Postat de: Mihai A. Pop | Octombrie 9, 2010

Nevoia de cataclism

Nu pot sa nu ma amuz cand aud tot felul de povesti legate de un posibil cataclism de o mare importanta, si daca se poate dezbatut intr-un articol de o coloana, din care jumatate e o poza. Acelasi lucru se poate spune si despre astfel de prezentari pe canalele TV, cand elementul care le difuzeaza le descrie in termeni mistici, ezoterici, paranormali, personali sau extrem de subiectivi.

Fie ca este vorba de o cometa, de secete si inundatii, de extraterestrii, de explozii solare, de cutremure, de molime si epidemii, de poluare, de tsunami, de musca tete etc, de razboaie, am realizat ca noi avem nevoie de cataclism, si daca nu avem un cataclism in mod natural, le putem crea, pentru ca exista nevoia sistemului de a se focusa asupra lucrurilor asupra carora nu poate face mai nimic.

Nu vorbesc aici de temeri reale ca o seceta dovedita stiintific, sau efectele poluarii asupra naturii etc, ci de anuntul de la ora 9 de pe OTV cand un personaj, cunoscut in lumea unora, prezice ca in x ore va fi un cutremur important, ca asa a visat el, si ca la ultimele lui vise elementul important visat s-a intamplat intocmai, si ca e destul motiv asta ca sa ne alarmam. Alte exemple sunt acele personaje pe care eu le numesc gUrania, pentru ca prezic cataclisme exact dupa ce noi toti vom fi morti, sau reusesc sa analizeze precis un eveniment deja produs, care era intocmai cu presupusa stiinta, dar care evident nu a putut fi prezis, pentru ca vedeti voi, nu s-a uitat nimeni chiar asa…

Totusi subconstientul nostru, si la multi chiar constientul, reactioneaz alert la informatiile care prezic catastrofe. Aparent omul reuseste sa inteleaga moartea abia in jurul varstei biologice de 8 ani, moment in care realizeaza ca are doar o viata, si ca se termina cu o moarte ireversibila. Insa mintea poate fi impuiata si cu religie, si poate unii reusesc sa treaca peste evidentul ucisului de gandacei in parc, sau mai tarziu pierderea unui animal de companie, totusi eu ma bazez pe ceilalti.

Asadar, sentimentul acela care te incearca in copilarie cand ai aflat de viata si moarte, te incearca si atunci cand te loveste stirea catastrofelor, e subconstientul care e lovit de panica, accentuata de neputinta modificarii realitatii care implica o angoasa pe termen scurt foarte neplacuta. Depinde cat de argumentata e lovitura, pentru ca daca e foarte argumentata, logica si ratiunea tinde sa nu mai apara… vezi cazurile cand se da pe OTV un crizat, si doua saptamani apar in presa centrala, TV si online stiri panicarde.

E o reteta de un real succes de vanzare si crestere a audientei, insa se ascunde si o metoda de preocupare a societatii cu circ (din ciclul paine si circ).

Preocuparea mea este legata de a doua parte, care mi se pare ca lezeaza capacitatea individului de a fi preocupat de realitatea imediata, probabil in care trebuie sa si actioneze, pentru ca este prins in panica unei irealitati.

Sunt probabil singurul care se amuza cand aude de predictii de cutremure… dar si de multe altele.

mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii