Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 11, 2011

Bucuresti – Peris

Eram probabil inca in scoala primara cand am aflat prima oara de concursul Paris-Dakar, azi numit doar Dakar, si ne mai avand legatura nici cu Parisul, nici cu Dakarul, nici macar cu Africa sau Europa.

Totusi pe timpul ala ma gandeam cu ar fi sa stai toata ziua intr-un automobil sau camion, niciodata nu m-am gandit la motocicleta, zi dupa zi, in arsita soarelui. Evident pe vremea aia nu stiam ce e ala aer conditionat, iar racoarea venea doar de la geamurile coborate… M-a intrebam oare cum ar fi, mai ales ca exista chiar o revista de benzi desenate cu automobile Aro castigand concursul Paris-Dakar, schema copiata si intr-un film romanesc de mana a treia.

Nu demult Cristina imi spunea ca exista un maraton in desertul dintre Maroc si Algeria pentru cauze nobile, dar tot in desert, in caldura extrema. Si de data asta m-am intrebat cum ar fi, si daca ar fi cum mi-am imaginat de ce ar vrea cineva sa faca asta?

Intr-un final am aflat.

Sambata la ora 12.30, probabil la doar 33 de grade la umbra, si maxim 41 la soare, am plecat cu bicicletele catre Peris. Nu aveam nimic pe cap, si nici cei mai protejati de soare nu eram, insa determinarea face diferenta. Traseul care masura circa 35 de km, nu cred sa fi cunoscut 1km insumat de mers pe la umbra, umbra care oricum aparea sporadic de la vreo pasarela sau copac razlet.

A durat 3 ore sa facem intreaga distanta, cand normal ar fi fost ca pe DN1 si alte drumuri largi distanta sa fie acoperita in 2 ore. Odata ajunsi ne-a luat vreo 2 ore sa ne revenim in simtiri, si inca ne resimtim de la extenuarea data de pierderea sarurilor… la cantar de dimineata aveam 2 kg mai putin!!, insa intre timp am si revenit in urbe, deci efort suplimentar, dupa un drum facut pe la miezul noptii pe racoare, iar la Peris am ajutat la demolarea unei parti dintr-un vechi grajd.

Apreciez ca in medie am mers la temperaturi intre 40 si 45 de grade, in plin soare de iulie, in campie, fara vreun fel de vant… doar ce am reusit din miscarea bicicletelor. N-am vazut un caine tot drumul, stateau ascunsi pe unde puteau… si nici vreo zburatoare, probabil si pasarile stiau ceva. Sport extrem.

Asadar daca aveti ganduri sa va traiti anumite ganduri din copilarie, unele le puteti inca incerca, si oricum nu cred sa fie bine sa le lasi pana prea tarziu.

Recomandarea de film: Forrest Gump, 1994, run Forrest, run!

mihai

PS Nici macar insolatie n-am facut, nici crampe, ci doar extenuare generala.


Responses

  1. :)) pe principiul ai grija ce iti doresti🙂 iar recomandarea e cireasa de pe tort, va si vad gumpi pe biciclete🙂

  2. Si cauza nobila a traseului era?…

    • Sa mergem la nasii nostri si sa-i ajutam cu darmatul unui grajd… lucru pe care intr-un final l-am si facut.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii