Postat de: Mihai A. Pop | August 7, 2011

E august si a venit toamna

De vreo 2 ani ma fortez sa scriu un articol despre istoria statusului meu de pe yahoo – Traim vremuri istorice… – dar deja m-am resemnat la ideea ca nu va fi niciodata gata.

Insa o sa reiau un subiect care se regaseste acolo si anume de ce noi traim acum (si urmatorul deceniu) unul dintre acele modificari ale cursului istoriei care se intampla foarte rar (la nivelul a mai multor secole).

Inca din istoria antica la nivelul umanitatii au existat trei centre economice majore Orientul indepartat (ceea ce recunoastem azi ca fiind China, Mongolia, Coreea, Japonia, Taiwan), subcontinentul Indian adica India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal si Bhutan si bazinul mediteranean cu Europa si Orientul apropiat si mijlociu. In ultimele 5-6 milenii au fost pentru majoritatea timpului intr-un echilibru economic, care la fiecare dezechilibrare avea sa fie din nou echilibrat intr-un timp (istoric) scurt. Evident daca istoric s-a repetat nu inseamna implicit ca se va repeta, totusi exista ratiuni evolutioniste de ce s-a intamplat asa, ratiuni pe care nu ne voi discuta, dar care sunt inca existente.

Daca asta e ipoteza sub care lucram, si recunoastem ca pentru ultimele 3 secole acest echilibru a fost rupt, de hegemonia europeana, aparitia US pe harta importantei, si ca doar de la 1905 o data cu impunerea Japonia in fata Rusiei s-a inceput o reechilibrare, probabil va dati seama unde merg.

Intr-o foarte scurta povestire – Europa prin colonizarile din perioada 1500-1870 si-a asigurat succesul cu care si-a alimentat cresterea pana la 1950, dar si-a creat si cei mai mari dusmani, pe de o parte interiori prin Germania (samanta razboaielor mondiale) si Rusia (singurul colonialist european de succes pana azi, comunismul) si, externi, – US – cultura similara insa mai mult bazata munca si succes, decat culturile coloniasmului de acum decadent. In perioada 1500-1900 puterea lumii a fost condusa succesiv de curtile imperiilor portugheze, spaniole, papale, olandeze, engleze si franceze, pentru ca mai apoi sa treaca oceanul de la 1920 pana azi.

Vremurile istorice pe care le traim sunt acelea ca puterea (decizionala mondiala, economica, artistica, militara etc) traverseaza din nou oceanul catre Asia. Si cum puterea vine si cu responsabilitate, cel care o preia trebui sa fie un jucator echilibrat, si China are consistenta unui jucator de cursa lunga, dovedita istoric de 5 milenii, iar chiar daca comunismul o dezechilibreaza pentru moment, directia e certa – lumea va primi viziunea din Asia – asta macar pentru o vreme, si asta poate fi spre cateva decenii bune, daca nu mai mult.

Personal ma astept ca India sa fie castigatorul detasat dupa aceste cateva decenii de glorie ale Chinei, datorita structurii democratice, abilitatilor lingvistice, multiculturalitatii (mult mai ample chiar decat cea a intregii Europe, dar putem discuta despre asta separat), insa nu cred sa fie pregatita pentru urmatoarele 5 decenii sa preia decisiv initiativa.

Asa ca chiar daca e august, pentru mine e cert ca a venit toamna, toamna hegemoniei culturii mentalitatilor vestice, iar peste 5 generatii urmasii nostri vor invata despre imperialismul/colonialismul american, ca despre cel grecesc, latin, bizantin, portughez, spaniol, francez, olandez sau englez, sau rusesc, daca si acesta reuseste sa se destrame, insa probabil tot raul va fi spre bine, pentru ca asta va grupa mai strans Europa si Orientul mijlociu, si probabil si America de nord si latina. E probabil ca daca Europa reuseste sa se unifice, macar cultural, toata aceasta perioada sa fie redusa la nivelul „colonialismului european„.

Apusul la Washington

Ca recomandare de film va propun una dintre putinele contributii locale in colonialismul european intr-o ecranizare acceptabila, Mihai Viteazul, din 1971, o istorie a dorintelor si reusitelor coloniale ale lui Mihai Patrascu, un oltean care la 1600 a pus bazele proto-Romaniei, si spiritului national.

mihai


Responses

  1. E dureros sa vezi ca imediat ce publici un astfel de articol, realitatea vine sa ti-l confirme in forta.

    As fi preferat sa aibe dreptate doar dupa 1-2 ani, nu dupa 2 zile.

  2. Asta-i soarta imperiilor…

  3. Si, ca sa fiu in tema, ma uit la ” Siberiada”.

    • Bun film, banuiesc ca vorbim de Sibiriada de Concealcovschi, nu de Barbierul din Siberia de Mihalcov, si nu ca ar fi mai slab, ci total diferit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii