Postat de: Mihai A. Pop | Februarie 6, 2011

Limba veche

Fiind educat ca un roman adevarat am realizat destul de repede ca fiind cel mai tare la limba romana nu te duce prea departe, asa ca am incercat in limite normale sa inteleg si alte limbi, ca cine stie pe unde te poarta valul si va trebui sa le scoti din pod sau sa le dai jaratic.

Asa ca pentru toate lucrurile pe care le intalnesti in viata si limbile iti dau o prima impresie. Si ma opresc azi asupra ce impresie mi-au dat anumite limbi in primele momente dupa ce am considerat ca le inteleg (de obicei in forma scrisa, poate auzita, dar nu vorbita), evident momentul asta survine diferit la fiecare dintre limbi, dar orisicum asa a fost sa fie.

Limba engleza a fost prima limba straina de care m-am atins, prin clasa I faceam meditatii cu o stewardeza, si limba mi s-a parut o limba asezata, cu foarte mult praf si mai tarziu am realizat ca este o limba veche care poarta in partea docta o grea istorie legata de vechi traditii. O limba care e axata pe la 1700, si care doar in forma vorbita a trecut de 1950 (dar asta nu se invata la meditatii, scoala, Cambridge etc… ci pe strada sau la TV).

Limba franceza a fost urmatoarea, si pe loc mi s-a parut o limba de filfizoni, din prisma accentului care nu poate inspira forta in relatiile directe, totusi franceza prin constructia ei e clar axata pe la 1800, iar in forma vorbita a trecut chiar de 1950.

A urmat limba germana pentru 2 semestre la Goethe, observatia facuta este ca din pacate limba a ramas lejer pe la 1600 si chiar in forma vorbita cu greu au trecut de 1850, constructia fiind total lipsita de influenta orientala si structuri lejere, practic a pierdut toata influenta coloniala, pe care limba olandeza (pe care n-o inteleg decat foarte „partial”) a preluat-o din plin.

Limba italiana a fost limba pe care am considerat-o in forma clasica de departe cea mai moderna limba, din cate stiu evident, practic in constructie mai lejera chiar ca limba romana, mult mai fluida decat surorile ei latine, poate doar portugheza sa mai fi fost atat de usor in constructie, ambele fiind puternic influentate de „sunetele care suna bine” din araba. Totusi italiana vorbita n-a reusit sa treaca de 1970, parca oprindu-se la un moment social important, dupa care n-a mai acceptat evolutii majore adoptate din interior, ci doar preluari din engleza. De curand am adaugat la italiana si un pic de spaniola, pe care incerc s-o cizelez in perioada urmatoare, insa e clar ca spaniola e o limba mult mai simplista, si fara atat de multa traditie, dar si evolutie, totusi cred ca tocmai asta o sa o transforme intr-o alta lingua franca.

Cat am fost in Turcia ne-am descurcat in 10 fraze in turca, asa ca nu ar fi frumos sa spun nimic.

Despre alfabete as mai putea adauga ceva, ca pe langa cele latine si derivate, am reusit sa invat alfabetul chirilic si grecesc modern, cat sa pot citi semnele de circulatie etc, insa n-am prins nimic din vietnameza desi aparent era scrisa in caractere latine un pic derivate, dar acel un pic facea toata diferenta.

In final as spune ca limba romana este o limba tanara, dar care se prafuieste repede, fiind controlata pentru zeci de ani de puritani, care au incercat sa n-o „instraineze” sa nu includa englezisme, deci pentru sute de ani n-a fost o problema includerea unui vocabular slavon, turcesc, francez etc…

Limba are gust, dar are si aroma…

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii