Postat de: Mihai A. Pop | August 1, 2011

Snorkeling la Marea Neagra

Nu sunt un mare fan al Marii Negre, si nici pe atat un fan al Vamei Vechi, insa din dorinta de a iesi in weekend, ajung la mare, si locul in care ma pot descurca cel mai bine fara sa ma pregatesc de nimic e inevitabil Vama Veche.

Un punct forte pentru Vama este faptul ca poti masura distantele inotate, lucru care pe mine ma bucura in zona creierului autist… destul de dezvoltat, in cazul meu, pentru ca in largul coastei la exact 800 de metri de mal sunt trei plase pescaresti, toate vizibile de pe mal si o tinta usor de urmarit in mersul spre larg.

Acum ceva mai multi ani exista si o epava ce se putea escalada, undeva la 500 de metri in larg, insa epava a fost aproape in totalitate inghitita de apa.

Si cum undeva in genele mele cred ca traieste vreun mamifer acvatic imi place sa inot si sa urmaresc viata marina din postura de om, adica sa fac snorkeling, insa ideea de scuba nu m-a atras deloc, pentru ca devii un animal dependent de tub.

Acestea fiind zise in weekend am fost la Vama, si in doua randuri am fost pana la plasele pescaresti – am gasit un mod de a pacali salvamarii, si anume sa pleci in larg de pe plaje nesupravegheate, si sa revii acolo unde sunt ei.

Insa de data asta am fost uimit de viata atotprezenta, de la uratele alge, care ascund un numar foarte mare de pesti, mult mai mare decat am observat in oricare alt an, la crabi, la meduze, sute de meduze, din acelea simple aproape plate, la cele cu cromatofori, care chiar produceau lumina colorata, la cele cu tentacule, ce ajungeau pana la dimensiunile unui bidon de apa de birou, aproape infricosetoare de intalnit in larg, unde la fiecare bataie vedeai cel putin un exemplar, fie alb, sau roz, sau albastru, sau omniprezentele translucide.

Recunosc ca nu e viata marina pe care o vezi in multele paradisuri acvatice, insa e uimitor de multa pentru asteptarile create an de an la Marea Neagra.

Recomandarea de film este A clockwork orange, din 1971, pentru ca asta rula la cinemateca de pe plaja. E un film de Kubrick malefic, dar plin de invataminte asupra relatiei individ societate, cu un personaj principal parca desenat de Freud, atunci cand e autocreator, este distrugator prin natura lui, si influenteaza universul catre distrugere, pana la autodistrugere, iar cand societatea il transforma intr-un exemplu devine absolut inutil, doar ca la prima greseala a societatii sa isi putea arata adevarata fata a individului.

mihai


Responses

  1. M-am obisnuit…m-am obisnuit cu articolele dvs. si tin cont si de recomandarile cinematografice. Concediul meu este din ce in ce mai aproape si orice informatie despre mare ma trimite departe de munca de birou… . Iar acum un ….snorkeling printre dosare….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii