Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 30, 2011

Dimensiunile universului

Din cand in cand vad la televizor franturi din tot felul de seriale pop-science, asa ca zilele trecute l-am prins pe Morgan Freeman cu Through the Wormhole, si mi-a placut. In alte evenimente am mai atins si explicatii de la Stephen Hawking, sau vreo explicatie a String Theory, sau cine stie ce explicatii cu privire la univers bazate pe un cercetator sau altul.

Practic intregul marketing bazat pe imaginea lui Einstein despre explicatia universului tinde sa fie o paradigma bazata pe stiinta.

Insa cum fiecare dintre noi e diferit prin comparatie cu fiecare altul dintre noi, tot asa noi suntem relativ egali in fata universului, practic cu un tichet de o viata, care se consuma si apoi nimic.

Astfel dimensiunile universului probabil ca sunt diferite pentru noi ca oameni, insa ideea de a intelege universul este perfect limitata, dar si perfect necesara, practic vom putea intelege marele ambalaj in care ne aflam, si vom putea spune ce sunt anumite mici bucatele, insa cum nimeni nu se cunoaste pe sine perfect, si noi suntem fiecare o parte a universului… si mai sunt cateva alte entitati pe langa noi, incepand cu cele 7 miliarde de oameni, intregul regn biologic… si cu asta inca n-am plecat de pe planeta asta, deci n-o sa-l cunoastem niciodata perfect, ci doar o sa-l intelegem mai bine.

Din punctul universului avem clar 3 dimensiuni, care formeaza o singura dimensiune – materialitatea, apoi adaugi timpul/energia sau miscarea materialitatii, apoi imaterialitatea (dark matter, dark energy si probabil si altele) si cu astea, dar si probabil altele de care inca nu stim nimic, o sa-l putem defini la un moment dat, insa ce inseamna asta din punctul de vedere al individului, dar a umanitatii?

Pentru noi materialul universal are mai multe dimensiuni, adica cele 3 ale spatiului, dar mai avem si densitatea lui, sa zicem ca asta da evident pentru noi gravitatia, apoi timpul si probabil si altele date de non-spatiu sau „energie”, insa mai importante pentru noi sunt dimensiunea individului si dimensiunea vietii sociale, ambele inca doar pseudo-explicabile stiintific.

De unde pana unde sunt aceste universuri paralele importante? pai pentru ca in fiecare dintre noi se reflecta unul, motiv pentru care ele devin paralele.

Ce incerc sa spun este ca peste intelegerea universului prin latura stiintifica care intr-un final va defini ambalajul in care ne aflam, la un moment dat va trebui sa acceptam o pseudo-stiinta, adica o stiinta cu destula nestiinta, prin care sa definim individul viu, si relatia sociala. Practic vom accepta o stiinta care sa defineasca toate starile de agregare ale materiei, exceptand viata, si toate starile de agregare ale imateriei, evident exceptand viata – asta cel putin pana gasim alte forme de agregare.

Si ca o limitare, vei putea sti mai mult, insa niciodata tot.

Ca o reflectare asupra universului va propun un film care a facut istorie 2001: A Space Odyssey, din 1968, un Kubrick clasic.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii