelege poporul. Am sa incerc sa exemplific, pentru ca aparent parte din acest poporul facem parte pe undeva in lume cu totii.

In Grecia poporul, prin cei poate sunt mai extremisti, poate demonstra violent si se poate opune unor decizii statale pe care le considera injuste, in US poporul poate lua atitudine si incerca sa atraga atentia asupra deciziilor economiei libere si statului care le legifereaza prin miscarea Occupy Wall Street, in Germania sau Olanda poporul marsaluieste cand considera ca banii ii sunt injust cheltuiti pentru beneficii pe care nu le primesc, in Spania poporul care are o rata de somaj de 20% este relaxat si nu se ingrijoreaza extrem asupra viitorului, practic ca-n Romania, unde poporulpoporul nimic, adica chiar nimic!

Pe cat pare de ciudat libertatea pe care poporul roman (altul decat cel cu inteles politic, deci fara italic) si-a castigat-o la ultima revolutie a reusit s-o piarda in trafic, pe credit, la cazino sau in alcool in ultimele doua decade, motiv pentru care putem spune ca poporul e in coma, si nu are nicio problema…

Poporul in Vietnam e altceva...

Cu greu pot da o recomandare de film care sa vorbeasca despre puterea poporului, dar care sa nu ne vorbeasca atat de mult despre trecut, prima idee a fost sa recomand ceva din filmografia lui Costa Gavras, insa probabil cu alta ocazia, azi recomand V for Vendetta, din 2006, un film cu destula greutate si relativ usor de vazut, despre o lume ermetica, dar ca orica fas… se poate rupe.

mihai


Responses

  1. Fara legatura cu postarea… la multi ani, Mihai Alexandru Pop !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii