Ma gandesc ca au trecut 20 de ani de la revolutie, si inca in alegerile din Romania se fura, nu se mai fura industrializat ca la venirea comunistilor, nu se mai fura gramada, dar se fura.

Evident chiar si in ziua de azi avem probleme sa descoperim ca un buletin de identitate a fost folosit in doua parti… evident astia ar trebui bagati la puscarie, aratati pe sticla etc.

Nu mi se pare evolutia fireasca a lumii, in mode normal, ar trebui sa se gaseasca solutia, sa zicem toate bazele de date cu inregistrarea votantilor sa fie online. Se poate asigura un computer obosit si un net GPRS/cablu pentru asta in orice parte a tarii, si am scapat si de problema.

Asa ca daca vrei sa votezi a doua oara cu acelasi buletin, o sa fii oprit.

Sa nu zicem ca in acest fel peste vo 15 ani vom putea vota si online, ca sa scapam si de motivul, nu putem face referendumuri asa dese ca sunt scumpe. Le facem frumos pe un facebook/alta forma de agregare sociala la momentul respectiv, si se pot face mai des, mai ieftin, mult mai sigur, si fara “greseli” umane.

Daca ati votat, va rog sa tineti minte pe cine, si de ce, pentru ca in 5 ani vreau sa discutam.

Au venit in final pozele de la nunta.

Sunt puse pe picasa.

http://picasaweb.google.com/mihaialexandrupop

Le vom lasa asa nesortate pentru o vreme, urmand ca dupa, sa facem o curatenie, insa pentru moment sunt puse toate.

Asteptam comentarii aici sau acolo.

Zilele trecute mergand printre blocuri m-am oprit la un panou care este demn de o descriere detaliata.

La parterul unui bloc de 10 etaje, la intrare pe un panou exterior, era un afis al lui Antonescu la stanga, a lui Basescu la dreapta, si a lui Geoana la mijloc, lipit un pic peste celelalte.

Aveti imaginea in minte? Sper ca da.

Mesajul lui Geoana – “Impreuna invingem”

Impreuna cine? tu cu astia 2 din spate? pai clar invingem daca e asa. Nici nu mai merita sa comentam, ca oricat de buni ar fi ceilalti n-au o sansa serioasa sa va bata.

Singura intrebare in plus pe care mi-am pus-o a fost: “Dar pe cand o sa invinga si cetatenii Romaniei?”

Pentru ca un moment mai tarziu, in timp ce gandeam cele de mai sus sa observ o tabla pe bloc care afirma “Cabinet Dentar si Ginecologie”. Pai in cazul asta i-am rezolvat, mi-am zis.

Sa traiti bine! Sa invingeti impreuna! etc. bla si alte mesaje electorale.

“Cand dai increderea ta unui om care are nevoie de ea ca sa invinga [pe altcineva], daca va invinge iti va lua si sufletul [n.r. viata]“

PS pe linia Antonescu, Ceausescu, Iliescu, Constatinescu, Basescu … nu poate iesi Geoana.

Ma bucur si eu cum pot de greva de la metrou. De pilda adun povesti cu cate ore ati facut cel mai mult pana la serviciu, pana acum castigatorul are 2:35h.

Insa un alt aspect pe care il da greva este faptul ca petreci mult mai mult timp in masina (autobuz/automobil/taxi), lucru pentru care am decis sa ma comport ca un turist in propriul meu oras. Adica sa ma uit in sus mai mult, sa ma minunez la ce vad, sa aleg sa ma uit la ce e frumos.

Insa de la locul unde parchez pana la birou mersul pe jos se aseamana mult cu mersul prin campuri neumblate prin Cambogia sau Vientam (apropos ne-am luat vize de Tailanda si Vietnam asa ca sigur plecam). Si asta pentru ca pe sub frumoasele frunze aurii, cazute pe caldaram, se poate afla materie organica canina… si in setul dat poti sa-ti periclitezi si viata printr-o alunecare…

Am descoperit o noua fauna automobilistica – vanzatorul de ziara de ambuteiaj, care pana acum locuia doar la stop, dar care a inceput sa migreze in zone mai manoase. Banuisc ca totul pleaca de la faptul ca automobilele mai demult veneau si plecau, ceea ce-i oferea destula prada, acum cand stau, trebuie sa se duca el singur sa le culeaga fructele.

Si noi emotii, cum ar fi frustratul posesor de Porsche, care e frustrat de orice bicicleta sau scuter.

Tramvaiele care desi au banda lor delimitata fizic, intra in depasire pentru a salva timp.

Daca n-ati trai in Bucuresti ati zice ca sunt nepotul lui Muchausen, dar sper ca-mi dati un pic de dreptate.

_______

In ultima vreme prin natura proiectelor pe care le am, dar si prin analiza articolelor de presa, am ajuns la concluzia ca intr-adevar statul nostru e al nimanui.

Voi analiza mai jos Metrorex Vs Metro Paris (la Londra, NY, Tokio, Moscova n-am fost)

• Metrorex 219m pasageri anuali, 67km lungime, 48 de statii, 4157 angajati
• Metro Paris 1642m pasageri anuali, 214km lungime, 300 de statii, 15000 angajati

Deci pentru de 4 ori mai putini angajati, servim de 6 ori mai putine statii, pe un traseu de 3 ori mai redus, cu de 8 ori mai putin pasageri… solutia ar fi sa dam afara toate casieritele, paza la intrare si sa punem intrari tip usa,  sa externalizam partea de instalatie electrica catre un privat competitiv, si sa curatam si noi structura administrativa. Nu cred ca Metro este mai putin de stat, nici nu cred ca nu este bazat si el “pe pile”, insa chiar si asa este mai eficient. Alte idei includ … pilotless driver (nu doar ca e posibil, dar exista trenuri care fac asta pe linii normale).

PS. Cred ca ridic o liniuta la mamaligometru, pentru ca incep proteste masive.

Scurta discutie politico-bascalioasa.

In acest moment oricine poate fi prim-ministru, pentru ca oricum nu trebuie sa stie nimic, ci doar sa fie o masca puternica, ba chiar daca stie ceva trebuie sa uite si sa se manjeasca cu cele de-ale nepoliticosului viciu politic.

Asadar vrei sa fii premier? hai jucam o leapsa, sa vedem cine ramane premier, ca poate cine stie se adeveresta si in final ramane. Ma impresioneaza pana la lacrimi scenariul teatral-politicos in care se joaca leapsa pe premieri in Romania. Si in acelasi timp imi aminteste ca tara in care traim este rupta de realitatea hainelor pe care le poarta.

In curand va trebui sa ne prezentam la alegerea presedintelui, care desi vrem sa credem ca e important in stat, practic nu e, pentru ca Romania e o democratie parlamentara, unde legea e facuta de reprezentantii multimii, nu de interpusii unei singure persoane.

Cand vom cugeta sa alegem presedintele, insa nu vom avea un guvern in concordanta cu alegerea poporului, fapt care mie-mi spune ca poate n-ar trebui sa mai alegem inca “unul”.

Ca sa fie clara pozitia mea, eu nu voi vota, si nici nu prea cunosc persoane de varsta mea care vor vota pentru ca nu au cu cine, poate cu cineva de la emigrari.

Dar sa revenim la joc.

Leapsa, esti…

Intre nevoile primare umane se numara si adapostul, iar din stravechi timpuri adapostul pentru oameni a fost pestera. Desi nu cunosc sa existe teorii despre adaposturi pre-pestera, trebuie ca omul primiv sa fi folosit si alte forme ale adapostului.

In ziua de azi pesterile sunt incalzite, sunt prevazute cu foc controlat, au solutii pentru igiena corporala, includ facilitati pentru mancare pregatita, au zone separate pentru distractie, sunt separate de celelalte pesteri, si au locuri prin care poate patrunde ceva lumina naturala si sunt atribuibile unor proprietari.

Exact aici survine o problema comportamentala, in care omul modern cauta atribuirea proprietatii pesterii mai mult decat utilitatea ei. Presiunea sociala face ca decizia sa fie sa ai pestera ta, decat sa locuiesti in pestera familiei (istoric vorbind, probabil ca ar fi pe dos, dar asta e acum).

Din acest moment incepe saga Pesteritului, sau a gasirii de pestera, sau Speologia urbana. Procesul consta in gasirea de locuri carstice, in care sunt paduri de astfel de pesteri, care sa mai aiba si locuri verzi (istoria a facut ca pestera sa fie facuta exact peste locurile verzi), sa aiba loc de parcare a carutei (inventie moderna, insa aparent indispensabila vietii la pestera), sa aiba vedere, sa nu aiba prea multe maimute ca vecini (de fapt sa fie limitat numarul de animale din zona, e de notat ca vanatoarea de animale este puternic reglementata in lumea moderna).

Un nou pas este gasirea unui mod de schimb intre munca si pestera, prin care se achizitioneaza dreptul de posesie asupra gaurii din piatra, care odata achizitionat incheie saga.

Pesterit placut!

Traiesc in Bucuresti, traim in Romania.

Suntem romani, suntem inventivi si plini de imaginatie.

Va dau biodrumul, o descoperire epocala in aceste vremuri de intoarcere la natura.

Se ia un drum, de preferinta proaspat asfaltat (cu asfalt european), cu scurgerile aduse la nivel, si cu bordurile nou noute. Drumul sa fie de preferinta nu la strada principala a cartierului, ci mai bine undeva prin spate, pe unde are toata lumea drum la cale de seara. Motiv pentru care sa fie si supraparcat.

Se aduce o echipa de calfe si daramatori, se sapa, se crapa, se da de apa, se aduna apa si ploaie, si dealuri de noroi, si jeg de prin buzunare, si loc de joaca pentru haita cartierului.

Se monteaza, sudeaza, conecteaza o teava, o conducta, un cablu, o treaba, se lucreaza doar doua ore pe zi pentru ca sudura sa se prinda. Se sta la radacina copacilor si se doarme, se fumeaza, se bea si se asculta muzica de la cas-ul buldoexcavatorului, se pisa pe alocuri.

Intr-un efort suprauman, echipa se scoala, si arunca o parte din dealurile de namol inapoi in groapa, cealalta parte se planteaza intre masini, in balti, pe garduri, pe la caini.

Se taie banda alb-rosie si se descopera BIODRUMUL, sau pe intelesul tuturor, drumul ecologic.

Acum drumul, iti aminteste de ogorul stramosilor, de tarana din copilarie, de faptul ca merita sa-ti cumperi o masina de teren oricat de in centrul orasului ai locui, ca oricat de putini pasi ai face tot ar fi buni niste galosi, ca in tara asta intotdeauna o sa se faca bani din curatatorii si cate si mai cate cuvinte de drag din amplul dictionar al limbii materne.

Totusi niciun gand nu poate sa monopolizeze atentia pentru ca descoperirea biodrumului este mai “interesanta” stand in picioare.

Dragoste si urari de bine ctitorilor alesi si inventatorilor trezi!

Ieri la metrou am observat o femeie in geam.

Cred ca stiu la ce va ganditi, nu era vorba ca se expunea in geam, nicidecum, era o doamna la 50 de ani, care desi a asteptat pana acum, nu mai putea astepta de acum incolo asa ca s-a decis sa prinda metroul care deja anuntase ca inchide usile…

Destul de sprintena s-a napustit sa prinda ultimul moment, si spre norocul ei l-a prins, insa dupa ce prinsa fiind in usi, si lovita ca un sac de box, s-au deschis usile din nou. Doar un altfel din “femeie in geam”.

Cat despre fetele pe care le-a facut, va imaginati fericirea ce i se citea pe chip.

_____

Cum te gandesti cand iei o astfel de decizie?

(dpdv Mihai)

1. Dupa mesajul ce anunta inchiderea usilor. Cred ca mai am timp, stiu ca dureaza un moment pana inchid usile.
2. In copilarie alergam destul de repede, chiar si acum sunt sprintena.
3. Nu poate sa mi se intample mie.
4. Chiar cred ca si de data asta am sa scap.
5. La naiba, sunt prinsa in usa si rade tot vagonul de mine.
6. Noroc ca mi-au dat drumul, ca ma storcea rau.
7. Ma voi uita pe geam toata calatoria sa vad daca s-au mai pus neoane, pentru ca vad ca toti se uita ciudat la mine.

E o intrebare care nu e pusa… Chiar ma grabesc in asa hal incat sa risc?

Macar e o doamna la metrou, dar cati soferi nu se regasesc in deciziile de impuls ca cele de mai sus? Si unii dintre ei reusesc sa treaca prin geam.

Daca mancarea fast-food inseamna mancare calda pe care o cumperi si incepi sa mananci, adica de la impuls pana la prima imbucatura ai sub 3 minute, atunci am gasit mancare fast-food sanatoasa, cu gust si peste tot.

Din pacate era in Sicilia.

Nu cred ca ma pot exprima destul cat de des ne lingeam pe degete dupa o pizza rapida, dupa niste paste locale, ba chiar si salate proaspete cu fructe (si animale) de mare.

Dupa obiceiul deprins de a manca imediat o bucata de pizza, care sa aiba gust… am incercat si la noi o bucata… ce diferenta , acum imi amintesc de ce’n copilarie ii spuneam pizza presh, pentru ca arata a pizza dar avea gust de presh.

In afara de locuri cu istorie (de Siracuza, Palermo, Taormina ati auzit desigur, dar mai sunt altele zeci), peisaje superbe (si de Etna si Insulele Eoliene ati auzit, si mai sunt multe altele), exista o dorinta gastronomica pentru a face o vizita in Sicilia.

Imi permit sa incep cu alcoolul, vinul gros de sicilia, locuri care cresc un Cabernet Sauvignon gros ca sangele, dar si un Shiraz similar, la care se adauga si Nero d’Avola (o vita locala pe care am perceput-o intre Shiraz si Merlot). Evident sa nu uitam de vinul de Marsala, care desi poate nu la fel de cunoscut la Portul, e cu siguranta la fel de bun. Pentru doamne avem Limoncello si Arancello – lichioruri. Mai exista si o tarie ca un Uzo/Raki supradistilat pe la 60+%… cred ca e medicinal ceva.

Apoi trec la dulciuri (pentru ca toata lumea isi poate imagina cat de cat pizza, pastele, salatele, fructele de mare, uleiul de masline la ele acasa). Pai in afara de cateva retete pe care le-am perceput locale, pot spune ca orice dulce de oriunde il iei e proaspat si are GUST.

Ca sa nu mentionez ca exista zeci de locuri in care trebuie sa ajungi ca sa incerci cremele, insiroparile, ciocolata, foietajul local… e dezarmant cat de bune sunt, peste faptul ca daca ceri si nu au ti le fac pe loc!! Si cate retete?? in fiecare magazin ti se lipesc ochii de vitrine… si mirosul te imbie la infulecat.

Am spus ceva despre inghetata??? Pai asta parca era facuta chiar sa nu te poti opri, am incercat cateva feluri… cred ca vreo 10-12 in total,  dar gelato al limone, asta parca era nenatural de bun, nu ma puteam opri, si acum cand scriu, simt nevoia de una, insa din toate incercarile mele locale, niciuna n-are gust.

Pofta buna!

Hai ca ma arunc sa mai bag ceva la ghiozdan.

PS. Despre mancarea normala nici nu mai vorbesc, totusi trebuie sa mentionez ca m-am prins de ce toti erau subtirei, traind printre asa bunataturi.

1. Collazione consta doar intr-o cafea, asa de dimineata nu se mananca mai nimic, apoi la pranz cat de cat, insa cel mai mult pe seara, dar nici atunci prea mult ca tre sa te culci.
2. Toate masinile sunt extrem de mici, si ca sa bagi cate 5-6 intr-un Matiz trebuie sa ai grija la dieta. Fara sa zic ca daca esti mai rotofei, dupa ce parchezi nu poti iesi din masina, pentru ca acolo parcarea este “ca’n Sicilia”.
3. Si masina ca masina, poate n-ai, dar sunt strazi pe care abia poti intra, asa ca daca ai burta n-ajungi acasa.
4. Desi gatesc mult, sunt si mai multi turisti care le mananca mancarea, asa ca abia mai gasesc si ei

Ma uit in urma cu 20 de ani (ca doar atata ma pot duce in urma), ba chiar si numai cu 10 ani in urma si imi amintesc ce credeam despre viitor, si n-am nimerit-o deloc. Recunosc, nu am stofa de prezicator.

In ultima perioada sunt prins de intrebarea de ce prezicem, si alte 1000 de intrebari adiacente asupra cum lucreaza mintea umana si lumea ca sa ajunga spre preziceri, sau mai bine zis, sa fie foarte departe de ele.

Ma gandeam la un exercitiu, in care sa incercam sa prevedem istoria pentru urmatorii 30 de ani, si odata cu internetul sper sa pot revedea aberatiile pe care le scornisem atunci demult (adica chiar daca eu nu voi mai fi, speram ca internetul va mai avea istorie si se va mai putea verifica) .

Aceastea fiind zise sa trecem la fapte.

Eu cred ca in peste 30 de ani:

1. majoritatea tehnologiei folosite va fi inventata in proportie de 90%+ in perioada apropiata de 2040, sa zicem cu cel mult 10-15 ani inainte
2. vom fi avut macar o mare tragedie mondiala sub forma unui conflict armat de intensitate mai mica, insa foarte raspandit
3. capitalismul de azi va fi blamat, iar comunismul de ieri va fi mai putin blamat ca azi
4. societatea de astazi va cunoaste fie un recul si o intoarcere dramatica, fie un progres social masiv (imi pare rau ca aici nu pot sa spun negativ sau pozitiv)
5. vom fi avut unul sau mai multe cataclisme naturale majore (dar asta nu e prea mare prezicere, ca ele se tot intampla, iar 30 de ani ajung pentru unul mare)
6. mediul inconjurator va fi mai bine inteles si mai bine protejat, insa starea lui comparativa cu cea de azi va fi mai proasta
7. populatia lumii va cunoaste inca un avant in aceasta perioada, insa spre sfarsitul ei va cunoaste un declin (posibil major)

Ma opresc aici, dar e evident ca lumea in care ne-am nascut, si in care puteam merge desculti toata ziua… a disparut, si nu pare sa mai reapara.

Astept idei, opinii, comentarii