Postat de: Mihai A. Pop | Iulie 7, 2011

Expeditia din Olanda – Belgia

In bunul spirit al genului nostru de vacante, total neturistice, ci globe-trotter-istice, am avut timp de 7 zile la dispozitie Belgia si Olanda.

Am ajuns cu avionul in Bruxelles (sau Brussels in limba lui), ne-am inchiriat masina, despre care am vorbit intr-un articol anterior – aici, si am plecat sa vizitam orasul, despre care nu e mare lucru de zis, pentru ca nu e mare lucru de vazut, pana si Manneken Pis e o statueta de-o schioapa, in rest piata centrala, cateva catedrale, undeva in afara centrului este Atomiomul o cladire futurista ca o structura stabila de Germanium (sper sa nu ma aberez), cateva parcuri, magazine, insa putin din multe nu ii confera o frumusete de mentionat.

Am continuat catre Ghent, un orasel mult mai mic, dar si mult mai frumos, fiind vechea capitala a Flandrei, de aici raman notabile intreg orasul vechi (practic chiar un oras in intregul sens al cuvantului), canalele, catedrala, turnurile, vechile piete.

Urmatoarea tinta a fost Brugge un orasel si mai frumos ca Ghent, ceva mai putin opulent insa pastrat cu o mai mare atentie, si parca mai frumos aspectat, practic in afara de catedrale, primarie, piete, canale, intreg orasul vechi se intinde pe o suprafata importanta, care adauga si spatii verzi, si cartiere inchise Begijnhof, cateva locatii pline de lebede si rate salbatice, trasurile stradale, motiv pentru care e mult mai romantic, si deci mult mai frumos. Ah si de mentionat ciocolata…

De aici am plecat la Mechelen, unde am urcat intr-unul dintre cele mai inalte turnuri din Belgia, insa nu am prea vazut de acolo nimic semnificativ, poate doar o droaie de catedrale, care mai de care mai diverse, insa una peste alta orasul nu mi s-a parut deloc o mare atractie turistica, ci mai degraba un loc relaxat de luat pranzul in drumul dintre Brussels si Antwerpen.

Si am ajuns in Antwerpen, un oras fost foarte industrial, dar si foarte interesant, cu mult art nouveau, cu primul zgarie nori din Europa, si de atunci nu cred sa mai fi construit in centru nimic prea inalt, cu tramvai tras de cai, cu docurile aranjate foarte interesant, dar mai ales cu un cartier intreg de nouveaux riches, construit ca un muzeu de etapare a vremii, dar care acum arata ca de poveste, cu o gara centrala care merita mentionata ca o opera de arta si cu strazile comerciantilor de diamante parca inca prinse in arhitectura anilor ’80.

Si cu asta am parasit Flandra indreptandu-ne catre Vestul Olandei, prima destinatie Kinderdijk, unul dintre locurile care fac coperta Olandei, practic un camp care e secat constant de vreo 20 de mori de vant vechi de sute de ani (mai precis intre 200 si 400 de ani), inca functionale, pe langa care sunt organizate canale de irigatie, pline de viata, mai ales prin pasarile migratoare prezente, iar mai departe campurile fertile.

De aici ne-am facut ca ne abatem prin Rotterdam, dar pentru ca toate sursele spuneau ca n-ai ce vedea acolo, iute ca gandul am trecut si am ajuns in Delft, care pe bune motive are de ce sa fie considerat un oras interesant, plecand de la catedrala, pietele centrale, primarie, canale, pana la mai micile catedrale, una cu un turn puternic inclinat, intregul oras respira un aer burghez relaxat. De mentionat aici ceea ce ei numesc delftware, o ceramica pictata cu albastru, copiata din timpuri feudale de la chinezii cu care faceau comert, azi probabil ca o mare parte din aceasta ceramica chiar se produce in China, de altfel foarte similara cu ceramica portugheza, probabil inspirata din aceeasi sursa. Exista si un muzeu dedicat lui Vermeer, pe care insa nu l-am vizitat.

De aici am mers la Haga (Den Haag pentru ei), unde pe langa palatul regal, o piateta si un muzeu cu picturi flamande nu mai sunt multe alte lucruri de remarcat. Insa aproape de Haga si pe malul marii este Scheveningen, astazi o suburbie a orasului, cu o plaja foarte larga, un parc de dune de nisip plin cu iepuri salbatici, dar si de alergatori imbracati foarte colorat, unde te poti bucura de natura la doar cateva minute de mers pana in oras.

Urmatoarea tinta pe harta noastra a fost Haarlem, un oras poate mai frumos ca Amsterdamul in opinia mea, plin de canale linistite, cu stradute mici si inghesuite dar inca cu verdeata, si copaci, cu begijnhofuri foarte frumoase, cu o catedrala impunatoare, si cu un centru al orasului relaxat, dar totusi impunator din timpurile in care Olanda domina piata comertului naval, la care poti adauga si destule spatii verzi si canale largi ca niste bulevarde.

In drumul spre Amsterdam am facut un detur pana la Utrecht, fosta capitala a ceea ce mai tarziu a devenit Olanda, un oras care are mici puncte care razbat din timpuri medievale, combinate cu un spatiu feudal, dar care nu reuseste sa aiba un punct major de atractie, desi are si el canale, turnuri, catedrale, insa parca aici razboiul si-a lasat ceva mai multe urme ca in alte orase.

Despre Amsterdam pot scrie pe scurt ca este acelasi oras ca in ultimele dati in care am fost pe acolo, insa cu fiecare noua vizita descopar ceva nou, de data asta am gasit un begijnhof ascuns, si am intrat la muzeul Rijksmuseum si la Van Gogh, primul o mare dezamagire, al doilea fiind mult mai bun. Altfel am plimbat strazile si canalele in lung si-n lat, am trecut prin tot centrul vechi, si am stat intr-un coffeeshop obosit.

De aici am mers pe o ruta interesanta pana la Hinderloopen, un sat pescaresc tipic in Friesland, dupa care am continuat pana in nordul Olandei de unde am luat feribotul catre o insula frisiana – Ameland, si ea un mal de nisip stabilizat cu pini, pe care olandezii au pus o colonie, apoi cateva sate, astazi avand infrastructura tipica unui oras. Aici am mers cu bicicletele pe cararile insulei, cam toata fiind indiguita de dune de nisip monumentale, si cu plaje de asemenea magnifice.

Am plecat spre parcul natural Hoge Velowe, si pe drum am vazut zeci de baloane care parca aveau un concurs deasupra centrului Olandei. Parcul, un fost domeniu, actual in administrarea statului, care pe langa padurile de pin, si campiile de nisip (practic niste minideserturi din mijlocul padurilor) are un muzeu care e probabil mai interesant decat cele din Amsterdam, Rotterdam, Haga sau Delft, practic colectia personala a fostilor proprietari. Si aici deplasarea se face pe biciclete.

De aici am mers in sudul extrem al Olandei la Maastricht, un oras destul de interesant mai ales prin prisma celor doua piete centrale, catedralelor si arhitecturii ce aminteste parca mai mult de stilul francez, decat de cel olandez. De notat si vazut si vechile forturi, aparent unele chiar din timpurile coloniei romane. Merita urcat in turnul rosu al catedralei.

De acum ne-am intors in Belgia, insa de data asta in Valonia, unde am vizitat Liege, practic nici gauffre n-am mancat, nici mare lucru n-am vazut, am mers apoi la Namur, vechea capitala a Valoniei, care are fortificatii in varful unui deal deasupra orasului, si o priveliste foarte reusita deasupra centrului vechi, centru de altfel destul de interesant, de mentionat o catedrala in stil baroc, stil foarte rar intalnit in Tarile de jos, unde predomina goticul pentru perioada respectiva, si neo-goticul, functionalul si art nouveau pentru mai tarziu.

Intr-un final am vazut palatul de la Modave, un chateau de fapt, asa cum nici pe valea Loirei nu vezi din pacate, motiv pentru care merita chiar si intr-un mod exagerat, decorurile sunt realmente fabuloase si cam intregul palat este pastrat macar ca acum 100 de ani, si are parti importante nemodificate de 3-400 de ani, si ma refer la spatiile de locuit, nu la structura.

Toate cele de mai sus s-au consumat in 7 zile de plimbari, si poate mai sunt si altele pe care nu le-am amintit.

Ca o recomandare din cinemateca locala, nu voi recomanda filme olandeze sau belgiene titrate, nici actori cunoscuti, gen Jean Claude Van Damme sau Audrey Hepburn, nici personaje comune ca inspectorul Poirot sau Tin-Tin, ci un film foarte uman care iti inspira civilizatia de care te poti astepta acolo – Simon, 2004.

mihai

PS. Mai e ceva care merita amintit, intr-o noapte am fost intr-un camping, care pe langa caravanele care erau lasate acolo multianual, pentru ca aveau si gard si piatra pe jos, ba chiar si cablu tv si internet, aveau si propria marina, un mic port cu mici yachturi, aparate peste noapte doar de o multitudine de lebede si rate salbatice… ireal.


Responses

  1. Minunat… eu calatoresc foarte putin dar povestirile dvs. sunt binefacatoare si vii. Dupa ce am urmarit calatoria in CUBA, mereu discutam acasa cum s-ar putea ajunge vreodata pe acolo . Inca mai lucram la asta ……poate candva-cumva. Este aceeasi senzatie pe care o aveam pe vremea cand citeam cartile de aventuri/calatorii in vremurile copilariei…prin lecturarea postu-urilor dvs. Te prind rau si mai apoi vin planurile de vacanta…… Renuntam repede si ne multumim cu ceea ce au vazut altii. Iaca…am vazut si Olanda si Belgia cu ochii mintii.
    P.S.
    Daca s-ar putea si cateva poze asta ca sa intregim imaginea vizuala….Multumesc !

    • Pozele vor veni cam intr-o saptamana, si o sa se publice automat pe Picasa, vezi adresa in pagina de Linkuri.

  2. Si mai e ceva, in Haarlem am avut sansa sa vizitam un begijnhof (curte plina de verdeata inconjurata de mici case istorice, care pe vremuri reprezentau un fel de locuinte sociale pentru femei necasatorite sau vaduve), desi la ora la care pornisem la vizitat nu mai era vizitabila. Sansa a luat chipul unei tinere violoniste (sau asa cred dupa husa de instrument) care tocmai se intorcea acasa cand noi incercam sa intrezarim ceva prin gard. Ne-a invitat cu multa caldura si ne-a facut si o mica prezentare istorica a locului. Curtea a fost o revelatie – o oaza de verdeata si liniste, bine ascunsa dupa zidurile caselor.
    Multumim, tanara violonista.

    • 😉 mai sunt multe de spus… in Brugge dupa ce am salivat in multe vitrine am luat ciocolata dintr-un magazin care era lipit de mesele de productie, si puteai vedea ca vanzatoarea cand n-are clienti mai face si cateva praline

      sau faptul ca desi tot mai aveam ceva mancare … cum vedeam cartofi prajiti cum tanjeam la o noua portie cu un nou sos… si cum zic asta cum ma imi ploua in gura

  3. Pozele au fost toate puse pe picasa.

    Sunt inca foarte multe desi au trecut prin doua runde de trieri, asa ca la un moment dat o sa revin pe blog cu cateva esentiale.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii