Ma gandeam ca viata este un dat, si ca de multe ori iti si face rau sa te gandesti la ce scopul ei.  Si recunosc ca in timpurile actuale clar nici bine nu-ti face, acum idea este sa “posezi”/”posedezi” mai multe, sa te “distrezi” mai mult, sa “petreci” mai mult, sa nu “te plictisesti”, sa ai “chef” de viata…

[de ce atatea ghilimele? pentru ca toate cuvintele astea sunt realmente goale de inteles, nu faci decat ca timpul sa treaca intr-un fel incat corpul sa-l perceapa mai placut]

Doar idea de descoperi scopul vietii pe majoritatea filozofilor ajunge sa-i rapuna, nici nu vreau sa ajung acolo unde se discuta despre dezvoltarea ta in armonie cu scopul vietii. Dar probabil nu sunt eu apt intelectual sa inteleg, sau nu reusesc sa cuprind viziunea complicata, pentru mine scopul vietii este sa traiesti, si apoi sa mori. Iar ce faci intre momentul intre care incepi sa-ti pui intrebarea cu scopul meu pe lume, pana cand chiar te ingroapa, este sa-ti faci viata mai interesanta (poate pe mai multe nivele decat doar cel fizic, poate si intelectul mai trebuie stimulat, poate si frumosul, psihicul etc).

Asadar am identificat doua mari curente de scopuri inventate de filozofi pentru a se masturba intelectual, poetic, emotional si sentimental, avem aici — scopul prin revelatie si scopul prin copiere.

Scopul prin revelatie este simplu de inteles, mai greu folosit in realitate, si se refera la persoanele ale caror vocatie este de descoperi (si a avea revelatia descoperirii) in lumea din jurul lor, adica accepta ca sunt relativ nestiutori (ignoranti) si care cauta sa afle pe alocuri cate ceva mai mult. Respectivii sunt relativ independenti de lumea exterioara pentru ca ei cauta in ei revelatiile.

Tipologia scopului prin copiere, este mult mai utilizata, dar mai greu de explicat, pentru ca persoanele care se conduc dupa un astfel de scop “fac ce e bine”, “urmeaza o cale/un destin”, si asta doar pentru ca scopul pe care-l au e neclar pentru ei, insa cred ca exista un scop in societate si-l urmeaza pe acela, adica copiaza “explicatia scopului” de la altii.

Acestea fiind zise merita doar sa amintesc ca scopurile mult filozofate, gandite, “pitocite mental” sunt doar neacceptarea unei realitati dureroase, dar cred ca umanitatea merita aceasta betia filozofica, macar si pentru a face povesti mai frumoase.

Care este scopul tau?