Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 17, 2011

Bucegi downhill

Ieri am fost cu un prieten de la Babele pana in Sinaia downhill.

Conceptul de downhill, este sa mergi pe deal, in cazul de fata munte, la vale.

Zis si facut, am plecat din Bucuresti pe la 6, am ajuns la telecabina la Busteni la 8 juma, am ajuns pe platou pe la 10, la un cost de 50 de lei de persoana cu bicicleta.

Echipat – adica legat casca, pus manusi, legat bine rucsac,  verificat presiune camera … start.

Pentru inceput am incercat sa mergem la Costila, insa daca downhill e usor, uphill e foarte greu, asa ca dupa numai 1.7km ne-am intors, am luat-o pe platou in viteze cuprinse intre 25 si 35 km/h, dar mi se spune ca am atins si 50km/h , asa ca am ajuns in Moroieni dupa 47km parcursi in majoritate la vale. Cu o mica oprire la cabana Piatra Arsa, unde am urcat, si inca cateva costise de drum, in general relativ usoare.

Din Moroieni in urmatorii 15 km am urcat constant pe marginea unui parau, motiv pentru care de la 2 pana la 4 am stat in soare in efort maxim. Pentru data viitoare propun sa ne astepte cineva acolo pentru ca n-a fost deloc distractiva partea aia – urcare pana la cota 1000, iar de acolo serpentine pana in Sinaia, masa, si mers inapoi la Busteni.

Dar sa revenim la traseul de downhill, cateva momente de varf cuprind:

  1. coborare pe platou, prin paduri si prin satuc pe macadam si drum luat de ploaie – amintiri de neuitat si viteze impresionante, motiv pentru care am decretat ca bicicleta mea este perfect amortizata
  2. depasire VW Touareg in mediul lui natural, practic cam orice masina care mergea la vale pe drumurile respective devenea o tinta usoara, cu bicicleta rulezi lejer in zona a 30km/h pe cand cu masina ba.
  3. intalnire cu zeci de turisti motorizati pierduti prin padurile patriei, si care dupa cativa zeci de km de macadam isi cam puneau intrebari daca nu si-au irosit Sambata … daca au venit pentru micoteala, e clar irosita pentru ca patrulele din rezervatie iti dadeau peste mana grav – amenzi serioase pentru incalcarea regulilor
  4. baut apa rece la izvor de munte – n-am mai facut asta de cativa ani, si parca-i simteam lipsa
  5. prins bronz de biciclist, adica cu manusi, tricou si casca

Cam atat pentru poveste, sper sa facem o reeditate.

Ca recomandare de film pentru sentimentele pe care mi le-a trezit tura de downhill – C’était un rendez-vous, din 1976, se gaseste si pe Youtube si merita vazut cu sonor, si nu mai mult de 5 ori in prima zi ca da dependenta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii