Citeam un articol in care cativa pensionari germani au rapit, torturat si ranit un consultant financiar care le-a dat o gaura de 2.5 milioane de euro. Adica ce vreau sa zic e ca cei doi ambii trecuti de 60 de ani, dupa ce si-au vazut banii castigati intr-o viata arsi de catre cineva au pus mana si au facut ceva. Nu vreau sa zic ca tipul a fost rau intentionat, nesabuit sau hot, pentru ca are mai putina importanta, insa oamenii au reactional la faptul ca au fost furati.

In Romania gradul la care reactionam cand suntem furati este gresit masurat, adica noi sarim cand suntem furati fizic, adica atunci cand se demonstreaza ca am fi tampiti daca n-am reactiona, si atunci reactionam in grup – exemplu, in autobuz, in parcare, la cativa lei la carrefour, la telefon, in piata – si reactia este o lupta de masa in care se cere stabilirea de reguli, recapatarea drepturilor etc.

In acelasi timp cand exista dubiu daca suntem tampiti sau nu, noi induram (asta e cuvantul, suportam, si asteptam ca miorita), adica statul te fura – nimic, bancile te jupuie – nimic, FMI devalizeaza – nimic si asta nu pentru ca nu am sti unde are testiculele Vantu, pentru ca stim, nu pentru ca n-ar fi destui sa i le coaca, ci doar pentru ca exista dubiu, si atunci incercam sa fim mai corecti ca justitia in US (fara Louisiana) … si iertam, pana sarim in alta hora.

Raman cu motto-ul campaniei:

Sa punem Mania in RoMania.