Postat de: Mihai A. Pop | Mai 15, 2011

Pilotul de vanatoare

Cand am aflat prima oara de denumirea asta m-am gandit ca trebuie sa fie vre-un pilot care poate vana din avion, si aveam imaginea unui urs polar fugari pe banchiza dintr-un elicopter, sau o turma de bivoli de savana urmariti prin campii…

Practic vanatoarea de aici are un singur inteles, vanatoarea de oameni.

Primii piloti care se intalneau in razboi, asta fiind primul razboi mondial, se salutau ca niste cavaleri si-si continuau misiunea, de obicei de recunoastere in liniile inamice. Apoi unii mai zelosi au inceput sa poarte pistoale, apoi pusti, apoi mitraliere de transee, apoi au avut un membru dedicat schimbarii de „salutari”.

Daca ar fi sa fac o paralela cred ca luptele aeriene ar trebui comparate cu luptele cu arme de mana. Daca in primul razboi mondial orice lupta se purta in mod normal in zona a 50-150m, practic pilotii se vedeau intre ei (fiind si carlinga descoperita), asta am putea-o numi o lupta intre sabii, unde luptatorii se vad.

In al doilea razboi mondial lupta a devenit scrima, iar luptatorii deja aveau mai multe arme (spre sfarsitul razboiului existau avioane monopilot de vanatore si cu 10 mitraliere/tunuri).

Practic lupta se arata ca pentru un scrimer cu arma de pana la 1.5km lungime – in mod normal bataliile se purtau tot in zona 100-250m –  si care de multe ori puncta un meci de la prima atingere (sunt cunoscute destule cazuri in care cu doar 3 proiectile se termina o batalie, nu 3 rafale). Deci deja lupta era impersonala, totusi mai puteai vedea din avioanele in flacari cum personalul parasea aeronoava cu parasuta, destul cat sa poti concluziona ca erau oameni acolo. Mai cunosteai anumite categorii de piloti dupa insemnele de pe aeronave, ba chiar si anumiti piloti individuali dupa insignii personale.

In lumea post razboi, avioanele din ce in ce mai mult sunt niste masinarii aeriene purtatoare de dispozitive inteligente ce pot dobori alte asemenea masinarii prin rachete, care de acum au raza de actiune pana la peste 100km, motiv pentru care pilotul de vanatoare devine doar un sofer foarte scump pentru niste echipamente foarte inteligente. Nu-si vede oponentul decat ca un pixel pe un ecran in cabina, si nu are cum sa afle daca a supravietuit si s-a catapultat.

Pilotul de vanatoare. Practic inutil.

Si ca orice proces evolutionist si pilotul de vanatoare isi numara acum zilele in fata unor masini teleghidate sau complet independente.

Totul poate sa fi plecat de la un comandant mai zelos care a ordonat pilotilor de recunoastere sa isi foloseasca pistolul din dotare sa sperie (sau chiar sa omoare?) dusmanii aerieni.

mihai


Responses

  1. Articolul este destul de interesant !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii