Publicat de: Mihai A. Pop | August 14, 2009

Despre educatie

Am realizat de ce invatamantul nu inseamna educatie, si asta pentru ca incercam sa inteleg cum se face ca suntem o tara care pare sa aiba un invatamant destul de sanatos (sau oricum mult mai sanatos ca in parti mai educate ale lumii, si am sa notez aici Statele Unite ale Americanului), si totusi suntem handicapati educationali.

Am sa pun aceasta „piatra rara” care este invatamantul romanesc, in lupa realitatii.

Avem anual un numar extrem de mare de „olimpici”, si ii avem de ani de zile, deci nu au de-a face vremurile actuale cu rezultatele, insa tot de ani de zile ei pleaca eleganti catre zari mai albastre, la „idiotii” aia din America. Noi aici ramanem numai „cei care merita” si suntem o natiune invidiata de intreaga lume. [Daca mai mentionam ca noi avem pamanturi manoase, oameni primitori si peisaje atatcuprizatoare, cred ca N400 ne face sa si vomitam].

Invatamantul local reuseste sa creeze muncitori supusi, care inteleg multe si pun intrebari putine, care se bazeaza pe bunul simt in relatia cu lumea, si care nu se informeaza din alte surse, care daca trebuie sa perceapa realitatea el stie si doar arareori apeleaza la mijloace externe, in primul rand la horoscop, si telejurnal. Pentru ca avem un invatamant atat de bun (realmente, fara bascalie), care mananca foarte mult timp si energie pentru elev/student, el devine handicapat social si economic (si altele, dar nu fac subiectul de azi).

Totusi sa vedem ce au facut hotii, barbarii si criminalii care au fondat America, sau saracii si nehranitii din Japonia, de au reusit. Nu zic ca sunt purtator de adevar, dar macar am reusit sa gasesc i-ul.

Daca in Romania exista acesti olimpici, care cred ca sunt mandria invatamantului local, probabil ca si Americanii ii au pe ai lor, dar asta e doar ca prevalenta autismului la copii, se refera doar la un numar infim de observatii din populatie. Iar daca ii scoatem pe ei din poza, imaginea din Romania comparata cu imaginea de afara este complet schimbata, si nu atat de mult de numarul de eprubete pe cap de elev/student, sau numarul de manuale, sau numarul de scaune, sau de greutatea numelor citate in bibliografie, ci de consistenta profesorilor si a manualelor, si insistenta cu care ei intra cu bocancii in materia cenusie a elevului/studentului. Iar aceast motor educational care este profesorul in Romania este doar invatat, iar nu erudit (pentru ca el stie DOAR Chimie, si nu si Fizica, Istorie, Literatura, Logica, Sport, Viata etc.), iar majoritatea lor au ramas profesori pentru ca n-au devenit altceva (deci erau elevii poate mai putin practici, si cei mai putini in masura sa educe pe altii).

Nu spun ca in America nu e la fel, desi nu cred sa fie la fel, doar ca eu nu stiu, spun ca in America sistemul e facut de asa natura incat profesorul este fortat sa fie erudit, si nu superficial (chiar sa stie macar Logica, Sport si Viata pe langa cea ce preda), pentru ca ei sunt competitivi, pentru ca au fost hoti si se apara de ei, pentru ca au fost barbari si vor sa scape de eticheta asta, pentru ca au fost idioti si nu vor sa fie. Dar noi care suntem bogati si primitori? noi de ce am vrea sa ne schimbam? sa devenim mai eruditi? sa stim?. Neh, noi vrem sa ne descurcam.

Spuneam intr-un blog de curand ca nu prea pot citi beletristica. Totusi nici eu nu cunosc oameni inteligenti, pe langa care vreau sa fiu, care sa nu fi citit o multitudine de carti.

Epitaf invatamantului romanesc.

Anunțuri

Responses

  1. Nu cred că olimpicii sunt relevanți pentru eficiența unui sistem educațional, din moment ce ei sunt indivizi supradotați pentru un anumit domeniu și în mare parte autodidacți. Un sistem de învățământ este eficient atunci când le oferă tuturor tinerilor abilitățile (nu numai cunoștințele) de care au nevoie pentru a avea o viață împlinită, pe toate planurile, nu numai pe cel profesional. Din păcate, sistemul românesc scoate absolvenți care au nevoie să fie instruiți de la zero (!) la locul de muncă și care sunt, așa cum spuneai, handicapați din multe puncte de vedere.
    Ai dat ca exemplu sistemul american, dar nu cred că soluția este să luăm exemplul altora, pentru simplul motiv că e nevoie de soluții ”personalizate”. S-au luat destul de multe chestii din afară (de ex. sistemul Bologna) care s-au dovedit a fi ineficiente la noi.
    Ca viitor profesor, părerea mea este că lipsa erudiției la profesori este doar o parte din problemă, îndrăznesc să spun una prea puțin importantă deocamdată. Ce mi se pare mie tragic este că avem profesori care, de fapt, nu vor să fie profesori, nu sunt deloc pasionați de meseria lor și nu sunt deloc preocupați de elevi și de nevoile lor reale. Erudiția nu face doi bani fără talent pedagogic și fără iubire pentru copii.

    P.S. – poate inapetența ta pentru lectură se datorează felului în care ți-a fost prezentată literatura în școală, fără creativitate și fără pasiune…

  2. Foarte interesant…Scoala din America a fost cindva buna, iar acum traieste pe gloria din trecut. De cind a luat fiinta ministerul (ne)educatiei, totul se duce in jos.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii