Postat de: Mihai A. Pop | Octombrie 16, 2011

Un Aro pentru fiecare

Totul a plecat de la o colectie de modele de masini ce se gaseste in perioada asta in comert intitulata subcultural – Masini de colectie, desi probabil nu vei gasi niciodata o macheta a masinii de cusut din copilarie, sau masinii de spalat…

Trecand peste faptul ca titlul a fost ales in spatele blocului, textele revistei sunt lipsite de informatie detaliata, iar pozele sunt editate de neprofesionisti, totusi machetele sunt intr-adevar frumos realizate.

In numarul 2 al aparitiei este un Aro 240, lucru care mi-a amintit ca in frageda copilarie imi doream un Aro de jucarie (cred ca era deja 242), o macheta la o scara mai mica (adica ceva mai mare), frumos realizata si perfecta ca jucarie pentru curtea din vacantele de vara. Mi-o adusese bunicul dintr-o delegatie la Suceava, motiv pentru care am pus pe harta orasul Suceava ca primul oras care stiam unde e, dar nu fusesem pe acolo… era orasul de unde veneau Aro-uri de jucarie!!

Istoria Aro in lumea mea a fost presarata cu calatorii la munte in Aro 242, 243, si 244, multitudine de plimbari pe dealuri cu Aro 10 la tara unde mergeau cu gazolina adusa cu galeata direct de la sonda, pentru care eram plimbati gratis cu tractorul. Sau o vizita la, de acum, fosta fabrica Aro din Campulung si o vizita la muzeul Aro pe strada din Cuba, unde este pretuita pentru modul sanatos in care a fost construita, cu exceptia motorului care este bun de schimbat dupa cativa ani de utilizare normala, de altfel asta au si facut majoritatea, punand motoare de Mercedes, in Cuba probabil fiind mai multe Aro in circulatie decat sunt in restul lumii, inclusiv in Romania. Sau realizarea ca pentru un Aro cu motorizare de 3l platesti aceleasi impozite ca pentru un Bentley… practic in fiecare an platind inca o data valoarea automobilului.

Aro va ramane pentru noi, cei din generatia mea, doar o amintire, si nu cred sa ajunga la generatia urmatoare decat prin micutele machete care s-au vandut ca painea calda. Sunt curios daca DeAgostini o sa-mi faca o vizita pe blog.

Aro de Cuba

M-am gandit mult la recomandarea de film, si am ajuns intr-un final sa aleg Nostalghia, un poet rus, in trecerea lui prin Italia, un fel de road-trip cu multe suisuri si coborasuri, toate mentale, pretentios, epic, greu de digerat, dar incomparabil cu filmele obisnuite, de altfel chiar si intre filmele lui Tarkovski, e foarte diferit, suprarealist de bine montat, incat iti aduce trecutul si viitorul in prezent. Merita vizionat doar pentru ca este un Tarkovski, dar este mai mult decat un film de arta.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii