Postat de: Mihai A. Pop | Septembrie 12, 2011

9/12

Acum 10 ani traversam cu cativa prieteni din masivul Iezer-Papusa in Bucegi, si incepea una dintre acele nopti de Septembrie in care apa ingheata pe munte, incat in dimineata urmatoare am ridica fizic balta de lanca cort si am mutat-o o jumatate de metru.

Unul dintre prietenii mei, de fapt singurul care avea pe atunci mobil, a primit un telefon de la familie prin care era anuntat ca America era sub atac, ca au distrus cele mai inalte cladiri din New York, Pentagonul, dar si altele si ca toata floarea politica internationala era panicata.

Si noi am simtit acolo in munti, in frig, ca cerul ne apasa, ca lumea cum o stiam noi avea sa se termine, si ca cine stie ce va urma. Simteam ca noi suntem sub atac, ca cine stie ce razboaie nucleare puteau incepe, si ca numai cativa ca noi aveau sa supravietuiasca. Eram practic pierduti intr-o masina de marketing care servea doar breaking news, eram realmente terorizati.

Ah da, si pentru ca am aflat o zi mai tarziu, nefiind semnal, ah si a mai durat inca o zi pana cand am ajuns la un televizor sa putem si noi intelege de fapt cam ce se transmitea pe canalele principale de stiri, doar asa am avut timp sa digeram si noi singuri situatia.

In retrospectiva am avut noroc sa nu fiu nevoit sa inghit tot marketingul, si am avut noroc sa trebuiasca sa-mi reconstruiesc insumi evenimentele in mintea mea, si abia apoi sa le cataloghez.

Atunci n-am crezut ca situatia va deveni mai rea pentru occident, desi doar asta vindea atunci, si n-a fost, a fost mult mai buna, ba chiar razbunarea a servit intereselor corporatiste intr-o masura neasteptata, si cred ca aceasta oportunitate data de atacurile teroriste a fost de multe ori rasplatita prin beneficiile obtinute de operatiunile anti-teroriste.

Daca ieri a fost doar un moment de comemorare, asta pot accepta, insa daca este momentul unei reuniuni propagandistice sub catafalcul capitalismului, asta nu pot accepta. Ramane ca fiecare dintre noi sa decida pentru ce a fost folosita aceasta comemorare.

Unul dintre avioanele rebelilor sprijiniti din fonduri americane pentru rasturnarea lui Castro. Un batran marinar englez, un Hawker Sea Fury.

Pentru aceste momente pur americane, va recomand un western care desi poate insignifiant intre filmele western, mie mi-a ramas in memorie ca o comemorare frumos inramata – The man who shot Liberty Valance, din 1962, care vine cu o poveste ce evoca o morala americana de mult apusa, dar care este in vie ca o nazuinta morala azi, si o dovada ca se poate.

mihai


Responses

  1. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii