Postat de: Mihai A. Pop | Noiembrie 8, 2010

Cuba 2010 – Cubanezii si cubanezele

O sa incep povestirea legata despre Cuba cu cubanezele.

Si avem doua tipuri de cubaneze, din cele care se fumeaza pufait si din cele imbracate sumar. O sa zabovesc un pic asupra celor care se fumeaza, pentru ca in intreaga Cuba trabucurile se gasesc relativ usor, sunt foarte scumpe – adica la 5 euro una ok, si pe la 10 una de top, si circa 2 una adevarata facuta de tarani in casele lor. Trabucurile nu sunt in Cuba ce sunt pentru noi, pentru ca ei sunt prea saraci sa se bucure de ele prea mult, si sunt prea turistice ca sa se atinga vreodata de cele branduite.

Cubanezele imbracate sumar, la orice varsta, putin nepotrivit si in paralel chiar si cu moda americana, sunt tot ce nu te-ai astepta. Practic nu sunt foarte frumoase, de fapt prea putine sunt chiar frumoase si cochete, iar in multime e evident ca barbatii sunt cei mai ingrijiti si nu femeile. Asadar reputatia trebuie sa fie legata de dezinvoltura cu care se poarta, faptul ca sunt in general o populatie extrem de apropiata de igiena riguroasa si de faptul ca nu exista o stereotipie a unui cubanez tip.

Cubanezii

Despre cubanezi, se pot spune foarte multe, insa am sa incep prin a termina punctul cu stereotipiile – anume nu exista un cubanez tipic, poate fi hispanic deschis sau inchis la ten, negru subsaharian, negru magrebian, mulatos sau criolo, caucazian cu par saten, blond sau roscat, unii dintre ei nefiind pigmentati.

Alte cateva elemente remarcabile legate de cubanezi – sunt de departe cel mai curat popor tropical, si asta chiar daca traiescu cu 15 euro pe luna, sunt foarte nonviolenti, deci total nelatini din punctul asta de vedere, Cuba devenind de departe cel mai sigur mediu prin care am calcat pana acum.

Cubanezii sunt foarte cubanezi, adica sunt nationalisti, chiar daca sunt destul de educati, ei inca se bucura ca acum Cuba e a lor, si nu a capitalistilor. Practic saracia in care traiesc nu o atribuie faptului ca nu muncesc (practic nu ca nu vor, dar pentru ca sistemul nu-i lasa), ci faptului ca US a impus un embargo, si din cauza lor ei trag toate ponoasele.

Pe de alta parte cubanezii traiesc in comunism, si au preluat in educatia lor o parte din propaganda socialista, insa ei nu sunt comunisti, nu cred in egalitate, nu prea servesc sloganuri, nu prea citesc din Fidel, nu prea sunt entuzismati de revolutie… si tot ce iau din aparatul propagandistic o iau pentru ca frica domneste, lucru ce se poate vedea la tot pasul, de la siguranta personala, pana la faptul ca nu poti dormi decat in locuri reglementate (chiar daca ai prieteni).

Cubanezii traiesc in penumbra, si nu ma refer doar la faptul ca sunt un popor care fac economie la electricitate, pentru ca fac si asta din greu, intentionat – lumina putina, proasta si intermitenta si neintentionat – pene de curent, ci ma refer la faptul ca sunt educati in tot ce nu e capitalist necesar – arta, teatru, film, muzica, inginerie, productie agricola etc., insa nu studiaza economie (decat contabilitate), nu studiaza comunicarea – in practica ca cubanez civil, fara pasaport de iesit din tara, nu are posibilitatea sa vada o fereastra de firefox, nu are acces la computer sau la internet – e ilegal, reteau GSM (nu EDGE, GPRS etc) este ca o carpa – plina de gauri, exact acolo unde exista interes de acoperire.

Cubanezii se tarasc, pentru ca prea putini au acces la automobile (din salariul mediu lunar iti poti cumpara circa 14 litri de benzina), chiar si automobilele multe sunt de-o varsta cu tata, ei incearca tot felul de mijloace de transport, in ordinea vitezei de deplasare:

  • mersul pe jos, poarte incaltari comfortabile pentru drumuri lungi – nu am prea vazut slapi
  • calare – pe vite, pe cai localnici (niste mustangi pitici)
  • ciclism – fie cu bicicleta ta – foarte popular, fie in bici taxi – biciclete cu 3 roti cu 1-2 locuri si un conducator sanatos
  • sareta/caruta – ca niste autobuze mici de oras, deservesc pe un traseu bine definit orasele mai mici, de obicei 6-8 persoane si un singur cal
  • autostopul – aici autostopul a ajuns o forma organizata de transport, asa ca la anumite iesiri din oras exista statii organizate de autostopisti, unde niste oameni in galben au dreptul de a opri orice masina/camion si a ii obliga sa ia autostopisti pentru un pret prestabilit, evident exista si autostop nereglementat
  • camionul – asta functioneaza ca ratele la noi, pe un anumit traseu de obicei pana in 50-80 km, te transporta intr-un camion ca cele de mineri, dar fara geamuri in grupuri de pana la 40 de persoane, pret foarte mic
  • trenul – au o multime de cale ferata, si ceva trenuri, dar despre program nu se poate spune mai nimic, n-am incercat exact din acest motiv
  • autobuzul – fie in oras sau intre orase apropiate, se transporta mai lejer, dar de obicei foarte aglomerat, totusi desi e aglomerat, n-are aer conditionat, si sta in soare la 30+ grade, miroase inauntru a trandafir cum mi-e greu sa explic celor care merg cu autobuzul vara prin Bucuresti, costul este inca foarte redus
  • autocar – exista aici o diferentiere clara intre turisti si localnici, turistii platesc de 25-30 de ori mai mult ca localnicii pe tipul asta de transport, care e probabil forma cea mai ok pentru drum lung, aerul conditionat insa este setat la modul glacial
  • coco-taxi – un fel de tuk-tuk, intr-o forma oribila, sunt niste scutere modificate sa transporte 2 calatori si soferul
  • taxi – aici exista mai multe specii, date de vechimea automobilului – peste 40-50 de ani, intre 15 si 40 de ani, si noi
  • automobilul personal – in Cuba automobilele nu se caseaza, orice piesa se foloseste si orice se poate repara – populare sunt Lada si Mosvich (considerate masini noute), masinile americane ale anilor 50, si mai noile Geely, Kia, Daewoo – am gasit cea mai mare flota de Aro si TV pe roti, si cateva Roman/Dac.
  • automobilul cu sofer – daca esti la marginea de sus a esicherului politic/militar, poti pupa chiar si sofer
  • avionul – cursele sunt destul de ieftine, adica accesibile si pentru calatorul cu buget restrans, insa aeronavele sunt ceva mai putin ok, a se vedea cazul prabusirii de saptamana trecuta

Dar atat pentru prima parte.

PS. Pozele sunt doar pe jumatate ordonate, si vreau sa fac si o expozitie cu cele mai nimerite. Asa ca o sa anunt cand le-am terminat de ordonat.

mihai si cristina


Responses

  1. Deocandata, la multi ani, Mihai Alexandru !
    Restu’, mai vedem.

    • multumesc de urari

  2. Am pus si pozele intr-o forma semifinala.

    http://picasaweb.google.com/mihaialexandrupop

  3. […] Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) […]

  4. Frumos spus si foarte utila informatia. Cand te angajezi la Lonely PLanet?

  5. […] Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) […]

  6. Frumos. Mi-ai facut „pofta” de Cuba, eu ma pregatesc de America de Sud.

  7. […] Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) […]

  8. […] Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) […]

  9. […] Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) […]

  10. multa sanatate ,fericire si un calduros LA MULTI ANI!din partea tuturor din piatra nt si izvoar.te pup emi.

    • Multumesc de urari!

      Urari de bine si celor de la Izvoare.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii