Publicat de: Mihai A. Pop | Mai 26, 2010

Rostul

Fac o lunga paranteza de la un articol pe care l-am citit despre Rostul in viata. Recunosc ca nu l-am citit in detaliu, si de aceea imi refac propria poveste pe marginea ideilor de acolo.

Rostul poporului nostru si al fiecaruia dintre noi, vine din succesul nostru interior cand implinim ceva, dar care de foarte multe ori are legatura cu familia, cu pamantul si munca, cu creatia, sau cu credinta.

Asadar sa le luam in ordinea locului, pai in Romania pamantul este o povara, grea de dus, grea de inteles, aproape fara radacini, iar putini care mai vorbesc limba taranei, ei insisi sunt invitati in ea. Nu cred ca rostul nostru mai este legat de pamantul asta. Ori plecam de pe el, ori sfarsim mai degraba mai repede decat mai tarziu, in el. Orice faci sa-ti apropii pamantul in mod legal, cu atat mai multe probleme sfarsesti, pentru ca din pamant vine bogatia tuturor, insa doar cei care-l muncesc o platesc. Trebuie ca suntem prea multe suflete deasupra pamantului, pentru ca altfel nu pot intelege birurile ridicate.

Munca, ea este privita ca un soi de mutatie anormala, fie ca tinde sa fie nenaturala pentru animalul uman, fie inferioara pentru spiritualitatea umana, iar placerea din munca, a fost scursa, au ramas doar neplacerile. Toata placerea din munca a fost pusa in borcanele mici, pe care oamenii care mai au timp de ele au lipit etichete – hobby. De prea multe ori rostul nostru nu este in munca.

Daca spuneam de spiritualitatea noastra care s-a lepadat de munca, ea sigur nu s-a ales cu credinta. Si nu va ganditi aici la credinta de la altar, pentru ca stiti ce sadeste ea in noi, ma gandesc in simpla credinta „cred ca am sa reusesc” sau „cred ca pot” sau „fac”. Au fost inlocuite cu „OTV” sau „statul” sau „seful”, practic intr-un efort total de a nu gandi, nu munci.

Rostul din creatie, este prezent, acum pe cat a fost dintotdeauna. Nu suntem un popor inventiv, nu suntem expansivi in gandire, nu suntem realmente creativi, si nu emanam istorie decat atunci cand suntem cu macar un picior in groapa, dar de data asta groapa are o apa calduta si cine stie.

Am ramas in Romania pentru familie, pana si multi dintre prieteni si-au cautat noi orizonturi. Si asta pentru cat timp? Cat e de puternica familia sa te tina aproape, si mai mult cat de puternica e sa te ajute sa-ti deschizi aripile si sa zbori in lumea larga. Familia e singurul nostru rost aici, si nu-mi este simplu sa fac flori, pentru ca n-am radacini.

Inchid paranteza si dau factor comun – eu.

Insa daca in paranteza nu ramane nimic, nu va da nimic.

Anunțuri

Responses

  1. Ba da, va da ceva… va da zero care in cazul asta este diferit de nimic, pentru ca zero implica eforturi, existentialitate, insa cu rezultat dramatic sau cum spui tu… dureros de dramatic…
    Cat despre familie, intr-adevar este cel mai puternic liant de glie, insa eu cred ca e momentul sa va schimbati punctul de referinta, sa priviti dintr-o noua perspectiva si anume…
    Ganditi-va ca nu mai sunteti parte din familie, ci sunteti centrul de greutate al familiei – al noii voastre familii. Este (cred eu) mai important sa fiti parinti decat sa fiti in continuare copiii parintilor vostri… implica responsabilitati… ce-ti doresti pentru copiii tai?

    • Emigrezi sa le oferi copiilor luna de pe cer si le rapesti privilegiul de a avea bunici. Am avut norocul unor bunici echilibrati, care si-au iubit nepotii si am invatat de la ei lucruri pe care nu le-as fi inteles de la parinti. Cine nu are batrani, sa-si cumpere.

      • Eu nu am zis ca trebuie sa emigrezi, eu am zis ca trebuie sa preiei raspunderea viitorului copiilor tai. Am zis ca trebuie sa faci alegerea cea mai buna pentru ei. Acum fiecare are situatia lui particulara, fiecare are sistemul lui de valori, nu exista un singur raspuns bun pentru toata lumea.
        Eu personal nu stiu cum as explica coplilului meu de ce TREBUIE sa fii indiferent cand vezi un hotz furand in autobuz, de ce TREBUIE sa pleci capul cand te umileste un smecher dintr-un BMW, de ce nu poate sa aiba camera ei pentru ca tati si mami nu isi permit sa cumpere o casa… de ce nu are tati si mami bani sa plateasca o facultate (va trebui sa constrangi copilul sa fie genial ca sa poata prinde un loc fara plata), de ce nu pot sa ii cumpar o jucarie pe care si-o doreste sau sa mearga intr-o excursie cu scoala ca e iarna si intretinerea e mai scumpa, de ce nu e bine sa isi urmeze visurile daca nu ii aduc venituri, ce e aia o shpaga si de ce E BINE SA O DAI! (la doctor, la profesor, etc)… probabil ca o solutie foate buna la aceste intrebari este „NU STIU, DU-TE SI INTREAB-O PE BUNICA-TA” , eu nu pot sa fac asta. La o adica, poti oricand sa faci parenare (reintregirea familiei) si sa aduci bunicii la copii ceea ce majoritatea romanilor de aici fac.

      • Un punct de vedere usor-extremist. De exemplu, hoti sunt peste tot, ai vazut doar. Apoi, nu ai citit ce recomanda psihologii, ca nu e bine sa ii oferi copilului chiar tot ce isi doreste? 😉 Problema importanta este timpul pe care i-l poti acorda.

      • Cred ca nu ne intelegem… eu tot zic ceva si se pare ca se intelege altceva?!?! Nu am zis ca nu sunt hoti decat in Romania!!! Am zis despre atitudinea pe care trebuie sa o impui copilului tau fata de acestor fenomene… adica cum ii explici copilului: „Nu e bine sa furi, insa daca vezi un hotz, mai bine te faci ca nu-l vezi?!?!?” Aici nu mi-e teama sa fac ceva impotriva acelui hot… orice… sa urlu, sa ii dau o bastarca dupa ceafa, sa il arat cu degetu’ sau pur si simplu sa dau telefon la 911… si sunt sigur ca se va intampla ceva rau cu el!!! si nu mi-e frica sa imi invatz si copilul sa aiba o pozitie impotriva unui lucru rau. (imi aduc aminte de o faza pe care am trait-o in RATB. Un hotz de buzunare tocmai buzunarea o doamna… faza a fost vazuta de mine si inca vreo 5-6 pasageri. Bienteles ca nu a schitat nimeni nimic – si m-am simtit ultimul rahat ca nu am avut curaj sa fac ceva… insa asta e situatia asa reactioneaza toata lumea de frica pentru ca stii ca nu ai ce sa ii faci… nu se va intampla nimic cu baietzasul si tu va trebui sa renunti sa mai locuiesti in Bucuresti… revin… dupa ce am asistat la o subtilizare a portofelului doamnei, la prima statie binenteles ca hotzul (hotzii) a coborat. Dupa ce a coborat, se apropie o alta doamna martora la eveniment de victima si ii sopteste discret… „vedeti ca vi s-a furat portofelul”… 🙂 )
        Iar la problema cu psihologii nu stiu ce vrei sa spui… In Romania nu exista zi de lucru care sa se termine mai devreme de ora 5.30… pana la ora 6.30, daca te miscai bine, poate ajungeai si acasa… si asta in zilele norlame, pentru ca erau si zilele cand era nevoie sa stai faci ore suplimentare (destul de dese), pe care binenteles ca nu ti le platea nimeni si ajungeam acasa pe la 7.30-8.00… Daca as fi avut copil probabil ca prindeam 2 maxim 3 ore impreuna… daca nu se culca intre timp… Acum termin programul de lucru la ora 4.30, ajung acasa la ora 4.45-5.00… cred ca ii pot acorda mai mult timp aici decat in Romania…

    • PS
      Dupa ce o sa faci si tu un copil, iti stau la dispozitie sa reluam subiectul cu cat de bine este sa NU POTI sa ii dai copilului tot ce isi doreste!!!

  2. E tare greu.Eu sunt taur, deci foarte conservator, avand pregnant cultul familiei si al prieteniei.Adica statornicie.In viata mea mi-a fost greu sa plec departe de familie(parinti, frati ), nici macar la Campulung Muscel. Dar, daca azi as avea douazeci de ani, cred ca as pleca intr-o astfel de aventura.De douazeci de ani ma simt umilita( culmea, inainte -nu).Acum , din punctul de vedere al parintelui: este dramatic sa traiesti departe de copiii tai.E foarte dureros, numai un parinte sie si simte.Si, totusi, parintii isi sfatuiesc si-si sprijuna copiii intr-un astfel de demers.Dar, repet, este sfasietar, fara speranta pentru cei care se apropie de sfarsitul vietii. Asta este, trebuie sa alegem mereu, liberul arbitru, dar si destinul !

  3. Poporul asta trece acum printr-o perioada grea din istoria lui.Cum au fost atatea.Va rezista.Radacinile nu se vor usca, sunt sigura.
    Din pacate, criza valorilor, pentru toata umanitatea, nu a ajuns inca la apogeu.Si atunci, numai o suferinta comuna, cumplita( ex.un razboi mondial), va echilibra, ca sa zic asa, existenta noastra.

  4. Exista de-a lungul istoriei exemple de popoare cu istorie, cultura, identitate foarte puternice care pur si simplu au disparut (hititi, mayasi) deci „nu spuneti niciodata, niciodata”. Valorile unui popor sunt pastrate de indivizii care il compun. Daca indivizii renunta la valorile nationale, poporul dispare ca identitate. Usor usor muzica populara este inlocuita de manele, istoria se studiaza din ce in ce mai putin in scoli (ca dealtfel orice alta materie), marlania e la putere, se vinde tot indiferent de valoarea culturala (stiu case in Bucuresti care fac parte din patrimoniul national si care sunt sabotate sa „se darame” ca sa poata smecherii sa construiasca un bloc in loc). Cine mai investeste in cultura in ziua de azi?… cei care mai tin piept si trag de valorile nationale in curand vor muri de batranete sau se vor satura atat de tare sa lupte singuri incat vor pleca cum au facut-o deja multi dintre ei.
    Chestia cu suferinta comuna… sunt de acord… foarte bine spus… trist si dureros… dar adevarat…

  5. Un comentariu intrebare am si eu.

    Inteleg ca totusi rostul care ne-a mai ramas aici in Romania este familia/prietenii.

    Totusi inteleg ca e greu sa mai gasim un altul, motiv care ar trebui sa ma deprime, pentru ca am ajuns sa incercam sa inventam ratiuni asupra rostului nostru aici, acolo unde ele abia daca mai exista.

    Intrebarea: Daca ai putea pleca cu familia, ce rost ar mai avea sa ramai?

  6. Corect.Daca ai pleca cu familia ar fi mai bine, caci ai avea cu cine sa intinzi o hora, zdravana, romanesca! Si ai si cu cine ciocni oua rosii. Mai nasol e cand mori, am vazut la Paris, cu ochii mei, cand a murit prietena mea, cetatean romano- francez, ortodox.Nu s-a gasit nimeni sa-i faca o coliva, un loc in zona ortodoxa a unui cimitir parizian era prea scump, asa ca a fost mai ieftina incinerarea. Urna se gaseste la etajul minus patru al cimitirului.Taxa de ” intretinere” anuala, 8oo euro. Ce sa zic, om vedea noi, cand om muri, unde e mai bine sa mori, sau unde a fost mai bine sa traiesti. Sa fim sanatosi, dragii mei, si sa alegem bine pentru fiecare dintre noi.Oriunde va aflati, va imbratisez.

  7. Multe comentarii. Cred ca esenta problemei este ca Romania s-a schimbat radical, momentan trece o puternica criza morala si financiara, iar multi nu mai vor sa sa faca parte din eterna generatie de sacrificiu a tarii.

    Cuvinte gen: familie, glie, bunici, prieteni si patriotism palesc in fata problemelor concrete generate de probleme financiare, morale si sociale ale Romaniei.

    Este o alegere personala. Intrebarea este cum s-ar aplica mitul omului invizibil in aceasta situatie? Cati romani ar ramane in tara daca toti ar avea posibilitatea sa plece?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii