Postat de: Mihai A. Pop | Decembrie 4, 2010

Diferenta dintre mine si sufletul meu

Ma gandeam deunazi de ce exista atata lumea care-si vrea corpul criogenat?, sau de ce vrem sa traim pentru totdeauna?, care la randul ei e o intrebare extinsa a de ce vrem sa traim mai mult?

De fapt cine vrea sa traiasca mai mult? Care parte din mine isi doreste extinderea timpului? Si pentru ce?

O sa duc analiza la absurd, dar e comun de-a lungul istoriei ca absurdul sa fie depasit, si apoi recunoscut ca realitate.

Vrea intr-adevar corpul meu sa traiasca mai mult decat o simpla viata? O data cu trecerea timpul eul constient va putea recunoaste, rationaliza, poate chiar controla corpul care acum e controlat de catre subconstientul motrice, sa zicem pulsatia, si de acolo pana la autorepararea corpului. Si asta cu siguranta se va intampla daca vom continua sa traim in acelasi corp, pentru ca realmente facem asta cu fiecare zi, doar ca in acelasi timp in care noi ne invatam corpul, corpul se modifica. Daca nu s-ar modifica i-am deprinde miscarile, i-am deprinde reactiile si le-am domestici… nu vad cum am putea sa restrangem dorinta asta, am deveni altfel plante. Totusi la un moment dat te inveti pana la ultima reactie de celula… si ori devii altceva, in incercarea te a te diversifica, ori ajungi din nou constrans, doar ca acum timpul nu mai conteaza, nu mai e una dintre dimensiunile in care te exprimi.

Sufletul meu este intrinsec legat de corpul meu, si de reactia pe care o are cu un corp care e limitat, si care se modifica in reactia cu lumea materiala exterioara. Marea majoritate a reactiilor sufletului meu sunt legate de corp, de materialitatea exterioara.

Si daca in urmatoarea perioada umanitatea va descoperi viata fara de moarte, si ma astept sa fie asa intr-o perioada ceva mai lunga decat e asteptata, dar totusi sa fie descoperita, asta nu va fi decat o bariera depasita intr-o problematica mult mai mare.

Si anume – desprinderea sufletului de materialitatea corpului.

Viata fara de moarte pastrata intr-un corp, va deveni in foarte scurt timp similara cu viata vegetala, si doar timpul va parea mai scurt sau va disparea, pentru ca ai la discretie mult mai mult.

Daca iesim din analiza ramanem cu o observatie de valoare. Asadar chiar in momentul asta se face o diferenta intre eul pur si suflet… unul dezlegat de materialitate (practic neinteresat de ea, si in deplin control a ei, pentru ca nu pot intelege viata in lipsa materiei) si unul legat de materialitate (chiar daca materialitatea se poate prelungi).

Sufletul nu ti-l poti salva prin criogenie, pentru ca materia respectiva e inerta, adica vreo 5 galeti de apa si doua galeti de minerale intr-o compozitie inerta. Despre eul pur, vorbim inca inainte de descoperirea imortalitatii corpului, asa ca n-avem motive sa ne intrebam cum il delimitam inca, doar sa spunem ca reprezinta urmatorul pas al vietii (sau dupa viata, doar ca nu in sensul biblic).

Am sa mai cuget la idee.

mihai

PS. Combinatiile posibile intre sinapsele din creierul unui singur om depasesc ca numar estimarile curente a numarului de atomi din univers. N-are rost sa incerc sa pun numere, pentru ca doar atomii din mina unui creion de pe masa ta sunt in jurul a 25,000,000,000,000,000,000,000.


Responses

  1. ‘Marea majoritate a reactiilor sufletului meu sunt legate de corp, de materialitatea exterioara.’

    Oare chiar există reacții ale sufletului nelegate de ‘materialitatea exterioară’? Dă-mi un exemplu, te rog. Și, până la urmă, în ce măsură e această materialitate într-adevăr exterioară sufletului? Și care este această misterioasă legătură intrinsecă dintre suflet și trup? Prea multe mistere implică postularea acestei entități suplimentare. Pentru ce? Pentru a salva niște poezii emoționante și eternele discuții despre nemurirea sufletului?

    • Nu m-am intrebat niciodata de ce sufletul e definit separat de corp, doar ca acei oameni care au pierdut parti din corp, n-au pierdut intotdeauna parti din suflet – logica simpla la nivelul evolutiei homo erectus.

      Filozofia, logica, matematica – nu ca stiinte, ci ca grupari de elemente ale ratiunii, nu acopera materialitatea (sau macar nu numai), asta ca exemplu larg.

      Ca exemplu banal, cred ca analiza rationala este unitatea cea mai simpla, pe care ai utilizat-o si tu in cand ti-ai pus intrebarile de mai sus, si ea nu este legata de materialitate, ci doar de judecata/ratiune.

      Totusi cred ca intr-adevar sufletul este overrated, si ca ar trebui mai mult sa ne focusam nu me incadrarea lui, ci pe operatiunile non-materiale, ca ganditul, pentru a iesi realmente din paradigma animalica a umanului.

  2. Gânditul este non-material? Contra-exemplu la fel de banal. Dacă n-ai creier (i.e. organul fizic), nu ai gânduri.

    • Nu e chiar contra-exemplu, de fapt e chiar o dovada ca exista suflet.

      Practic intr-un exemplu de lezare mortala a creierului, ramai cu aceleasi materiale ca inainte (fizic ai tot atata apa, carbon, etc), doar ca nu mai ai ganduri, deci exista o diferenta. Corpul n-a murit, insa sufletul a murit (contrar opiniei de nemurire a sufletului).

      La fel ca si in exemplul ai un individ care si-a pierdut un membru, el ramane la fel de om, practic sufletul nu si-a pierdut din valoare, deci din nou se poate explica o diferenta intre materialitatea (cel putin asa cum o definim acum) si suflet.

      Poate peste ani o sa devenim mai destepti si o sa intelegem materialitatea diferit, cat sa putem defini si sufletul.

      • Mărturisesc că nu înțeleg la ce te referi când zici suflet. În primul comentariu folosești sintagma ‘părți din suflet’ – care nu are nici un sens, din moment ce sufletul este indivizibil prin definiție (nu mi-l aduce drept contraexemplu pe Platon, pentru că la el bucata care contează e doar logistikonul). Prin indivizibilitate și imaterialitate se justifică nemurirea sufletului. Doar n-ai cum să distrugi ceva ce n-ai cum să vezi și să divizezi, nu?

        În al doilea rând, presupunând că prin lezarea creierului moare sufletul (sau, ca să folosesc o exprimare care nu îmi zgârâie ochii atât de tare – se desprinde sufletul de trup) deja îi dai sufletului o poziție foarte localizată în corp. Iar, în urma leziunii (care ar trebui să fie un fel de brain zap), nu ai vrea să consideri că leguma care a rămas în viață mai e persoana de dinainte, din moment ce sufletul, minunatul sediu al raționalității, nu mai e.

        Deci mergem pe o linie foarte carteziană până acum. Argumentul ilustrului e foarte similar cu ce îmi zici tu. Pot să îmi imaginez că exist fără un corp fizic atașat, dar nu pot să îmi imaginez (și aici prin ‘a imagina’ mă refer la încercarea de a mă convinge că o lume în care eu nu exist e reală, că pot foarte bine să îmi imaginez lumi în care eu nu exist, dar ȘTIU că nu sunt reale) că eu însămi nu exist. De aici deducem că sufletul e distinct de trup – imaterial și toate cele. Și acum, analogia devastatoare. Să zicem că mă lovește o amnezie parțială acum și nu mai țin minte cine este persoana care s-a uitat pe geamul din camera mea cu 5 minute în urmă (presupunem și că m-am uitat pe geam cu 5 minute în urmă, deci persoana în cauză sunt eu). Dar pentru că nenea Descartes îmi e înfipt prea adânc în creier, încă îmi amintesc argumentul cartezian și îl aplic. Pot să-mi imaginez că persoana care s-a uitat pe geamul din camera mea cu 5 minute în urmă nu există. Dar nu pot să îmi imaginez că eu însămi nu exist cu-adevărat. Prin urmare, eu sunt distinctă de persoana care s-a uitat pe geam cu 5 minute în urmă. Contradicție. Argument non-valid.

  3. Dar cred că deja încep să deviez. Nu trebuie doar să-ți fixezi doar definițiile, dar trebuie să și analizezi și implicațiile acestora. Când te joci cu idei atât de stufoase ca ‘suflet’, ‘nemurire’, ‘relația suflet-trup’, ‘identitate personală’ e foarte ușor să produci argumente incompatibile în cadrul aceleiași discuții. Nu tot ce e anti-mainstream (‘sufletul muritor’ – care sună contradictoriu într-un mod evident) e și bun. Iar asta nu implică că tot mainstreamul e bun.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii