Publicat de: Mihai A. Pop | Iunie 5, 2009

Voyeurism economic

Cam asa as rezuma dorinta cu care individul consuma publicatiile de tipul Capital 300.

Cred ca emotia se poate compara cu revistele mai carnale din breasla pictorialelor cu nuduri, dat fiind faptul ca si aici de emotionezi incercand sa treci pe degete zerouri in lei vechi, lei noi, euro sau dolari, doar pentru farmecul momentan al unei adunari fericite, ceva in genul sudoku.

Putini stiu de fapt ca aceste frumoase topuri cu oameni bogati, sunt si ele supuse presiunilor economice, de pilda anumiti indivizi platesc sa nu fie, iar altii platesc sa fie, iar altii mai balbaiti platesc sa fie mai sus, doar doar pleava cand ii vede numiti pe televizor, sa ii ia in serios si sa-i considere modele ale societatii.

Doar ca din pacate, pleava cu pamant inca neuscat intre degetele de la picioare, asculta, da din cap, insa uita repede, si la vot tot cu iliescu (daca nu chiar cu ceausescu) voteaza, asta in cazul in care se nimeresc pe la vot.

Analizand „placerea” cu care anumiti indivizi triviali consuma un Capital 300, am decis sa despic sentimentele si etapele ivite in proces:

1. se rasfoieste aleatoriu revista pana se gaseste o poza cu un individ(a), se rade de freza, postura, locatie, prost gust (pe care din pacate nu-l putem nega)

2. se stabileste indentitatea, se poate rade de nume, sau se poate spune „il stiu pe asta de la televizor”, apoi fie urmeaza injective, fie sentimente adresate unui semizeu

3. intre prieteni impresia imaginii de la televizor este diluata, putandu-se obtine mai multe definitii ale individului, toate la fel de departe de realitate

4. se transforma aproximativ presupusa cifra a detinerilor lui in lei vechi „ca io asa gandesc” (presupusa pentru ca este ireala in prea multe dintre cazuri, in toate lucrand un tip de jurnalism augmentativ pana la extaz), se stabileste ca individul a valoreaza multi bani „ca asa zice la revista”

5. se incearca ipoteze asupra modalitatii prin care a ajuns la valoarea respectiva, lista contine: „politica dom’le”, „ne-a furat pe toti”, „la cate plase/tepe/tunuri a tras…”, „munca cinstita” (probabil salariat la Faur), „afaceri cu strainii” (daca sunt rusi, unguri, turci e de rau, daca sunt germani, italieni, frantuji e de bine, daca e cu englezi, greci e neprecizat, daca e cu tigani e greseala si se revine); apoi se citeste despre cum ar fi vrut individul sa fie perceput ca a facut bani

6. se stabileste ca ruda unui prieten indepartat al unui amic din vedere de pe taramul crasmei il stie si ca ala ar putea da in scris la notar ca e taman intocmai ca mai sus

7. se mai bea o tuica/vodca/bere

8. se revine la punctul 1.

Acum sincer ma gandesc ca uitandu-te prin Libertatea sau Playboy ai avea mai putine puncte, dar ce stiu eu, or fi si voyeuristi si masochisti.

Sa traiti bine.
PS La noi in tara intotdeauna afacerile cu hartie igenica vor prospera.
Read all about it in Capital 300.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii