Postat de: Mihai A. Pop | Septembrie 15, 2010

Prietenul imaginar

Ca sa poti accepta mai usor realitatile din lumea fizica, o pare parte dintre noi (as zice chiar o majoritate) are nevoie de macar un prieten imaginar.

S-ar putea sa va gasiti printre ei.

Din pacate nu e de blamat, decat daca il scoti din context, dar in momentul evolutiei societatii in care ne aflam, nu e de blamat.

Dar sa pun punctul pe i.  Cat de complicata ar fi viata din punct de vedere al individului daca n-am avea Dumnezeu/Allah/Budha? Asta e pentru mine prietenul imaginar suprem in ziua de azi, si banuiesc ca acum sunteti in asentimentul meu ca nu putem considera toti religiosii schizofrenici. Probabil n-ar trebui sa-i blamam nici pe cei cu prieteni imagineri iepuri sau caprioare, ci mai degraba sa intelegem ce nevoie acopera si prin ce parte a naturii umane se manifesta aceste solutii, pentru a putea gasi solutii mai reale. Cred ca din motive similare se apeleaza la exces de alcool, droguri, ba chiar la ignoranta crasa.

Pe de alta parte cred ca realitatea viitorului probabil ca va fi mai putin populata cu prieteni imaginari sau surogati, motiv pentru care incurajarea infruntarii realitatii, va trebui sa devina pe termen mediu un sport practicat pe larg.

PS. Totul a plecat de la o discutie gen One Flew Over the Cuckoo’s Nest cu un parinte la o manastire de langa Bucuresti. In timpul discutiei am realizat ca scoasa din context discutia respectiva ar fi trebuit direct mutata la spitalul de nebuni, dar totusi pastrata acceptiunea generala ca religia este acceptata, chiar incurajata pe alocuri in societatea, era o discutie suportabila. Aceleasi subiecte – vrajitoria, duhovnicul, spovedania, rockul, diavolul, viata spirituala, armonia in familie, adulterul, copii, traditia…


Responses

  1. te admir ca in iuresul din zilele noastre iti faci timp sa meditezi la astfel de lucruri si sa si scrii despre ele. asta imi place cel mai mult la blogul tau, ca stii sa pui punctul pe i si ne determini sa constientizam unele lucruri pe care chiar daca le stim, le ignoram

  2. Că tot este Gaudeamusul la putere zilele astea, motivaţia pentru care a scos o editură o Biblie pentru copii este faptul că s-a constatat că nu mai există morală şi nu au după ce să înveţe valorile. E mai bine să se facă ceva decât să ne gândim că am ajuns rău de tot. Copiii noştri au nişte prieteni imaginari care niciodată n-au forma părinţilor – din păcate! Aşa că măcar dacă şi-ar găsi unul puternic, gata să-i susţină în ceea ce fac.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii