Publicat de: Mihai A. Pop | August 6, 2011

Muzica ce nu-mi place…

Continuarea fireasca ar fi: … o urasc.

Dar nu, ciudat nu e asa, muzica chiar daca nu-mi place nu inseamna ca nu sunt deschis macar pentru o parte dintr-o piesa sa-i dau atentia necesara cat sa o pot intelege, ba chiar incerc activ sa inteleg care e chintesenta pentru care ceilalti o plac. Da, am muzica pe care n-am inteles usor de ce lumea o place, dar asta inseamna doar ca nu sunt eu in stare s-o inteleg, si nu ca nu e muzica pe care cineva s-o placa.

Recunosc ca nu sunt un fan a muzicii de club, chiar deloc, daca vorbim de muzica moderna, cred ca mai mult m-as apropia de chemical/techno sau hip-hop, poate ceva rock, decat de orice altceva, insa dupa cum spuneam mai sus m-am expus la felurite armonii din genuri cat se poate de diferite, motiv pentru care greu reusesc sa spun ca anumita muzica este preferata mea, poate doar in anumite momente…

Si cum daca esti roman nu poti decat irational sa-ti iubesti sau urasti tara, iar in ultima vreme muzica produsa de cativa romani a lovit puternic o multitudine de topuri muzica vestice, parerile sunt impartite si clar delimitate – muzica e considerata foarte buna, sau foarte proasta.

Totusi eu sunt dintre cei care pot spune relaxati, si fara vreo urma de contrariere, ca muzica romaneasca din topurile internationale nu-mi place, dar o gasesc destul de buna, practic corect pozitionata prin comparatie cu melodiile din respectivele topuri, parerea mea…

Cat despre muzica romaneasca pot spune ca n-a incetat sa ma urmareasca pe unde am ajuns – imi amintesc ca in Canada era aproape muzica nationala, fiecare a 4-5 melodie era de „acasa”, in Belgia-Olanda iar era omniprezenta, dar si episoade mai vechi cand in supermarket in Austria te deranja acum 5-6 ani O-zone, sau in Maroc, la un casetofon in mijlocul plantatiei de maslini se auzea Tornero! merita mentionate.

In ignoranta mea imi da o fraza introductiva cu care sa spun ceva despre Romania, evident mai pot adauga ceva despre Dacia, Hagi, Nadia, Ceausescu si Dracula, dar de multe ori cam asta e Romania vazuta de foarte de departe, asa ca un pic de deschidere, intelegere si toleranta poate aduce mai mult decat o reactie instinctuala.

Recomandarea de film pentru un subiect de muzica cred ca ar fi cel mai in masura sa fie acoperit de un film despre muzica, asa ca recomand pentru muzica din afara spectrului normal – La leggenda del pianista sull’oceano, din 1998, un film despre o lume suprarealista pusa intr-o perspectiva muzicala.

mihai

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii