Postat de: Mihai A. Pop | Noiembrie 27, 2010

Tracul, descurcaretul si educatia

Intr-o discutie cu o prietena am realizat ca in relatie cu invatatul exista trei ipostaze:

  1. Ai invatat destul cat sa te simti in siguranta, iar la prezentare esti sigur pe tine si reusesti sa convingi si prin cunostinte si prin atitudinea pe care o trasmiti, cea de invingator
  2. N-ai invatat nimic sau atat de putin incat reactia ta este cea a celui care nu poate pierde nimic, asa ca cel putin atitudinea ta va putea fi doar cea a unui invingator, totusi despre cunostinte nu putem spune prea multe pentru ca nu prea ai
  3. Ai invatat insa nu destul incat sa te simti satisfacut, fie ca asta s-a intamplat din cauze externe – n-ai avut materiale, timp, fie din cauze interne – nu intelegi limbajul, nu ai capacitatea de intelegere. Modalitatea asta iti va da cea mai mare bataie de cap, pentru ca practic ai facut ceva cat sa intelegi ca nu intelegi – ai iesit din ignoranta, insa doar ca acum stiind ca nu stii nu poti avea atitudinea de invingator

Si acum introducerea pentru ca am sarit peste ea tocmai pentru ca mi s-a parut important sa zic ce voi zice.

Care sunt adaptarile constientului si inconstientului la modalitatile de invatare? De ce anume cateodata avem trac si cateodata nu, de ce unii au mult mai multi decat altii? De ce reusesc sa faca prezentari foarte bune cei care au tupeu?

Acum ca exista categoriile de mai sus cred ca toate intrebarile incep sa capete raspuns. Si am sa vorbesc despre mine, rationalizandu-mi copilaria – scoala primara.

Nu am avut o aplecare catre invatatul de poezii – a se vedea Spune poezia! – si m-am aflat intotdeauna de la punctul 3, practic am fost nesigur pe mine, si mi-a creat discomfort, motiv pentru care subconstientul arunca poezia cam in aceasi zona cu injuraturile.

In acealsi fel, si mie, ca si tuturor oamenilor (si daca nu credeti in asta cautati in subconstient) – nu ne place sa invatam fortat, ci doar de placere. Asa ca de multe ori pentru lucrurile pe care nu-mi placea sa le invat am ramas in punctul 2, insa acolo fiinta s-a adaptat constient si inconstient sa elimine frica si tracul, sa lucreze pe ultima 100 de metri, sa intre cu tupeu, sa beneficieze de faptul ca nu are suportul stiintei, asa ca nu are nimic de pierdut. Din zona asta s-a nascut solutia – descurcat – de altfel ingredientul esential ce difera intre academici si practicieni, dar mai corect in engleza schoolwise si streetwise.

Totusi ce mecanism isi cresc oamenii care nu au invatat ce nu le place si totusi au gasit solutia sa se descurce? Pentru acesti oameni schimbarea este foarte usor de acceptat, ritmul la care pot accepta schimbarea este foarte mare, optimismul este realitatea lor, pentru ca realismul este solutia celor care sunt in general in 1. dar acesti nu pot accepta schimbarea la o viteza prea mare – de altfel o diferenta intre cele trei instante/personalitati este necesarul de informatie pentru a face ceva – 1. are nevoie de ea, si tre’ s-o aiba, 2. poate are poate n-are, dar se descurca si fara, 3. poate s-o aiba, dar nu se poate descurca oricum.

Ca sa dezvolt o alta latura a celor trei instante, si nu va ganditi acum ca instante, ci ca personalitati, si personalitatile nu includ 100% o instanta, ci un mix in care cu precadere e o instanta mai prezenta.

Asadar se da pentru toate cele trei personalitati, deci nu instante, acelasi caz – situatie de criza cu putina informatie si prezentare in fata publicului. Ma intereseaza doar cum apare tracul – 3. se va topi, pentru ca incearca sa inteleaga, si e obisnuit sa nu reuseasca, 1. pentru ca nu are informatia, stresul este o solutie pentru moment asa ca intr-un caz general, ma astept sa aiba trac serios, insa 2. este pus in cea mai favorabila situatie, pentru ca nu astepta informatia, totusi are antrenamentul crizelor si chiar daca inconstient a avut trac o data demult, acum probabil nu mai are.

Asadar nu te-ai astepta ca elevul care nu invata in primara mai nimic, dar care se descurca, sa fie acum persoana care sa fie cea mai potrivita in lumea curenta, insa exact persoana care invata si trecea cu brio prin toate probele scolare si este iubitul profesorului sa fie in situatia schimbarii poate la fel de slab ca cei care nu invatau si nu se descurcau?

Uimitor de vazut cum capacitatea de schimbare este superioara stiintei in situatia curenta.

Recititi si articolul – Atentia evolutie sau involutie?, si un mic ajutor interactiv.

Daca v-am transmis destul de bine informatia pana aici inseamna ca daca voi spune – daca ai reusit sa nu fii educat pentru era industriala, dar totusi ai reusit sa-ti gasesti modelul tau de a te descurca prin scoala, ai o probabilitate mai mare sa te descurci toata viata, chiar daca pe alocuri vei fi in afara trendului – veti intelege ca descurcatul nu e o boala, ca ADHD, ci e o valoare de cautat intre talentele unei persoane.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii