Imi doresc, ca si multi dintre voi, sa am cateodata o camera foto sa pot imortaliza anumite scene memorabile, si daca se poate si cu o rezolutie reala.
Traiam unul dintre aceste momente azi 29 Noiembrie 2007, cand venind cu autobuzul catre birou (da autobuzul, pentru ca incerc sa nu poluez mai mult decat trebuie) am trecut pe soseaua Kiseleff intre Piata Presei si Arcul de Triumf.
E clar ca ziua de 29 Noiembrie nu semnifica nimic pentru noi, insa inseamna ceva pentru mine, inseamna ca pentru ca stau in Baneasa si ca trec in fiecare zi de doua ori pe langa Arcul de Triumf, si pentru ca se apropie 1 Decembrie, inseamna ca viata mea va fi modificata, in sensul in care va dura sa ajung in Romana un lejer 60 minute.
Dar mai inseamna si ca poti sa vezi tehnica de lupta (impotriva cui) si soldati imbracati distractiv, stand in frig si repetand mersuri de gradinita, si peste toate imi starneste si sentimentul national-politic de a fi roman de pretutindeni, traind aici in Bucurestiul de nicaieri, capitala prafului, dar si a carnatilor cu fasole.
Mda si evident ca ma voi bucura altaturi de fiecare roman, ca suntem inca o tara, si ca nu ne-au calcat altii pe cap (nu ca n-ar fi vrut), dar pe langa substanta pe care o numim patriotism (varianta mai pura nedeformata politic), eu mai simt inca alte doua sentimente puternice, unul ar fi frustrarea de a nu reusi sa ma deplasez, iar celealaltul este greu de explicat.
Si pentru ca e greu de explicat o sa dau exemplul care sa exprime ce simt.
Grupe de soldati reprezentand diferite arme, diferite parti ale MApN, SIE, SRI etc, toti seriosi, imbracati de lupta, cu arme in mana sau la picior, cu tancuri, cu Hummer-uri, cu palarii/coifuri/berete colorate, cu mustati, cu pielea vanata de frig, stau si exerseaza mersul la gradinita pe sub Arcul de Triumf. Pana aici nimic nou, ca asta se pare ca este ceva ce starneste interesul populatiei, ce e interesant este ca la exercitii, nimeni nu ii urmareste, si stau pe trotuarele de pe Kiseleff, in pluton, drepti, cu arma aranjata, cu maiorul dictandu-le una alta… si intre astfel de plutoane sunt asezate WC-uri mobile, albastre, frumoase, puse acolo sa fie aparate de soldati vanjosi si curajosi…
Traim in Romania si desi suntem mai cacaciosi avem o armata sa ne respecte drepturile.